Merge și așa sau mai bine altfel?

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Totdeauna am avut impresia că occidentalii sînt mai adaptabili decît ai noștri. Printre occidentali îi includ și pe românii plecați de mai multă vreme. De multe ori am avut ocazia să remarc o bună receptivitate a acestora, în general, la nou (de fapt, noutățile apar cu precădere în Occident), la evoluțiile tehnologice, la schimbări ale locului de muncă, ale mediului în care trăiesc, o mai mare mobilitate etc. Românii și, probabil, est-europenii și cei din spațiul fost sovietic au un grad mai mare de conservatorism sau de inerție, mai bine zis. Aș pune lucrul ăsta pe seama faptului că mulți dintre cei care au apucat vremurile comuniste s-au deprins de atunci cu un soi de stagnare pe toate planurile. Era o perioadă cînd nu se schimba mai nimic sau cînd schimbările erau cel mult în rău. Tehnologia nu prea mai evolua, iar noutățile ajungeau cu mare întîrziere dincoace de Cortina de Fier, locul de muncă al oamenilor se schimba arareori (profesia aproape niciodată) și erau destui care ieșeau la pensie din aceeași întreprindere (un cuvînt care nu se mai folosește cu sensul de atunci) în care se angajaseră prima oară. Era o societate aproape imobilă. Cineva o compara chiar cu un mort care, deși îi mai creșteau unghiile și părul, nu mai era de fapt în viață. Mi-amintesc că am auzit la Radio Europa Liberă formula „coma ceaușistă“. Ei bine, cei care am ieșit din acea stare de „comă“ socială, economică și politică, oricît ne-am fi străduit, nu aveam cum să deprindem prea repede și prea bine mișcările și permanenta evoluție a unei vieți de tip occidental. Am preluat noi un fel de agitație, dar fără a-i percepe pe deplin și sensul. Ne-am prins ca într-o horă, fără să-i știm rostul.

În fine, la „adăpostul“ stagnării comuniste, mulți s-au obișnuit să trăiască fără nevoia și fără capacitatea de a face față schimbărilor. Era un efort mai puțin, elementul convenabil care de cele mai multe ori se găsește și în împrejurări nefavorabile. Eram totuși inventivi în a găsi soluții de supraviețuire, abilitate care astăzi a devenit mai degrabă contraproductivă.

Puțini se mai străduiau să învețe prea multe după ce terminau școala, și o viață întreagă aplicau aproximativ aceleași cunoștințe pe care și le însușiseră pe băncile școlii și ale facultății. Iar programele școlare se modificau foarte rar și foarte puțin (astăzi sistemul de învățămînt se schimbă mereu, dar numai formal).

Legat de orele de lucru, care pe atunci era doar la stat, circula vorba „Timpul trece, leafa merge“, ceea ce denota starea generală de inerție caracteristică perioadei. Cum bine știm, nu exista activism civic, nu era vreun fel de grijă pentru spațiul public, pentru mediul înconjurător, pentru oamenii cu diverse probleme. Sistemul nu lăsa loc pentru empatie. Sînt lucruri care încă se fac simțite. Mă tem, de exemplu, că mulți au absentat la recentul referendum nu atît dintr o opțiune conștientă, civică sau politică, ci dintr-o totală indiferență. Cu alte cuvinte, tradiția inerției a bătut chiar și ideea de familie tradițională.

În părți mai dezvoltate ale lumii, tradiția schimbărilor pare să fi devenit, însă, foarte puternică. Am aflat că în școli și licee de limbă franceză, fie ele din Franța, România sau Canada, se aplică un sistem care de aici, din estul Europei, pare cam năucitor. La începutul unui nou an școlar, toți elevii sînt mutați la alte clase. Iar în fiecare an școlar, au alt învățător sau alți profesori la fiecare disciplină. Ideea ar fi, probabil, ca omul să învețe de timpuriu să se adapteze în medii noi, să fie obligat să socializeze mai intens, să se înțeleagă cu cîți mai mulți colegi de toate felurile, să cunoască mai mulți profesori, să perceapă într-un mod organic diversitatea personalităților umane, a stilurilor și a opiniilor. Indivizii se obișnuiesc de mici cu schimbările. Cît mai puține lucruri trebuie să-i ia prin surprindere. Mi-aduc aminte răspunsul de acum vreo zece ani al unui fotbalist argentinian foarte în vîrstă care participase la prima finală a Cupei Mondiale din Uruguay din 1930 (cred că Francesco Varello), care a fost întrebat despre diferențele dintre fotbalul care se juca în acele vremuri și cel din zilele noastre. El spunea că, atunci cînd juca el, echipele erau foarte stabile și că de-a lungul unei întregi cariere aveai cam aceiași coechipieri, cu care, eventual, copilăriseși în cartier. Știai foarte bine ce putea fiecare, cum alerga, cum dribla, cum șuta, cum pasa și cum îi convenea să primească mingea. În zilele noastre, observa el, jucătorii și antrenorii trebuie să se adapteze la echipe aflate într-o permanentă schimbare. Coechipierii nu rămîn aceiași nici măcar pe parcursul unui sezon. Fotbalul e doar un exemplu. Oamenii se obișnuiesc mereu cu tot felul de instrumente și gadget-uri noi, își schimbă mult mai des serviciile, orașele de reședință, țările, loialitățile, partidul, partenerii, familia, ba chiar și sexul. Și în direcția asta există probabil o extremă. Căci viața poate deveni o permanentă alergătură, o schimbare și o readaptare perpetuă în urma căreia, la un moment dat, bietul om să nu prea mai știe cu ce a rămas.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.