Școala altfel

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Școala altfel jpeg

De cîțiva ani buni, toată lumea știe, în cadrul anului școlar s-a strecurat o săptămînă care poartă numele Școala altfel. Vorbim despre o intenție de a scoate educația din mediul formal în cel informal, de a-i da o alură fashion. Credeți-mă, nu o zic cu tentă peiorativă, căci îmi place moda și nu am costume în garderobă sau cravate. Prefer, atît în viață, cît și în actul didactic, o adordare mai degrabă casual, relaxată. Tiparele nu mi s-au potrivit niciodată, nu mi s-au părut niciodată bune, decît în măsura în care fac posibilă ieșirea din ele.

Așadar, s-ar spune că învățămîntul românesc își propune prin această săptămînă să ducă școala spre viață, spre alternativă educațională, spre diversitatea formelor de educație în fond, pe care lumea contemporană le permite. Good idea!, am putea exclama entuziasmați. Și eu am făcut-o, în cîteva rînduri, deși cumva parcă tot mă strîngea ceva la umeri. Poate sînt doar reziduuri ale educației mele, tradiționalistă în fond, cu care nu rezonez în practică, însă, iată, uneori mă mai limitează, mi-am spus. Apoi mi-am dat seama că nu ideea în sine mă strîngea de umeri, ci punerea ei în practică.

La drept vorbind, puțin am avut de a face cu această zonă pînă anul trecut cînd, revenind cu normă întreagă la catedră și primind o clasă de a V-a ca diriginte, am intrat mai direct în contact cu problema și m-am uitat mai atent în jur, nu doar la colegii mei din școală, ci și la profesorii din alte școli. Anul trecut m-am străduit să găsesc niște activități incitante, așa îmi păreau mie. I-am dus pe elevi să vadă colecții speciale la Biblioteca Județeană „Octavian Goga“, am organizat în librăria Book Corner întîlniri cu scriitorii Lavinia Braniște și Alex Moldovan (care aveau cărți potrivite nivelului lor de vîrstă), anul acesta l-am invitat pe scriitorul Florin Bican, merg cu ei la un matineu unde vor întîlni trupa bucureșteană a Teatrului „Ion Creangă“, plus alte activități mai mărunte, filme, jocuri prin școală, activități de socializare, ieșiri prin parcuri etc.

Luînd mai la bani mărunți problema însă, m-am întrebat: oare aceste modalități de educație informală chiar au nevoie de o săptămînă dedicată lor? Oare deschiderea spre viață și spre alternativele educaționale nu cumva ar trebui inserate în procesul didactic continuu, în condițiile în care vorbim oricum, de ani buni, despre un învățămînt centrat pe competențe, iar în ultimii ani, mai accentuat, despre o paradigmă curriculară a dezvoltării personale?

Îmi aduc aminte că, vreo cîțiva ani la rînd, am fost invitat, în calitate de scriitor, autor al romanului pentru copii Istoria lui Răzvan, într-o școală particulară din București. Bine, am fost invitat în multe școli, dar aici mi-a atras atenția ceva, în mod deosebit. Nu eram pur și simplu un exponat, un scriitor venit să discute cu elevii despre cartea sa, în afara activităților didactice uzuale. Ci făceam parte dintr-o proiect curricular. Pur și simplu, profesoara lor de română, într-o unitate tematică în care aborda dintr-o perspectivă integrată literatura și istoria națională, avea ca obiective aducerea în clasă a unor oameni care puteau ilustra „pe viu“ problematica respectivă. Într-o zi eram eu, în altă zi era un ilustrator specializat în veșminte și armurărie medievală etc. De ce vin cu acest exemplu? În școala respectivă nu era nevoie de o săptămînă specială în care elevii să fie scoși din mediul oarecum rigid și formal al școlii și al curriculum-ului, pentru că școala însăși și curriculum-ul erau de așa natură organizate încît în permanență existau astfel de deschideri.

M-am întrebat, apoi, dacă învățămîntul de masă de la noi nu are profesori care facilitează astfel de deschideri în mod permanent, ca un continuum firesc al procesului didactic. Și mi-am dat seama că are. Eu cunosc cîțiva, sînt unii la mine în școală (colegul de istorie, Bogosavlievici, ca să-i dau și numele, are obiceiul de a face adesea ore de istorie prin oraș, pe la vreun monument sau vestigiu istoric) și alții în multe alte școli. Profesori care aduc alți oameni la orele lor, care fac ieșiri, care folosesc în procesul didactic filme, piese de teatru, artă plastică sau muzicală etc.

O fi nevoie de o săptămînă distinctă dedicată acestor experiențe, așadar, care adesea nici nu au măcar vreo consistență? O ieșire în parc, un mers la teatru, o zi de utilizare a mijloacelor media, o zi în care elevii învață cum să decupeze și să alcătuiască machete sau alte obiecte handmade sau una în care învață să facă origami nu pot fi integrate firesc în procesul didactic? Cea mai uzuală modalitate de a o acoperi o constituie, pînă la urmă, excursiile. Uneori de cîte o zi-două, alteori de cîte o săptămînă întreagă. Un fel de turism școlar, care nici măcar nu mai e justificat prin vizite la monumente istorice sau la obiective cu potențial cultural, prin care să se stabilească o legătură cu obiectivele curriculare.

Am formulat mai sus doar o întrebare, pentru că nu sînt sigur că am răspunsul corect. Cînd s-a gîndit această săptămînă, în primul an s-a desfășurat în aceeași perioadă în toată țara. Acum, fiecare școală și-o poate stabili cînd vrea. Nu cred că cineva s-a gîndit și la faptul că această săptămână trebuie scăzută din totalul celor în care trebuie să înghesui programe încărcate de studiu. De ce n-ar putea, la urma urmei, fiecare profesor să își aleagă, pe parcursul anului, cînd să aibă astfel de activități, nu toate înregimentate într-o săptămînă? Și să facă dovada că, pe parcursul unui an școlar, a realizat un număr de x activități care se subsumează obiectivelor pe care Școala altfel, ca proiect, și le propune. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii