Scurtul drum spre eșec al statului român

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Statul român începe să fie tot mai mult o sumă de absurdități și mai puțin un ansamblu coerent de in­sti­tuții funcționînd mai mult sau mai puțin competent în interesul societății. Încerc să le enumăr fără să am pretenția că încerc să construiesc o ierarhie a eșecului sau, în unele cazuri, a ticăloșiei evidente și militante.

CNCD – pînă nu de mult era un organism care sancționa motivat derapaje grave. S-a transformat în foarte scurt timp într-un soi de ridicol scut al diverșilor ofensați din cercurile apropiate lui Liviu Dragnea, neglijîndu-și sau anulîndu-și de a dreptul misiunea de mediator, garant și supraveghetor al unui discurs care nu duce înspre extremism. Ca să amintesc doar una dintre deciziile recente, CNCD a hotărît să devină un soi de arbitru al glumelor, transformîndu-se peste noapte dintr-o instituție respectabilă chiar într-o glumă proastă. CNCD ar putea să-și administreze sieși o meta-sancțiune pentru rea-voință. Cu cîteva decizii cu evident substrat politic a reușit să își distrugă un bun renume construit în ani și care azi nu mai există. CNCD e în acest moment o fantomă inutilă și toxică.

Avocatul Poporului – prin refuzul de a prelua cereri de intervenție venite din societatea civilă sau din partea Opoziției, Avocatul Poporului s-a transformat într-un soi de consilier juridic de mîna a treia al Puterii. Și-a anulat astfel misiunea și, la fel ca în cazul CNCD, a devenit inutil, un organ inert în care o boală incurabilă scobește adînc și care, prin inacțiune, răspîndește în societate virusul distrugător al nedreptății.

Curtea Constituțională – alt arbitru care se bucură de cadourile echipei-gazdă. În 2012, Curtea Constituțională rămăsese ultima linie de apărare în fața unui asalt fără precedent împotriva oricărei instituții cu urme de autonomie. În fapt, ceea ce se întîmplă zilele acestea e un soi de act final al acelei tragedii parțial eșuate. CCR reușește să se îndepărteze tot mai mult de societate printr-o serie de decizii care încurajează cumva piața infracțiunilor din România. E neclar ce îi face pe judecătorii constituționali insensibili la subiectul acesta și la spiritul în care a fost scrisă legea fundamentală, dar efectele sînt relativ ușor de cuantificat urmărind numărul de dosare închise după ce deciziile Curții devin publice. O cifră pusă la dispoziție de DNA: 245 de dosare clasate după redefinirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Ministerul Justiției – post-Rodica Stănoiu a existat un soi de înțeleaptă tradiție românească prin care miniștrii Justiției erau aleși dintre persoanele cu un oarecare trecut profesional ce nu putea fi contestat. Ba chiar s-a apelat adesea la independenți. Însă orice urmă de vagă competență, cumpătare sau înțelepciune a fost abandonată odată cu numirea la finalul lui 2016 a lui Florin Iordache. Ulterior, postul a fost preluat de Tudorel Toader, care a anulat orice prezumție de bune intenții ar fi putut să emită un ministru român al Justiției. Dl Toader nu numai că lucrează intens la destructurarea sistemului pe care îl conduce, ci și începe să pună pe agendă periculoase teorii suveraniste (nu ne spun nouă străinii ce să facem), ceea ce arată nu numai hotărîrea cu care acționează, ci și un orgoliu prost plasat și teribil de dăunător.

CNA – organism altădată militant în menținerea unui mediu audiovizual la parametri relativ decenți, e zilele acestea un soi de moluscă instituțională ce acționează în baza unor reflexe tot mai stinse. Ca un subcapitol aici, aș aminti megastructura care este televiziunea publică și care cheltuiește sume uriașe din banii contribuabilului pentru a întreține canale fără audiență, fără misiune și generatoare doar de scandaluri obositoare.

Serviciile secrete – un consens transpartinic dramatic face ca zona asta de instituții să se afle în afara oricărui control real al societății civile. Vinovăția aici este, repet, a tuturor factorilor politici începînd cu însuși președintele României, care a adoptat același modus vivendi al pre­decesorilor săi. Tolerează binevoitor in­dependența absolută a oamenilor din servicii și, ulterior, caută scuze sau încearcă să acopere dezastrul prin tăcere sau mutarea subiectului în alte zone.

Nu sînt acestea singurele instituții care au uitat de ce există (ajunge să vă uitați la Ministerul Sănătății și la CNAS, sau la Ministerul Educației, sau la ANAF, alegeți oricare dintre ele, argumentele există). Sînt însă relevante pentru un fenomen prea puțin studiat: acela al eșecului gradual al statului.

Cu fiecare ratare a uneia dintre aceste instituții, un principiu moare, o lege se golește de sens și un om sau o categorie de oameni decide că nu mai poate avea încredere în stat. Toți cei aflați în situația aceasta, ajung să hotărască fie să nu mai accepte regulile ante-numitului stat, fie să abandoneze cu totul și să plece din țară. Așa se explică și scîrba aceea mult hulită provocată unora de exercițiul banal al votului. Oamenii aceia nu sînt lipsiți de spirit civic, ci de încredere.

Nu cred că avem de-a face cu furtuna perfectă și în multe dintre aceste instituții există oameni care încă mai încearcă. Asztalos Csaba la CNCD, Livia Stanciu la CCR, Doina Rusu la CNA și mulți alții. Însă toți aceștia sînt deocamdată minoritari. Instituțiile au fost populate cu persoane fără însușiri sau care își definesc viața după funcția deținută. N-a fost tot timpul așa și nu trebuie să rămînă așa.

Orice misiune politică își asumă Opo­ziția românească acum, trebuie să pornească de la prezumția că degradarea statului trebuie oprită. Pentru că încrederea într-un stat funcțional e esențială pentru un stat democratic. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.