EDITORIALE ȘI OPINII

Conform așa-numitului „contract“ de guvernare, familiile vor avea un venit minim garantat de 780 de euro (cu condiția ca titularii acestui venit să-și caute activ loc de muncă). Se estimează că acest program va costa 17 miliarde de euro.

Nu cred că Marx trebuie înlăturat din istoria filozofiei, nu cred că un radical act de cenzură aplicat textelor unui filozof e binevenit, nu cred că avem dreptul să-i excomunicăm pe numeroșii „adepți“, profani sau academici, ai filozofiei marxiste, al cărei impact asupra lumii moderne este masiv și complex.

Există această Românie? Mai există ea? Sau am fost induși în eroare de trucurile de filmare și de montajul ingenios?

Rică decide că vrea să le arate copiilor cum se prinde peşte cu mîna. Grupul de copii începe să se închege, în ciuda dificultăţilor de comunicare. Ajungem la hotel după 11. Copiii sînt cu gurile pînă la urechi, nu i-am văzut nicicînd mai fericiţi. Adorm în cinci minute. Sînt frînt de oboseală şi adorm şi eu, nu înainte de a-l auzi pe Rică rîzînd în somn.

n piesa istorică a lui William Shake­speare, Henric al VI-lea (King Henry VI), unul dintre personaje, Gloucester, dialogînd cu protagonistul, face la un moment dat următorul comentariu filozofic: „E cruntă suspiciunea din mintea vinovată. /

Președintele Xi Jinping l-a numit pe Marx „cel mai mare gînditor al timpurilor moderne“. Sub steagul roșu, China își vede alert de Noul Drum al Mătăsii. Care înseamnă achiziții și investiții în Europa, în ultimul deceniu, însumînd cel puțin 318 miliarde de dolari – cu 45% mai mult decît acţiunea similară a SUA în zonă, conform unei analize Bloomberg.

Uşurinţa cu care sînt preluate şi adaptate cuvintele şi expresiile englezeşti nu exclude calchierea lor glumeaţă, în limbajul colocvial.

înt convins că încrederea e crucială pentru buna funcționare a oricărei societăți, în orice condiții. Mă tot întreb însă cum se poate forma încrederea în interiorul unei colectivități. Mai exact: există o „pedagogie a încrederii“?

Culmea e că numitul Vasi a făcut ceva treabă bună, e cel care a scos din pămînt noua bază a FCSB-ului. Rudă a lui Gigi B, care i-a pasat în acte echipa ca să nu mai poată fi tras la răspundere în tribunalele fotbalului pentru propriile declaraţii, Vasile Geambazi e un tip, se zice, cu apetit pentru construcţii.

Hoții care fură din automobile la popasul de la Sinești. Scandalul mediatic e de actualitate. Hoții sînt acolo de-o eternitate.

De ce-ar vrea Laertes să o omoare? Avea nevoie de bani. De căsătorit nu putea s-o căsătorească, lumea știa că moștenitorul tronului va vrea să și facă mendrele cu ea, și cine-ți mai face atunci dreptate?! Putea însă să-i vîndă corpul pentru vrăji!

Cînd veți întîlni pe cineva care, la întrebarea ce este, răspunde simplu: creștin, să știți că am dat de un om cu adevărat bine plasat

Mai este și o altă tradiție a buchetului regal. Mai tînără decît cea a florii de mirt, cam de vreo sută de ani.

„Populismul“ nu va putea fi încetinit din goana spre victoria absolută decît prin nașterea unui respect autentic pentru „majorități“.

CNCD ar putea să-și administreze sieși o meta-sancțiune pentru rea-voință. Cu cîteva decizii cu evident substrat politic a reușit să își distrugă un bun renume construit în ani și care azi nu mai există. CNCD e în acest moment o fantomă inutilă și toxică.

36% nu au putut numi un obiectiv de patrimoniu. E, iarăși, o chestiune de comunicare și de educație: autoritățile fac prea puțin pentru a pune în valoare… valorile.

Un voiaj al arhitecților, poeților și filozofilor de la Punta Arenas (Argentina) și pînă la Santa Cruz de la Sierra (Bolivia), menită să găsească propriul nord, printr-o suprapunere magică a Crucii Sudului peste continentul sud-american.

„Dom’le, e uşor să critici, dar vino cu soluții!“ Or, prestația mea de presă e a unui diagnostician, nu a unui terapeut universal. Încerc să semnalez boala, neregula, derapajul. Trag alarma, arăt cu degetul rana (eventual, neluată în seamă, dacă nu chiar ascunsă).

Ne dorim liniștea, pacea? Ce bine ar fi atunci să fim din cînd în cînd și răi!

Meniul include o mulţime de legume, peşte, supă şi o mîncare chinezească. Nu au dulciuri, dar oferă fructe.

A tolera înseamnă, ultimativ, a îngădui (fără îndoială cu parcinomie și chiar cu o anumită aroganță) dezmoștenitului sorții să se bucure, cu măsură, desigur, de preaplinul tău. Gestul „tolerant“ îl pune pe tolerat, inevitabil, într-o poziție de inferioritate, supralicitîndu-i, neelegant

„Micii“ contributori neți precum Austria, Olanda, Suedia sau Danemarca nu văd de ce și-ar crește alocațiile către bugetul comunitar. Germania și Franța nu uită că au o poliță de plătit „rebelilor“ din Europa Centrală, după ce aceștia au respins ideeea relocării refugiaților.

În registrul colocvial, în reluare ajunge astfel să fie, prin sensurile sale extinse, un antonim parţial pentru expresia pe repede înainte şi chiar, în reproşuri sau îndemnuri ironice, pentru formula glumeaţă mai cu talent

Mîndria patriotică începe să vibreze în mine și, cum tot am inventat noi stiloul lui Petrache Poenaru, caloriferul lui Andrei Marga și perpetuum mobile al Ministerului Cercetării, simt nevoia să revendic, ca străveche prioritate românească, inaugurarea epocii pre-post-adevărului.

E vorba despre interese. Şi despre dreptatea de dincolo de justiţie, care e mai încîlcită decît un ghem de aţe al bunicii. Helmut a aruncat în faţa şefilor de la MApN un întreg rechizitoriu. Ei spun că vor să recupereze 37 de milioane de euro de la Becali pentru că a folosit ilegal

Jocul are personaje care uneori parcă îți intră și în casă. Te poți atașa de ele ca de protagoniștii serialului favorit. Începi să le cunoști stilul de joc, ticurile, grimasele, felul în care se bucură sau se supără, îngrijorările și enervările.

Un articol academic prin care suflă vîntul va trebui bine căptușit cu fotografii spectaculoase – o știu toți cei trei tîrgoveți ai pieței de idei, autorul, editorul și cititorul. Lipsa substanței sare, chipurile, mai puțin în ochi dintre imagini cu situl arheologic la apus, luate, ca în începutul filmului lui Kalatozov, Eu sînt Cuba, din avionul care se apropie dinspre mare.

Noi sîntem doar spectatori la acest război. Penibili și mici. Ne place ori nu, avem în plan in­ter­na­țional exact anvergura unui Liviu Dragnea. Și mai cred că, decît să comitem prostii inutile de genul mutării ambasadei României la Ierusalim,

„Adineauri am fost primit cordial la Slatina, mîine sosire la București“, îi scria principele Carol tatălui său Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, pe 9 mai (după calendarul românesc de atunci) 1866.

Grație lui Klaus Iohannis, ținta este doamna Dăncilă, iar PSD știe bine că nu mai e așa de solid după nenumărate gafe și, din reacțiile sale, vom putea estima probabil cît de mare este panica augmentată și de sondaje care nu sînt încă publice.

Prezența lui Jean-Claude Juncker la aceste festivități mi se pare mai degrabă expresia unei carențe culturale decît de (in)adecvare politică.

Nu de emoţii şi cuvinte frumoase duc lipsă românii. Nu de un cult al eroilor au ei nevoie. Ci de civism şi solidaritate autentică, în baza unor repere clare care să excludă orice şansă de acceptare la cîrmă a ticăloşilor şi incompetenţilor, a linguşitorilor, impostorilor şi analfabeţilor.

Țara e tratată ca o jucărie. Iar selecția conducătorilor ei se face strict pe bază de „jocuri“ arbitrare și perdante.

Întotdeauna oamenii și cu deosebire regii și oamenii politici au vrut să cunoască viitorul, pentru a-l controla. Cîndva se foloseau de astrologi și profeți, azi utilizează statistica și diferite prognoze „științifice“. Dar eșecurile sînt inevitabile, avînd în vedere cele de mai sus.

După ce am stat şi am calculat ca boii exact cît de mult vă iubim, acuşi ne întrebaţi asta. Se blochează iar soft-ul şi încep crizele de spasmofilie. Nu vă e milă. Daţi mai departe.

Se dorea expert într-o „disciplină“ ridicolă, demnă de porecla „cucuiologie“.

În multe limbi, cuvintele care desemnează ceaţa dezvoltă în mod firesc sensuri metaforice, stabilind o analogie între fenomenul atmosferic şi o stare psihică de tulburare, de confuzie, de derută. Expresiile româneşti care conţin cuvîntul ceaţă nu sînt însă prea vechi

Țara ne vrea proști, ne crede proști și, mai nou, țara ne cere să nu mai vedem prostia și să nu o mai arătăm cu degetul, ca niște defăimători ce sîntem. „Revoluția“ gîndită pe un colț de masă se anunță, încă din start, un fiasco, așa cum a fost cea a manualului unic, inițiată de predecesorul actualului ministru.

Eu cred că Ion Ţiriac a vrut dintotdeauna să fie Ilie Năstase. Bine, cine n a vrut să fie, pînă la un punct, Ilie Năstase? Să-ţi dai chiloţii jos pe teren, să agresezi jurnalişti, să poţi înjura doamne în gura mare şi să primeşti aplauze, ce paradis! Dar mai ales să poţi spune oricînd, orice despre oricine.

Nu-mi place militantismul eco-hipstero-vegano-agresiv al unora care se cred superiori pentru că au două roți și un lanț. Dar un miting de trotinetiști, hoverboardiști, monocicliști, skate-boardiști și alte asemenea specii încă rare ar fi poate ceva mai nostim.

În cîte biserici vedem scris numele lui Allah? Răspunsul nu e simplu. Că există influențe islamice asupra artei creștine e limpede ca lumina zilei (filtrată prin vitralii). N-o să dau decît cîteva exemple pentru că timpul este limitat la un număr de caractere cu spații.

Rațional vorbind, rușii nu se pot aștepta la o susținere consistentă în opinia publică de la noi pentru cel puțin o generație de acum înainte. Rusofobia este prea înrădăcinată în sufletul nostru colectiv, cu prea bune motive. Nici măcar anti-occidentalii noștri

În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cerința lui Stalin, care considera actul de la -Reims doar „instrumentul de capitulare“, la Berlin a avut loc o nouă ceremonie de capitulare, prezidată de mareșalul Jukov, unde s-a semnat un nou act de predare fără condiții a Germaniei.

E absolut normal să existe și spectatori dezamăgiți, nevrăjiți, neconvinși, necăzuți pe spate după ce au ieșit de la proiecția acestui film documentar. Unanimitatea obținută pe căi firești, neopresive, nu există. E-n natura ființelor umane de pretutindeni să fie diferite,

După neserioși, amatori de dictatură sau marionete, avem primul premier fără însușiri. Și pentru că, în atîta amar de viață, doamna Dăncilă n-a reușit să își contureze o personalitate publică relativ coerentă, o fac alții pentru ea.

Multilateralismul lui Macron poate fi definit ca fiind exact opusul lui „America first“ propovăduit de Trump.

În dramatica sa ieşire la rampă, premierul israelian a ridiculizat negarea, de către iranieni, a programului lor nuclear militar. Tema îi preocupă intens pe observatori. Ce ameninţări se articulează? Va fi război?

Pentru a fi mare poet român nu e musai să știi românește. Pentru a fi un bun ministru al Educației – nici atît!

Poate ar fi bine ca dl Dragnea – ca o dovadă supremă că „nu mai este copil“ – să înceapă prin a se întreba dacă repetatele pociri ale limbii române, datorate celei pe care a făcut-o din neant prim-ministrul României, sînt doar efectul școlarității precare ce a „coincis“ cu dna prim-ministru; îi recomandăm să nu fie naiv, crezînd că totul se explică simplu: nu cumva este vorba de ceva mai grav, despre un plan diabolic, neapărat sorosist, de a discredita Guvernul și țara? Mie, unuia, inocența (pen

E spion de-al Europei, aia nesimţită, de vrea să sugă sîngele ţărişoarei doamnei Shhaideh şi să ia cu japca cele 27 de milioane de euro de cheltuială făcute cinstit, la un part-time, pe lîngă slujba de bugetar umil al sfîntului de Teleorman