Răzbunarea majorității

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

„Majoritate/majorități“. Iată un termen care începe să înlocuiască, din ce în ce mai des, nefericitul „masă/mase“. Ori de cîte ori se formula așa, „masă/mase“, era, pe bună dreptate, un motiv de supărare din partea celor care vedeau în folosirea acestui cuvînt o lipsă de respect la adresa demnității umane. În zona teoriilor, această înlocuire e o victorie a politicilor corecte, a perspectivei „liberale“ – luați acest termen în toată larghețea lui – asupra oricărui discurs public. Însă, practic vorbind, înlocuirea cu pricina face parte din setul de argumente zdrobitoare care depun mărturie pentru eșecul din teren al „liberalismului“. Cu alte cuvinte, într-un limbaj public acceptabil azi, „masele“ și-au cîștigat, în cel mai „liberal“ mod, statutul respectabil al „majorității“, dar au zdrobit, pe terenul realității, „liberalismul“ însuși. Insist asupra largheței cu care propun înțelegerea a ceea ce numim „liberal“, cu o doză consistentă de accepțiune americană, îmbinată cu nuanțele atît de multe și de diferite ale înțelegerii acestui cuvînt în Europa, atît în Vest, cît și în Est.

Majorități consistente din Statele Unite și din Europa și-au revendicat cît se poate de practic puterea și respectul cu care au fost învestite în discursul teoretic, de orice natură va fi fiind el. S-a spus peste tot că mecanismul electoral în care majoritatea decide, în virtutea unor drepturi universale, e unul dintre pilonii lumii civilizate? Bine! Iată, majoritățile decid în mod autentic! Cîtă vreme „liberalismul“ a dat spectacole de idei frumoase, multă lume a părut fericită. Dar în urma entuziasmului scenic, senzația de nepotrivire a discursului cu realitatea palpabilă a crescut de la an la an. E frumos să vorbești despre alteritate, multiculturalism, deschidere, beneficii ale globalizării. Însă, atunci cînd destinatarul acestor spectacole retorice frumoase se trezește în cartier și pe stradă cu alteritatea concretă, cu oamenii care populau discursurile, dar care acum populează în mod real străzile, situația se schimbă. E frumos să empatizezi la televizor cu suferința de pe alte meridiane. Dacă suferința aceea îți ajunge la ușă, generozitatea din fața televizorului se transformă în neliniște și în panică. Orice discurs despre valori umane pare o păcăleală sau, în cel mai bun caz, o vorbărie goală. Urmează oroarea față de discursul politic în general, dezvrăjirea față de mecanismele democratice, respingerea oricărei chemări la răbdare și dialog. Cei mai mulți dintre noi sînt dispuși oricînd să doneze pentru o cauză umanitară, să facă gesturi mai mult sau mai puțin simbolice, dar atunci cînd e vorba despre acțiune, participare susținută, renunțarea la o parte din ceva ce ne aparține, lucrurile se schimbă complet. Dăm înapoi, uităm entuziasmul de la început și ne înrăim.

Sînt momente în care unii dintre en­tu­ziaștii „liberalismului“ comit gre­șea­la fatală. Pun eșecul teoriilor frumoase și al ideologiilor seducătoare pe seama „majorităților“, nedîndu-și seama că pun, de fapt, bomboana pe coliva propriilor idealuri. Și condamnă explicit aceste „majorități“, jignindu-le deseori. Asta dacă nu fac ceva și mai grav, care produce efecte nocive, mult mai profunde decît jignirea. Discursul ironic repetat la nesfîrșit, minimalizarea intelectuală, plasarea celor care par că nu înțeleg „marșul spre progres“ în zona irecuperabililor, a celor exclusiv responsabili pentru întoarcerea lumii în Evul Mediu. În locul evaluă­rii pagubelor, al replierii într-o strategie de limitare a pierderilor și de recîștigare a unei urme de simpatie, în locul căutării unor forme de discurs alternativ viabil, care să răspundă celui „conservator“, „populist“, „radical“, entuziaștii „liberalismului“ rătăcesc într-o pădure de invective la adresa „mulțimilor de proști“ care se lasă manipulați. De fapt, nu fac altceva decît să alimenteze resentimentele, ura față de așezarea lucrurilor într-o formă de limpezime, respingerea oricărui dialog.

Efectele reale sînt crunte. Jignirea produce o formă de răspuns imediat. Dar ironia și disprețul, repetate la nesfîrșit, produc o ură adîncă, persistentă. Oamenii uită acte de umilire reală, din viața cît se poate de practică, împotriva cărora li se pare că n-au cum să se revolte și să lupte, întorcîndu-se cu toată forța împotriva celor care îi ironizează și îi desconsideră. Se răzbună, acumulînd și energia din lucrurile concrete, cele pe care nu le pot controla, și vărsînd totul pe cei care îi ironizează și îi desconsideră explicit. Nu mai contează deloc ce vor să spună aceștia din urmă și cît de întemeiate pot fi spusele lor. Oamenii, „majoritățile“ de oriunde, vor uita oricînd umilirea și disperarea dintr-un spital, canalizîndu-și toată dorința de răzbunare pe un „oengist“ care-i face proști și primitivi. Atunci, orice formă de discurs, oricît ar fi de rațional, de argumentat, devine suspect și respins imediat, cu rîcă adîncă și priviri injectate. Cînd le spui la nesfîrșit oamenilor că nu înțeleg libertatea, pentru că sînt primitivi, vor prefera absența acestui fel de libertate. Cînd le toci zilnic creierii cu lupta împotriva corupției, spunîndu-le că-și merită soarta, pentru că sînt complici, vor continua să fie fascinați în secret de „ăla care a avut sînge în canalizare și s-a descurcat“, pentru că „ăla“ pare o victimă, cu care, în cele din urmă, se pot identifica.

Marile idei, idealurile lumii civilizate, așa cum le văd unii, au mare nevoie de soluții practice rapide, dar mai ales de forme de discurs digerabil, care nu lingușesc „ma­jo­ritățile“. Nu le pupă-n dos, cum am spune noi, pe aici. Ci le vorbesc limba în mod real, nesimulat. „Populismul“ nu va putea fi încetinit din goana spre victoria absolută decît prin nașterea unui respect autentic pentru „majorități“.

(continuarea în numărul de săptămîna viitoare) 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.