Megalomania neantului

Vă aduceți aminte? Acum aproximativ douăzeci de ani abia apăruseră și la noi telefoanele mobile simple, care păreau un mare lux, fiindcă apelurile și abonamentele erau destul de scumpe. Pentru a le substitui cumva, unii foloseau pagerele. Mai știți ce însemnau? Nici vorbă de telefoane „inteligente“! Nici pomeneală de a naviga, de a face cumpărături ori operații bancare pe telefon, de a vedea filme și mai ales – marea obsesie actuală – de a comite selfie-uri în tren sau pe vîrf de munte, imediat expediate „prietenilor“, cu speranța de a încasa în schimb multe like-uri. Micile calculatoare de buzunar sau agende electronice separate erau încă niște invenții folositoare. Nici vorbă, pe vremea aceea, totuși atît de apropiată de noi, de Facebook, de Twitter, de YouTube. Chiar Windows-ul era încă recent și abia ne obișnuiserăm cu Internetul. Cîțiva ani mai devreme, despre Internet însuși abia se vorbea la emisiunile de știri. Prin ’91, chiar și în SUA unii mai foloseau încă mașinile de scris electrice, deoarece PC-urile abia începeau să fie mai răspîndite.

Așa stînd lucrurile, cine printre politicieni și-ar fi putut imagina acum douăzeci de ani, ba chiar mai puțin, că Facebook-ul și aplicațiile sale vor conduce la un nou tip de război informațional între marile puteri, că așa-numitele fake news vor influența ieșirea Marii Britanii din UE, alegerea unui președinte neconvențional în SUA, suferința liberalismului în Europa – deopotrivă de Vest și de Est, revoluțiile arabe ori, la noi, demonstrațiile din anul 2017? Scandalul Cambridge Analytica, cu toate consecințele lui, ce expert, ce politolog, ce futurolog l-ar fi putut prezice pe timpul cînd faxul și copiatorul erau încă invenții recente, iar televiziunea și ziarul pe hîrtie încă dominau piața știrilor? Și desigur, am putea continua pe toate palierele și pentru toate epocile. Prin anii ’70-’80 ai secolului trecut erau la modă profețiile sumbre despre sfîrșitul resurselor petroliere în cîteva decenii. Ce expert rațional ar fi putut anticipa atunci că noile tehnologii de extracție, inclusiv cele bazate pe șisturi, devenind rentabile, vor arunca în aer aceste profeții?

Întotdeauna oamenii și cu deosebire regii și oamenii politici au vrut să cunoască viitorul, pentru a-l controla. Cîndva se foloseau de astrologi și profeți, azi utilizează statistica și diferite prognoze „științifice“. Dar eșecurile sînt inevitabile, avînd în vedere cele de mai sus. Viitorul – a observat și K.R. Popper – nu poate fi prezis, fie și numai pentru că el depinde – și din ce în ce mai mult – de dezvoltarea tehnologiilor. Or, această dezvoltare, atunci cînd e puternic inovatoare, e imprevizibilă. Motivul e simplu: prin simplul fapt că e nouă, noutatea întrerupe o serie, marchează un punct de inflexiune sau chiar o singularitate. Fiindcă, dacă ai putea anunța noul, înainte ca el să existe, noul ar fi deja vechi. Dacă cineva ar fi putut prezice curentul electric înainte de Volta, l-ar fi descoperit și chiar aplicat înainte de Volta și atunci el însuși ar fi fost Volta. Dacă romanii ar fi putut anticipa puterea tiparului sau a artileriei, le-ar fi inventat și utilizat ei înșiși, pentru a-și menține imperiul. Tot așa, a anticipa corect (nu a scrie scenarii SF) cum va arăta lumea peste douăzeci sau cincizeci de ani e cu neputință, fiindcă nu știm ce se va mai inventa, ce se va mai descoperi și cum vor fi aplicate în practica socială, politică, informațională, culturală, medicală toate invențiile și descoperirile. Fiindcă, dacă am ști cu adevărat, noi am fi acei oameni din viitor care nu există încă.

Și să nu mi se vorbească de extrapolări. Ele sînt bune numai cînd schimbările sînt relativ reduse, iar curbele dezvoltării continue și „monotone“. Un exemplu: observînd puterea tot mai mare a armelor de foc, din secolul al XV-lea pînă în secolul XX, și felul cum s-au purtat războaiele, cineva pe la 1900 ar fi putut extrapola pentru viitor respectiva dezvoltare și prezice că acestea vor continua să scuture lumea tot mai violent și să fie tot mai generale, iar pacea tot mai imposibilă. Cum ar fi putut el ține seama de faptul că era nucleară a interzis practic războaiele directe între marile puteri? A prezice viitorul e numai un exercițiu de manipulare a prezentului, cînd nu o formă de demență.

Iar dacă așa stau lucrurile, cum să nu privești cu ironie, cu dispreț, dar și cu ceva oroare, cînd vezi pe un om politic, prin care se străvede neantul, că propune o comisie „științifică“ pe care s-o conducă nimeni altul decît el însuși și care să anticipeze viitorul țării pentru următorul sfert de secol? Și ca și cînd utopia (sau distopia) asta n-ar fi îndeajuns, mai vrea și ca nici un guvern care va conduce țara în perioada respectivă să nu se poată abate, prin lege, de la planul definit de el însuși!

Cu zece ori douăzeci de ani înainte de creația tiparului ori a Facebook-ului, orice profeție privitoare la starea politică a Europei și a lumii ar fi fost falsă și orice act politic conform ei o dovadă de ignoranță sau de nebunie de dictator. S-a schimbat lumea? Nu, sub acest aspect. Chiar acum, în timp ce scriem aceste rînduri, noii Gutenberg și Zuckerberg, încă anonimi, sînt la lucru și sfidează megalomaniile neantului. Creează viitorul.