A unsprezecea poruncă

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nu fi mulțumit! Niciodată! Să nu cumva să se vadă vreo urmă de mulțumire pe fața ta! Îți tihnește ceva? Îți place? Se vede pe tine că ți-a căzut bine ceva? Ești slab! Ești prost! Ești naiv, bă! Ești „meinstrim“! În lumea asta dură nu-ți poți permite o scăpare de dimensiunea asta. O rază de lumină pe chipul tău poate nărui, într-o clipă, zeci de ani în care ai muncit din greu să aduni un tezaur de nazuri. O sclipire de satisfacție scăpată în priviri într-un moment de neatenție pulverizează instantaneu monumentul sclifoselii, clădit cu trudă, o viață întreagă. Cu cît mai enervant te împunge între coaste junghiul produs de amintirea reprimată a oricărui fel de precaritate, cu atît mai mult se ridică băț coada mîndriei. Pe cît de luxuriantă în formă această mîndrie, pe atît de difuză în conținut. Dar nu asta contează. Din avion nu se vede.

Deci, ești un prost cu pedale dacă se citește pe tine vreo urmă de mulțumire. Iar dacă ți-a scăpat printre buze un cuvințel bun, după ce ți-ai consolidat temeinic mușchii feței cu armătură de oțel, ți-ai compromis grav statutul de „tip deosebit“. Pentru că toți enoriașii din jurul templului de cinism pe care l-ai construit cu migală vor observa, cutremurați, această slăbiciune. Ce altceva poate fi o asemenea ezitare? Cum poți numi evadarea unui fulg de zîmbet din adăpostul atomic al unui suflet bine sedat și legat în cămașă de forță, păstrat sub porți blindate? O slăbiciune impardonabilă. O gafă complet nepermisă pentru vedeta dură a grupului. O tulburare adîncă a rînduielilor care te-au plasat în strana „deosebiților“. Doar de acolo, de la înălțimea reputației cîștigate cu trudă, poți să te uiți cu o scîrbă îngăduitoare la ăilalți, iar atunci cînd îndrăznesc să se arate mulțumiți de ceva, să dezlănțui replica nucleară. Pentru că i-ai obișnuit ca, îndată ce fac greșeala de a le plăcea ceva, să întoarcă privirea, instinctiv, spre tine. Să-i validezi. Atunci e momentul tău de glorie. Atunci îi plesnești peste boticurile lor naive cu biciul de flacără al vorbelor puține, dar devastatoare, care le aneantizează ălora orice poftă de a mai fi mulțumiți vreodată.

Le-a plăcut un film? Fă-i proști și sugușează-le orice curaj de a mai face tîmpenia asta! E românesc filmul? Dă-le și-un cap în gură! Le-a plăcut un spectacol? Scuipă-le în plină față un jet de napalm, să se potolească din a mai avea și ei păreri! Plescăie de bucurie în fața unei farfurii la restaurant? Sparge-le-o în cap și amintește-le că sînt niște țărani veniți de la coada vacii! Au citit o carte și au senzația că au priceput ceva? Bagă-le-o pe gît și îndeasă-le-o cu toiagul sfînt al citatelor rupte din context, de la marii sceptici ai planetei! Au fost într-un concediu și vin un pic luminoși de-acolo? Scoate pompa cu pucioasă și dezinfectează-i de idioțeniile astea! Sterilizează-le gîndurile imunde, de neghiobi care cred că s-au simțit și ei bine undeva! Indiferent de situație, mai întîi, conform obiceiurilor care te-au consacrat în poziția de mare inchizitor cultural al grupului, lasă-i un pic să bată cîmpii. Chiar provoacă-i să deschidă gurile, mimînd o vagă curiozitate. Lasă-i, calm, să-și sape cu entuziasm gropile comune. Alteori, dă-le un pic de fir, după ce-au mușcat adînc momeala bine pregătită. Pe urmă, trage tare și mulinează. Odată aduse la mal, ia victimele și îmbracă-le în smoală din cap pînă-n picioare. Pe urmă, dă drumul la norul de pene. Și plimbă-i pe idioți prin piața publică a grupului îngrozit de tăria biblică a argumentelor tale. Pentru că toți știu. Atunci cînd deschizi tu gura, e limpede că vine și sentința cea mai cruntă. Zeul vorbește. Și nimic pe lumea asta nu poate tămădui rănile adînci pe care le sapă vorbele sale. Au îndrăznit să fie mulțumiți de ceva? Atunci își merită pedeapsa.

Dacă detectezi în grup mici semne de insurecție, fii mai atent, dar nu intra în panică. Statutul de tip dur, care cosește prin lanul de proști cu coasa “culturii adevărate“, nu e în pericol, așa cum pare. Enoriașii au nevoie mare de atotștiutorul pedepsitor. Îi face să se simtă în siguranță. Trăiesc în proximitatea unui „tip deosebit“ de la care au ce să învețe. Bunăoară, printre multe altele, de la tine au prins chestia cu „naivitatea penibilă a ăstora din Occident“. Tot de la tine au învățat și despre „rahaturile comerciale“, despre „lipsa generală de sens“, despre „idioții utili“, „oximoronul absolut“, „primitivii de moldoveni“, „cretinii de bucureșteni“, “lipsa cronică de umor a nemților“, „absența vocației istorice la români“, „tîmpenia crasă a americanilor“, „epuizanta fanfaronadă franțuzească“, iar enumerarea rubricilor din acest tabel vast ar lua zile întregi. La un moment dat, cei care stau pe lîngă tine pot și ei să joace rolul ăsta atît de plăcut, memorînd replicile și imitînd mutrele tale scîrbite. Pot și ei să facă ravagii, în alte contexte, cu alți mușterii. Dar nu te teme, poziția ta din grup nu e în pericol. Chiar dacă unii mai mîrîie cîte ceva. Închide-le gura rapid. Pune-i cu botul pe labe. Au nevoie de tine. Ești o sursă de inspirație.

Uneori, totuși, poți să schimbi foaia. Nu-i mai călca în picioare pe fraieri ca un elefant. Uneori, mușcă-i mai discret, cu tehnici șerpești, mimează din cînd în cînd și un pic de toleranță, hărțuiește-i cu ironia cruntă, diversifică tehnicile de păstrare a poziției de inchizitor cultural. Nu trebuie doar să se teamă, ci trebuie să-l și iubească pe călăul părerilor pe care îndrăznesc să le aibă din cînd în cînd. Pentru că există riscul – mic, dar există – ca tot învățîndu-i să nu le placă nimic, la un moment dat să întoarcă privirile mai atent chiar și spre tine. Ăsta e un moment nasol. Iar dacă, pe un fond un pic încins, cineva se-ncruntă, respiră adînc și-ți zice ceva de mamă, să știi că încep vremuri grele.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.