Arheologia Atlantidei la Jules Verne

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Arheologia Atlantidei la Jules Verne jpeg

Cînd submarinul Nautilus trece pe deasupra Atlantidei, îți vin idei legate de arheologia submarină – dar și de mărirea și decăderea civilizațiilor (și a prozei de anticipație). Într-o cărticică puțin cunoscută, Parisul în secolul 20, Jules Verne își imaginează cum vor arăta lucrurile în viitor, peste o sută de ani. Ceea ce vede el e o distopie în care știința și tehnica elimină literatura și umanioarele. Cînd un om pentru care progresul tehnic e altminteri o obsesie pozitivă se plînge că latina și greaca vor fi „nu doar limbi moarte, dar și îngropate“, e de rău. Verne era, de altfel, un latinist amator pasionat. Intrarea spre centrul pămîntului e indicată de textul în latină (scris cu rune) al alchimistului Arne Saknussemm, iar căpitanul Nemo – un nobil indian – vorbește curent latina. Yves Touchefeu, care a cartografiat de curînd pasiunea asta, observă că un citat din Bucolica a cincea a lui Vergiliu apare de patru ori în ciclul Călătoriilor extraordinare.

Să amintesc rapid trei scene care-i pot interesa pe arheologii de azi, sau poate doar pe cei care încă nu știu că vor deveni arheologi. Încep chiar cu Călătoria spre centrul pămîntului (1864). În cap. 39, exploratorii descoperă în peșterile uriașe din adîncul Terrei păduri și animale preistorice. Cine e uriașul pe care l văd rezemat de un trunchi de copac kauri, ca un păstor monstruos al unei turme de mastodonți? „Un être humain!“ – dar cu un cap ca de bivol și-o chică încurcată. Oasele unui gigant asemănător fuseseră descoperite cîteva pagini mai înainte, așa cum, puțină vreme înainte de scrierea romanului, se descoperiseră lîngă Düsseldorf celebrele fosile de neanderthalian. Numele homo neanderthalensis fusese propus un an înainte de publicarea cărții Voyage au centre de la ­terre. Mai erau însă de așteptat 150 de ani pînă la dovezi clare de hibridizare între neanderthalensis și sapiens (probabil nu acei sapiens trimiși de Verne în subterane, în vreo scenă tăiată de editor).

Al doilea exemplu e din În jurul lunii (1870), cap. 17. Exploratorii orbitează în jurul Lunii și contemplă prin hublou craterul de impact Tycho, circurile, crestele, terasele sale gigantice. Francezul vede în el o „fortificație naturală ideală“, în care ar încăpea zece Rome antice (în realitate – dar în care realitate? – vreo 400, nu doar 10). Apoi, Michel Ardan începe să viseze cu ochii deschiși la posibilitatea de a construi acolo un oraș unde ar putea trăi „toți mizantropii, toți cei dezgustați de viața socială!“ („Tous! Ce serait trop petit pour eux!“, îi răspunde colegul de compartiment). Se discută despre un forum, palate, o acropolă. Nu întîmplător, în pasajul ăsta despre o primă formă de arhitectură selenară, Verne folosește un cuvînt tehnic din vocabularul gromaticilor antici, castrametatio, referitor la măsurătorile și planurile pentru un castru roman.

Dar locul unde Jules Verne se apropie cel mai mult de arheologie este în 20.000 de leghe sub mări (1870). Nemo și profesorul Aronnax, în costume de scafandru, cu eticheta ieșind la spate, vizitează un cîmp de ruine pe fundul mării. Traducerea românească vorbește (în partea a doua, cap. 9) de un „oraș distrus, ruinat, căzut, cu acoperișurile prăvălite, cu templele prăbușite, cu arcadele desfăcute, cu coloanele dărîmate la pămînt, ruini în care se mai simțeau încă proporțiile armonioase [solides, în franceză] ale unui gen de arhitectură toscană“, apoi de resturile unui „apeduct uriaș“ și ale unei acropole „ale cărei forme aminteau de Parthenon“ (une acropole, avec les formes flottantes d’un Parthénon). Ca un bun ghid, la stupefacția prelungită a oaspetelui, Nemo răspunde scriind cu o piatră cretoasă pe o stîncă de bazalt negru: ATLANTIDA. Urmează considerațiile erudite ale profesorului legate de Platon și de „ruinile acelea vechi de mii de veacuri, din vremea erelor geologice! Călcam chiar pe locurile prin care trecuseră contemporanii primului om!“

E vulgar să cauți nod în papură minunatei cărți a lui Verne, dar nici nu mai am iluzia că aș fi lipsit de didacticism. Existența Atlantidei e una din legendele culte, cu bătaie moral-politică, inventate de Platon, care nu are confirmare independentă de la nimeni altcineva. Toată lumea repetă ce-a zis el în dialogurile Timaios și Critias. Faptul că Atlantida ar fi dispărut cu nouă mii de ani înainte de Platon (care scrie despre asta pe la 360 î.Hr.), după un război cu atenienii, e bizar. Atena devine un orășel (micenian) mai însemnat nu mai devreme de secolul 15 î.Hr., și chiar dacă are niște bîj­bîieli neolitice cu încă, hai să zicem, două mii de ani înainte, cei nouă mii de ani nu vor ieși nicicînd la socoteală. O Atlantidă datată așa cum vrea Platon sigur nu ar fi avut nici un fel de ruine care să amintească de Parthenon și nici vreo arhitectură „toscană“, cum zice Verne, chiar presupunînd că el nu se referea la arhitectura Renașterii italiene, ci doar la cea etruscă. Pe de altă parte, acești nouă mii de ani sînt mult prea puțini ca să poți vorbi de contemporanii primilor oameni, indiferent cam unde îi plasăm în paleolitic. Sigur însă că putem să luăm datarea asta absolut simbolic, și atunci avem undă verde să căutăm vreun eveniment istoric care l-ar fi putut inspira pe Platon. Un candidat îndepărtat ar fi, de exemplu, distrugerea într-o erupție vulcanică, cu 1300 de ani înainte de textele lui, a insulei Thera (Santorini), cu o înfloritoare – cum se spune, de parcă ar fi vorba de panseluțe – civilizație minoică. (Distrugerea pare să fi fost indirect înregistrată într-o stelă a lui Amosis I, din dinastia a 18-a, ceea ce ar însemna că Platon a construit ceva credibil măcar prin trimiterea la egipteni ca la sursa ultimă a mitului.) Un candidat apropiat: scufundarea orașului Helike cam un deceniu înainte de Timaios și Critias – oraș redescoperit de arheologi acum nici douăzeci de ani.

Pentru Verne, vizita în Atlantida este și o ocazie de a-l arăta pe căpitanul Nemo sprijinit elegant de o stelă acoperită de mușchi, contemplînd într-un extaz mut orașul scufundat. Reacția firească în situația respectivă ar fi însă, mă tem, nu poza romantică à la Caspar David Friedrich, ci să începi să fotografiezi – și să notezi coordonate.

Foto: ilustrație din 20.000 de leghe sub mări

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.