Bijuteriile Mariei Antoaneta
Palatul Tuileries, martie 1791, după prînz, toată seara.
Regina Maria Antoaneta își împachetează cu grijă perlele, diamantele și rubinele în bumbac moale. Le așază pe toate într-un scrin de lemn. Destinația pachetului: Bruxelles, unde arhiducesa Maria-Cristina, sora reginei Franței, era suverană și unde locuia Contele de Mercy-Argenteau, fost ambasador austriac la Paris și, mai ales, om de încredere al Mariei Antoaneta. Acesta va trimite cutia cu bijuterii mai departe, la Viena, spre a fi păstrată în siguranță de împăratul austriac, nepotul reginei.
Acțiunea se întîmpla în contextul Revoluției franceze, cînd regii Franței, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta, alături de copiii lor, se pregăteau să fugă din țară. Planul nu a funcționat și monarhii au fost capturați în 1792, pentru ca în 1793 să își înfrunte, pe rînd, cunoscutul destin, execuția la ghilotină. Fiul acestora, Ludovic al XVII-lea, a murit în captivitate, la scurt timp după părinții săi. Copilul supraviețuitor al cuplului regal, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței, numită și „Madame Royale“, a fost eliberată în 1795 și trimisă în Austria. Acolo a primit bijuteriile reginei Mariei Antoaneta, de la verișorul ei, conducătorul imperiului, care păstrase în siguranță scrinul de lemn.
Prin moștenire către descendenți direcți și indirecți, în cele din urmă, bijuteriile au ajuns la Robert I, ultimul duce de Parma în funcție, îmbogățind astfel colecția regală de bijuterii a Casei de Bourbon-Parma.
Perlă cu perlă, diamant cu diamant, rubin cu rubin – multe dintre bijuteriile Mariei Antoaneta au fost demontate, însă cîteva au rămas intacte și vor fi scoase la vînzare luna aceasta în cadrul licitației „Bijuteriile regale ale familiei de Bourbon-Parma“, la Sotheby’s în Geneva. Cea mai valoroasă piesă, estimată la o valoare între unu și două milioane de dolari, este un pandativ format dintr-o fundă încrustată în diamante, cu o perlă naturală atașată. Perlele, de altfel, erau un soi de semnătură personală a stilului Mariei Antoaneta, iar în epocă erau chiar mai valoroase decît diamantele, avînd în vedere raritatea lor. Desigur, și diamantele aveau locul lor bine definit în viața reginei și, ironic, cumva, acestea și-au pus amprenta pe destinul ei mai mult decît și-ar fi dorit: istoricii amintesc adesea de opinia lui Napoleon Bonaparte, care considera că scandalul public în care Maria Antoaneta a fost acuzată pe nedrept că ar fi cumpărat un valoros colier cu diamante înșelînd vînzătorul a fost una dintre cauzele care au alimentat revoluția.
Altfel, din colecția Bourbon-Parma licitată, aș încheia cu safirul de Ceylon (Sri Lanka, astăzi) din broșa cu diamante a arhiducesei Maria-Anna a Austriei. Mai ales că broșa chiar a fost folosită de arhiducesă drept încheietoare la colierul cu trei șiraguri de perle al Mariei Antoaneta.
