Vremuri și oameni potriviți pentru Marea Unire (II)

În luna martie (a.c.) scriam despre vremurile și oamenii potriviți pentru unirea Basarabiei cu România din 1918.

Dacă în cazul Basarabiei contextul prielnic a fost reprezentat (în special) de destrămarea Imperiului Rus, în cazul Bucovinei disoluția Imperiului Austro-Ungar a constituit factorul favorizant, în toamna anului 1918 naționalitățile din imperiu începînd să-și revendice drepturile. Situația era mai complicată în cazul Bucovinei din cauza pătrunderii masive, mai ales în partea nordică a provinciei, a elementului rutean (ucrainean). Separatiștii ucraineni, sprijiniți de românul Aurel Onciul, voiau să preia controlul asupra zonei dintre Nistru și Prut (și chiar dintre Prut și Siret, dacă se putea). De cealaltă parte, era mișcarea unionistă românească, ce îl avea în frunte pe Iancu Flondor.

De menționat că ucrainenii s-au organizat în formațiuni paramilitare. Nu era și cazul românilor, care, în schimb, au demarat la Cernăuți, în 14/27 octombrie 1918, lucrările Adunării Naționale a Românilor, care s-a declarat „în puterea suveranității naționale, Constituantă a acestei Țări române“. După ce Adunarea a hotărît „unirea Bucovinei integrale cu celelalte Țări românești într-un stat național independent“, a fost constituit Consiliul Național Român, cu un comitet executiv condus de Iancu Flondor.

Evident, Adunarea Națională a ucrainenilor nu a recunoscut hotărîrile Adunării Naționale a românilor și, astfel, ucrainenii au declanșat acțiuni de ocupare a zonelor pe care le pretindeau.

Iancu Flondor a cerut ajutorul guvernului român de la Iași pentru a restabili ordinea. Răspunsul dat de prim-ministrul Alexandru Marghiloman, în ultima zi de existență a guvernului său, a fost pozitiv și, ulterior, prin hotărîrea noului șef al guvernului, generalul Constantin Coandă, a fost inclusă și trimiterea de trupe. Drept urmare, unitățile ucrainenilor s-au retras.

A urmat crearea unui guvern bucovinean condus tot de Iancu Flondor (înlocuit în funcția din Consiliul Național de Dionisie Bejan), care a convocat, la 15/28 noiembrie 2018, Congresul General al Bucovinei.

Congresul a votat în unanimitate „unirea necondiționată și pe veci a Bucovinei în vechile ei hotare, pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României“.

Istoria, însă, nu este pe veci.