Fervoarea Centenarului în farfuria cu fasole

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Fervoarea Centenarului în farfuria cu fasole jpeg

E vremea Centenarului, preajma lui 1 Decembrie și toată țara se pre-gătește. Centenar: e ceva, mai ales cînd mă gîndesc că, din acești 100 de ani, cum scrisese Florin Lăzărescu pe Facebook, vreo 40 și ceva sînt și ai mei. Suta asta impune respect, orice s-ar zice, și te obligă, pe tine ca nație, la oareșce manifestare a lui. O formă de fervoare.

Îmi povestește o colegă dintr-o altă școală un caz de fervoare. Cum se cuvine, orice școală de pe teritoriul patriei a făcut o ședință în care s-a stabilit un minim program pentru ziua respectivă. În ședința lor, după ce s-au discutat niște variante, părintele profesor de religie s a ridicat în picioare, și-a dat paltonul jos și, surpriză, în loc de sutană, ce-avea pe el? Pielea! Bine, să nu se înțeleagă greșit: avea o ie, pe sub sutană. Și-a zis că da, uite, el ar vrea ca toți profesorii, de 1 Decembrie, să poarte ie, că el de aia s-a dezbrăcat, ca să-l vadă toți în cămașa cu care s-a născut…

Scrollez pe Facebook, vorbesc cu un prieten, cu altul. Festivități, toate trase la indigo. Cîntat un „Treceți, batalioane române, Carpații“. Fluturat niște stegulețe. Jucat o „Hora Unirii“. Rostit un discurs despre datorie, trecutul istoric, momentul 1918, fără de care n-am fi ceea ce sîntem. Și ce sîntem, mă întreb? Asta sîntem, doar niște formalisme desuete, cu iz folcloric, arhaic, vetust?

Văd, apoi, clipul oficial de prezentare a României la sărbătoarea Centenarului. E numai bun, dacă ți-ai pierdut vocabularul cu expresii frumoase, luați de-aici, parcă ar zice Guvernul, ca să recuperați măreția simțirilor. Toate clișeele la un loc, mai rar așa clipă astrală. Culminînd cu simbolul „nemuritorului Dracula“. Mă ia fervoarea. Sau să fie frisoanele?

De altă parte, undeva, se dau în piață, după parade, cîrnați, fasole, varză, mititei, sarmale, mă rog, chestii pentru foale. Gratis. Lumea se îmbulzește, e fericită. Altă fervoare. Cineva comentează pe Facebook, observînd că e de fapt o imensă tristețe în acest impuls. Și e exact așa. Tristețea oamenilor săraci sau fără demnitate, care se bucură pentru o fasole gratuită, pe care o asezonează cu artificii și o paradă militară.

Un amic postează pe Facebook: „Am asistat ieri din greșeală la dezvelirea unei statui în centru. Era plin de cetățeni în negru, dar cel mai mult mi-a plăcut că cineva ne informa la portavoce: «Din partea Consiliului Local, o coroană de flori!», «Din partea Consiliului Județean, o coroană!» ș.a.m.d., ceea ce a înviorat radical atmosfera, că parcă se anunța darul la nuntă.“ L-am certat pentru că nu a stat pînă la sfîrșit, să ne poată spune toate instituțiile care au dat de la ele coroane.

Postez și eu, pe Facebook, că n-am fost la paradă, că n-am deschis televizorul. Am muncit. Am termene, chestii de scris, dacă mă gîndesc bine, pentru țara asta și copiii ei le scriu. Da, și pentru a-mi asigura un trai mai bun. Am scris tocmai de 1 Decembrie despre lucruri banale, poate. Despre un ursuleț, despre libertate, despre orașul Sibiu, despre chestii tehnice, narațiune, narator, autor și altele. Am răsfoit jurnale de călătorie, cartea recentă despre Călători români și călătoriile lor în secolul al XIX-lea a lui Mircea Anghelescu. Am fost o oră și jumătate la sală, m-am bucurat de dușul și de sauna de după, senzația aia, știți ce spun, de bine absolut. M-am bucurat de libertate, așa mică cum se vede din această descriere. N-am ieșit la paradă, n-am deschis televizorul, n-am fost la Alba Iulia, pe care o iubesc, pentru că am rude în Miceștiul lipit de ea, iar tata e moț din Certeje, vîrful Apusenilor. Se cheamă că nu sînt patriot? Ai pierdut multe, îmi răspunde o amică pe Facebook: „Un tanc s-a stricat și le-a blocat pe celelalte, iar avioanelor americane F16 le-a înghetat apa în kerosen, deci nu au zburat. Ce poate să fie mai românesc, mai aniversar și mai diferit de boii ăia din lumea civilizată? Și muuuulte faze mișto cu Veo! Înfășurată în drapel! Da!“ Citesc, rîd împreună cu alții, în bula asta înșelătoare. Tot nu pornesc televizorul. Îmi pun un whisky, apoi ies la un party unde întîlnesc foarte pe scurt oameni pe care n-am mai avut timp de multă vreme să-i văd. Oare nu-s patriot? Oare aș muri pentru țară, dacă ar fi să merg la război?

Și eu ce-am făcut la școală pentru a sărbători? – mă întreb. La urma urmei, sînt profesor de română. Am ieșit cumva din tiparele acestui festivism îndesat în el însuși? N-am făcut, ce-i drept, mare lucru nici eu. Le-am citit copiilor o proză scurtă, a Simonei Antonescu, despre un copil din Blaj, care scrie pe coada avionului care traversase Carpații, dinspre Regat, că o iubește pe Silvia. Mi-am pus o cușmă de miel pe cap, din costumul popular al unui elev, și mi-am făcut un selfie, pe care mi l-am pus la profil, fotografie temporară. Am discutat cu ei un text al lui Deniz Otay, Particule elementare. Dorința de a pleca din România, căutarea unui dincolo, în care să scapi de „o lipsă la nivel colectiv – de binecunoscuta tînguire românească, avînd ca subiect sistemul de învățămînt învechit, pe cel de sănătate precar, corupția, lipsa banilor, lipsa de toleranță, o insuficientă atenție pentru dimensiunea emoțională, insuficient interes la nivel larg pentru artă“. Și concluzia atît de urbană și de empatică, scrisă într un limbaj al imaginarului actual, în care Deniz decide de ce rămîne și de ce iubește România: „Deci asta îmi place aici cel mai mult, intimitatea și apropierea obligatorii, ca la techno, unde te crezi singur, dar în fapt, niciodată nu ești.“ Au rămas cu ochii larg deschiși. Mi-a zis unul dintre cei mai rebeli, dar și dintre cei mai intuitivi elevi, Călin: dom’ profesor, îi fain, că nu-i deloc în clișee, în limbaj de lemn. Au scris și ei apoi, ce le place în România, de ce nu ar vrea să plece de aici. Nu toți au reușit să iasă din clișee. Nu toți vor reuși, probabil, vreodată. Dar sper că cei mai mulți, cînd vor fi adulți, nu vor tînji după farfuria gratuită cu fasole și că, la sărbătorirea a 150 de ani, își vor aduce aminte de Deniz Otay și de mine, care m am prostit cu cușma de miel.

Ce-mi pare rău? Că n-am cumpărat, de exemplu, vreo 500 de baloane, roșii, galbene, albastre, pe care să le umflăm cu heliu și să le eliberăm, chiuind, spre cer. Sau să construim, în curte, o bancă de lemn. Sau să scriem un lung poem colectiv, total haotic, să-i zicem „Centenar forever“ și să-l publicăm în revista liceului. Așa, niște lucruri inutile, care să însemne mai mult decît niște discursuri și un cîntec jumulit de unele note, de unele cuvinte. Și mai am o restanță, pe care însă, la vremea apariției acestui articol, o voi fi rezolvat: să le citesc tuturor elevilor mei Proclamația de la Alba Iulia. Căci acolo se vorbește, nu-i așa, despre „deplină libertate“, despre „egală îndreptățire“, despre „aceleași drepturi și avantagii, care sînt legiferate în cele mai avansate state“. E păcat să nu audă, și ei, de ele. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?