Hybris și colesterol

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Hybris și colesterol jpeg

Un erou cu două coarne închide triburile Gog și Magog pînă la sfîrșitul lumii în spatele unei porți de fier. Frumosul gest apare în sura 18 (al-Kahf) din Coran, și eroul e cu siguranță Alexandru cel Mare. A fost o vreme în Orientul antic cînd cam toată lumea avusese o dată în mînă, sau măcar văzuse în mîna altcuiva, o monedă cu figura lui împodobită cu coarnele de berbec ale zeului egiptean Ammon. Asemenea legende despre Alexandru au circulat în neștire din epoca elenistică încoace, iar multe au fost incluse în așa-zisul roman al lui Alexandru, scris sau compilat prin secolul III de un anonim (numit de istorici Pseudo-Kallisthenes). Episodul cu zăgăzuirea lui Gog și Magog e încorporat aproape simultan în Coran și în texte bizantine, din care unele, mai relaxate, dezvoltă o interpretare apocaliptică a lui Alexandru.

Traducerile romanului lui Pseudo-Kallisthenes fac treptat din Alexandru cel istoric un Alexandru moralizant, semiprofetic și protocreștin – și devin o sursă predilectă de monștri pentru arta romanică. E drept că, în unele redactări, el devine de-a dreptul un creștin (sau chiar musulman) fervent. Asta pentru că probabil nu există text antic care să fi fost în asemenea măsură în domeniul public, încă de la apariție, ca romanul lui. Iar reprezentările lui Alexandru în arta creștină – care mă interesează aici – se bazează aproape exclusiv pe acest roman, și deloc pe istoricii antici, mai solizi.

Prezența macedoneanului în biserici și catedrale se explică probabil prin faptul că povestea lui intră în conștiința publică medievală drept un fel de capitol-anexă al istoriei biblice. Într-unul din pasajele dedicate lui Alexandru din Vechiul Testament se vorbește de victoriile lui asupra întregului pămînt și de felul în care ele au făcut inima lui să se semețească (1 Mac. 1:4, în registru istoric; Alexandru apare, de exemplu, și în Dan. 8:5-21, în registru vizionar). Tînărul general devine deci pentru creștini un exemplu clasic de trufie. Că spre sfîrșit a impus lumii grecești să l trateze ca pe un zeu n-a frapat pe nimeni ca un semn de modestie compensatorie. Pe un capitel din catedrala din Basel, ridicarea la cer a lui Alexandru e sculptată alături de căderea în păcat și alungarea din paradis – echivalentul locului celui mai prost din avion care ți se poate repartiza.

În romanul grecesc, regele îi povestește într-o scrisoare mamei sale că a pus la cale să zboare ca să cerceteze cerul (nu ca să-l cucerească, pare mai mult un capriciu științific). S-a suit astfel într-un fel de coș zdravăn, la care a legat cu lanțuri doi vulturi înfometați, deasupra cărora ținea un fel de prăjini cu friptură în vîrf. Momeala face vulturii să zboare, pînă cînd o forță divină îi prăvălește din tăriile cerului, la zece zile de mers de armata lui. Alexandru nu se rănește, fiindcă – ne lămurește imediat textul – era doar în coșul lui. Tema a fost imediat turnată în artă în Orientul sasanid și schema a rămas apoi practic neschimbată în tot Evul Mediu, fiind cea mai populară reprezentare a lui Alexandru în arta creștină. E important de zis că, în originalul grecesc și în prima traducere latinească a romanului lui Alexandru, mijloacele de zbor sînt asigurate cu multă plăcere de vulturi, dar o traducere enorm de influentă din secolul X îi înlocuiește pe vulturi cu grifonii (deci cu vulturi cu adaos de lei). De-atunci încolo macedoneanul e tras în cer de grifoni, ilustrație pentru hybris/superbia, și scena apare frecvent în artă, de la mănăstirea Dochiariu de la Athos la catedralele de la Moissac și ­Nîmes în Franța, de la un relief bizantin de la San Marco în Venezia și un mozaic de pe podeaua catedralei din Otranto în Italia la reprezentări pe catedralele din Basel, Konstanz, Freiburg și, în secolul al XIV-lea, Köln. (O altă temă, apărută mai tîrziu în bisericile ortodoxe, este cea a Sf. Sisoe contemplînd trist scheletul lui Alexandru cel Mare, care într-adevăr nu pare să o ducă prea bine.)

În scena zborului, Alexandru, identificat uneori și prin inscripții, apare deci frontal, solemn în nacela lui experimentală (care uneori e un tron sau chiar un car), flancat de grifonii monstruoși, dar maiestuoși, care întorc capul spre el. După mintea mea se ivește totuși aici o mare problemă. Majoritatea artiștilor, care lucrau după caiete de modele, și marea majoritate a privitorilor, iar azi probabil toți privitorii, își închipuie că Alexandru ține în mînă un fel de sceptre sau lăncii (căci așa arată), care ajung chiar să semene cu un fel de flori cu lujere lungi. În realitate, cum știm, ceea ce ține el sînt acele prăjini cu ceva oi fripte în vîrf, cum zice textul și cum ocazional se vede foarte clar în cîte un manuscris iluminat sau în cîte o xilogravură. Întrebarea pe care mi-o pun este deci: cum poți sta tras în fir de aur, cu gloria lumii în obraji, contemplînd pătruns, de la înălțime, soarta muritorilor, în vreme ce pe prăjinile alea ți se scurge încet pe mîini sosul gras? Nu mai discut dacă avem aici un exemplu de cruzime împotriva animalelor, deoarece cred că asociația pentru protecția grifonilor se va autosesiza.

Legat de grifoni: se crede că pînă prin secolul VI nu se cunoștea în Occident povestea zborului lui Alexandru. Există însă un mozaic cu vreo două secole mai vechi în Piazza Armerina, care arată un grifon cu labele pe un fel de cutie în care se întrezărește fața unui om. Scena a fost interpretată în fel și chip de istoricii de artă (că, de exemplu, orice-ai face nu poți scăpa de Nemesis etc.), dar nu mi se pare exclus să fie legată de tema noastră.

Cînd, prin secolul al XVI-lea, romanul se traduce și în românește (după o traducere sîrbă), Alixăndria devine și la noi o mină de idei pentru pictura bisericească, că e vorba de Alexandru cu Por împărat, de Alexandru în infern sau, în Oltenia, de calul său Ducipal (gr. Boukephalos). Probabil însă pentru că variantele românești, cel puțin cele două pe care le-am văzut eu, nu cuprind și episodul cu zborul, el nu pare să fie reprezentat, dacă nu mă înșel, în bisericile românești. Altminteri, în decorația lor apar destui grifoni din bestiariile medievale (de genul Fiziologului). Tristețea zgripsorului rămas fără Alexandru – și fără cotletele sale.

Foto: wikimedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.