Oameni și porumbei

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Oameni și porumbei jpeg

Un amic întors dintr-o vacanță în Grecia mi-a povestit că traversarea Bulgariei l-a cam stresat, dar că în Grecia s-a simțit ca acasă. I-am înțeles pe deplin sentimentul pentru că l-am trăit și eu de nenumărate ori. Dar nu numai în Grecia am perceput lucrul ăsta, ci și în Austria și uneori în Italia, Franța, Anglia sau America. M-am simțit ca acasă. În schimb, cel mai departe de ideea asta m-am simțit în apropiata Serbie, deși doar am traversat-o de vreo două ori. Nu m-am simțit foarte bine nici în Polonia sau în Ungaria. Și sînt tot mai conștient că trebuie să fie vreo legătură între percepția asta și istoria, comunistă sau nu, a țării respective, cel puțin pe aici, prin partea noastră de lume.

Senzația de acasă e ceva foarte complex și nu demult revista noastră a dedicat un întreg număr acestui subiect. E un sentiment în care intră o mulțime de ingrediente, de la felul cum ești primit și cum se poartă oamenii și autoritățile cu tine pînă la arhitectură, infrastructură, vegetație, climă sau designul camerei în care stai. Chiar și felul în care luminează veioza de lîngă pat sau culoarea covorului contează. Limba și ușurința cu care te înțelegi cu localnicii sînt, de asemenea, extrem de importante. Mă refer la percepția de acasă pe care o ai în vizite scurte, de obicei turistice. Dacă mergi să lucrezi e poate altceva, dar nu foarte diferit, iar aici vorbim chiar despre unul dintre motivele pentru care mulți dintre românii care pleacă la muncă nu se mai întorc. Pentru că sînt locuri în care găsesc totul comod, la îndemînă, conceput pentru binele și în folosul omului. Deși, cînd ești acolo, pare că e simplu și normal ca lucrurile să fie așa, în realitate nu e ușor să creezi o societate în care omul să se simtă bine. Dovada e că în prea multe locuri de pe glob, din diverse motive, asemenea condiții nu există. Și poate că nu neapărat formula ca acasă exprimă cel mai bine ideea. Ar fi mai potrivit probabil să vorbim despre locurile în care te simți în largul tău. Iar, în general, omul se simte în largul său în țări liberale (în sens larg) și primitoare.

Nu te simți în largul tău acolo unde, de cum intri, ești supus unui control vamal strict, de către funcționari severi sau indolenți. În țări foste comuniste, cel puțin nouă, esticilor, cred, blocurile de tip sovietic ne stîr-nesc familiarități neplăcute. Adică nu tot ce-i familiar te face să te simți bine. E ca acasă, dar ca răul de acasă, nu ca binele. Familiară și neplăcută poate fi și întîlnirea cu acel soi de răutate remanentă în societățile foste comuniste. Sînt țări în care oamenii au învățat să supraviețuiască, să se teamă, să-i invidieze pe alții, să-i suspecteze pe străini și să profite la modul cît mai primitiv de pe urma lor. De pildă, polițiștii opresc autoturismele cu număr străin pentru a le găsi șoferilor nod în papură în speranța primirii unor „atenții“ sau numai și pentru a-i amenda fiindcă „nu-s de-ai noștri“.

Am auzit la un moment dat o observație foarte interesantă legată de efectele generate de comunism. Cineva se întreba de ce, pe vremea lui Ceaușescu, în piețele din România nu existau porumbei care să mănînce diverse boabe din mîna oamenilor, așa cum erau în Occident. În București, cel puțin, porumbeii se cam fereau de oameni, de trecători. Nu aterizau în stoluri mari, „în largul lor“, prin piețe sau alte locuri publice, așa cum se întîmpla în piața San Marco din Veneția, ca să dau exemplul cel mai celebru. Asta spune foarte multe. După 1989, pe măsură ce și la noi a început să pătrundă civilizația occidentală, parcă și porumbeii s-au „îmblînzit“ tot mai mult. În zilele astea, însă, îți vine să te întrebi dacă vor fi vreodată porumbei și în Piața Victoriei (fiindcă, deocamdată, după cum am aflat de la persoane care locuiesc prin zonă, după 10 august n-au mai fost nici măcar țînțari).

Cu siguranță, și oamenii au simțuri care le relevă cît de prietenos sau de ostil e mediul social înconjurător. Simțuri care-i avertizează dacă e bine să stea pe pămînt și să se încreadă în cei din jur sau mai degrabă să-și ia zborul de acolo. Și bineînțeles că nu de multe ori ne simțim străini cînd călătorim în propria țară. Sînt lucruri mai mici sau mai mari care ne provoacă uneori sentimente de alienare. E ceea ce mulți români plecați spun că simt cînd se întorc acasă. Acasă aici, unde te-ai născut, ar trebui să fie cel mai bine și nu e. Acasă dincolo, unde ai plecat în Occident, e mai mult confort, mai multă siguranță, mai multă solidaritate umană chiar și pentru străini. Cu mai binele te obișnuiești repede.

Foto: Thassos, wikipedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.