Week-end la capătul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Week end la capătul lumii jpeg

Capătul lumii poate să fie și foarte aproape. Chiar și pe lîngă casă poți găsi uneori locuri care să-ți dea senzația de uitare, de rupere de timp și spațiu. Ei bine, n-am fost pe aproape, dar nici foarte departe. Și culmea e că acolo unde astăzi pare un capăt de lume, odată era nu departe de buricul lumii. Cu al său Omphalos din Delphi, Grecia antică era un centru al lumii. Considerăm astăzi că, în mare parte, democrația, civilizația și ideile europene s-au născut în Grecia. Acum o vizităm pentru valoroasele ei relicve, dar și pentru locurile și peisajele care par cu totul rupte de febrilitatea lumii moderne. Pare că depărtarea în timp față de momentele de glorie și civilizație ale Greciei antice s-a transformat cumva și într-un fel de distanță în spațiu față de centrele agitate ale lumii actuale. Sigur, Atena e un oraș „furnicar“, plin de viață și de spirit. Nu departe, însă, există o mulțime de locuri ce par de pe altă planetă sau din alte epoci. Undeva pe cel mai lung „deget“ al Peloponezului, în peninsula Mani, nu departe de Sparta, am găsit un golf gen paradis din afișele agențiilor de turism, cu un mic hotel ce combina piatra și lemnul într-o armonie perfectă.

Octombrie fiind – și turiști puțini –, senzația de uitare devenea și mai apăsată. Am fost convins că dacă Agatha Christie ar fi vizitat acele locuri, neîndoios ar fi plasat acolo vreo intrigă criminală din romanele sale. Nu că prin împrejurimi s-ar fi simțit ceva rău. Dar era prea izolat. Frumusețea și liniștea te duceau dincolo de încîntare, peste culmea de unde începe să-și facă loc depresia, hrănită de ideea că mai mult nu-ți poți dori. Imaginea acelor sate din piatră, atîrnate parcă între munții arizi și marea albastră, era fascinantă. Una specifică doar anumitor părți din Grecia. Am auzit recent un arhitect care susținea la radio că lumea nu mai construiește case din piatră și că n-ar mai exista școli de tăiere și de lucru cu piatra nici la noi și nici în alte țări din Europa. Ba bine că nu. În România noastră cea invadată de materiale de construcții proaste, „la modă“, chipurile, putem să ajungem să credem asta. Dar l-aș invita pe acel arhitect să meargă mai mult, dacă nu prin Italia, Franța sau Anglia, măcar prin sudul extrem al Greciei. Sînt acolo așezări în care autoritățile nici nu dau aviz de construcție decît pentru stilul tradițional, din piatră de calcar. Și nimeni nu pare a dori să se abată de la acest „standard“ străvechi impus, poate, pe vremea scurtei stăpîniri venețiene, dacă nu și mai demult. Nu e vorba de placări cu piatră, așa cum se mai face pe la noi, ci de ziduri construite complet din piatră, netencuite, neacoperite cu alte materiale și nevopsite (uneori nici în interior). Garduri de piatră, case de piatră, turnuri de piatră, case de piatră. Trăinicia lor te duce cu gîndul la vechimea civilizației din acele locuri. O civilizație care poate fi descoperită chiar și sub înfățișarea modestă a multor localnici. Oameni aparent simpli în al căror comportament percepi însă o liniște, o încredere și o filozofie de viață pe care numai moșteniri și tradiții venite de foarte de demult le pot imprima. Figuri aspre, cioplite parcă și ele în piatră. Oameni încercați de viață. E greu să nu te gîndești la spartanii de pe vremuri. Sînt sate unde pînă nu demult nu se putea ajunge decît pe mare. Sigur, în ultimele decenii turismul și-a pus amprenta. I-a scos din sărăcie și probabil că i-a învățat să fie extrem de amabili și toleranți cu turiștii și multele lor obiceiuri. E bineînțeles vorba și de ceva construit. Imaginea de capăt de lume are căutare, e cît se poate de profitabilă și tocmai de aceea trebuie păstrată cu mare grijă. Pare o lume simplă, în mijlocul unei naturi splendide în ariditatea ei, dar confortul nu lipsește. Nu e doar ce a dat Dumnezeu plus ceva sclipici menit să atragă, așa cum se întîmplă pe la noi. Nu strălucirea, ci patina e secretul. Confortul și tehnologia sînt implicite, nu se face paradă de ele. Într-așa o lume, stridența și prostul gust nu par posibile.

Raportată la ansamblul și vechimea civilizației, mult comentata criză a datoriilor Greciei pare un moft. Tot așa cum, la noi, moft par rarele perioade de prosperitate și democrație.

Foto: A. Manolescu

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.