Cartea din șanț

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Cartea din șanț jpeg

Zilele trecute am avut o lungă conversație cu cineva la o benzinărie, pe la 3 noaptea, cum se face. A venit vorba de meseriile noastre și am zis că sînt arheolog. Tipul, plăcut surprins, a zis: A! Păi, înseamnă că vă place muntele…!

Simt că asta îmi dă voie să fac și eu un salt similar și să scriu azi despre arheologie și literatură, adică, în formatul de mai sus, să spun cititorilor Dilemei vechi că sînt arheolog, și asta înseamnă că am scris cîteva romane (cine mai are curaj să aducă vorba de poezie?). Am evitat în rubrica asta, din cîte-mi aduc aminte, orice aluzie la preocupările mele de scriitor, cu o singură excepție. Am pomenit într un articol acum un an sau doi că în primul meu roman am povestit despre săpăturile unui amic galez pe un sit din Mali (articolul era chiar despre acest sit important pentru comerțul transsaharian abasid) și că m-am băgat și pe mine în acțiune acolo, deși în realitate, după campania noastră în Maroc, eu m-am întors la București și doar el a luat-o spre Mali. În roman, unul din noi e the bad guy, celălalt the good guy. E vorba, cum vedeți, de o schemă narativă complexă și satisfăcătoare (pentru the good guy). Credeam, bineînțeles, că n-o să fiu prins niciodată cu mîța-n sac, dar zilele trecute am primit din senin un mesaj de la Sam, cu care pierdusem legătura de ceva vreme, care mă anunță că acum a devenit curator of Africa la British Museum și tocmai a citit traducerea franceză a cărții…

Arheologia și scrisul sînt exemple tipice de profesii pe care părinții nu te forțează să le alegi spre binele tău. Dacă prin absurd o practici pe una din cele două, faci tot posibilul să compensezi financiar fie lucrînd cu jumătate de normă într-o branșă serioasă, fie practicînd o noaptea (de obicei, scrisul). Ideea de a le face pe amîndouă este relativ descreierată. Eu am început totuși să nu mă mai rușinez de această dublă apartenență, ba din contra, s-o spun cam des, de teamă că dacă și eu, și toți cei care lucrăm în discipline umaniste de comparabilă precaritate nu mai suflăm o vorbă despre asta, lumea va uita de-a dreptul că ele mai există. În rest, sigur că atunci cînd ceva scîrțîie într-un roman, pretind că eu, fiind arheolog, nu mă pricep la finețuri de astea, iar dacă nu cunosc suficient de bine ceramica ieșită din săpătură, dau vina pe timpul pierdut cu romanele.

Arheologia are o prezență, cred, foarte modestă în proza cît de cît clasică și furnizează de obicei recuzită pentru acțiunea din cărțile bine ritmate care în istoriile literaturii sînt tot atîtea bemoluri. O oarecare celebritate arheologică au Crima din Mesopotamia, a Agathei Christie, sau Gradiva lui Jensen (strict datorită eseului pe care i-l dedică Freud); s-ar mai adăuga Gautier și Mérimée, din ce-mi vine în cap acum. (În presa serioasă, prezența arheologiei e la fel de subțire. Oare cum se face că domeniul ăsta, pentru care toată lumea are, cel puțin la început, o ureche binevoitoare, deci care n-ar avea nevoie să fie numaidecît împachetat în concesii editoriale, este totuși sistematic confiscat în spațiul public de senzaționalism?). De curînd am făcut și o descoperire pe cît de măruntă, pe atît de importantă pentru mine personal. Volumul SF citit în copilărie Robinsonii Cosmosului, apărut prin anii ’60, e scris – sub pseudonimul Francis Carsac – de celebrul arheolog francez, specializat pe paleolitic, Fran-çois Bordes. Mai în glumă, mai în serios, aș obliga toți oamenii de știință să scrie din cînd în cînd, ca un exercițiu de îndrăzneală, o chestie trăsnită. (Pentru că, în cadrul acestui articol, am imunitate și mă pot lua în serios, să spun că și eu am folosit într-un roman situl neolitic anatolian Göbekli Tepe ca o proptea mentală pentru a concepe lumea utopică Portasar, născocită de un puști.)

De fapt, nu e pînă la urmă deloc ciudat pentru un arheolog să scrie literatură. În experiența mea, majoritatea arheologilor au lecturi substanțiale. Poate pentru că arheologia se face în România trecînd, instituțional, prin istorie sau pentru că, în general, românii care lucrează în științele umane înțeleg să aibă o cultură generală bine capilarizată, dincolo de specializarea lor. Evident, scrisul și săpăturile produc emoții înrudite, subîntinse de orice traiectorie de descoperire. Dar mai sînt și alte puncte de contact. Există, de exemplu, în arheologie descoperiri care nu pot fi înțelese pe loc, nici măcar parțial, dar asta nu-ți poate bloca un fel de bucurie care premerge oricărei înțelegeri. Senzația e cunoscută scriitorilor, care (fără să postulăm că vorbele le sînt dictate din cerul nopții) de multe ori nu înțeleg totuși prea clar unde duce cutare scenă sau încotro se îndreaptă un personaj, și totuși simt că au prins ceva, ca buldogul pe Colț Alb, și nu-i mai dau drumul, ca să poată maximiza un simbol. Ar mai fi loc aici pentru o asemănare. O mare parte din ceea ce prinții și cerșetorii de acum mii de ani lasă pentru arheologii de azi sînt resturi menajere. Arheologia este, pînă la urmă, știința de a reconstitui umanitatea cuiva din resturile lui menajere. Acum, nu cred că mă înșel prea tare zicînd că premiile Nobel, de obicei, nu ajung la scriitorii care leagă tomberoanele cu panglici roz, ci mai degrabă la cei care le deschid. Și dacă e adevărat că rolul literaturii e să cartografieze tot ceea ce sîntem, atunci e clar că și scriitorii scotocesc prin gunoaie – chit că asta poartă ocazional numele aseptizat „introspecție psihologică“… 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.