Un nou produs din gama Shakespeare

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Un nou produs din gama Shakespeare jpeg

Nu înțelegi Hamlet pînă nu ajungi să-l povestești într-un sat tra­dițional din Nigeria. Episodul a­pare, fără comentarii culturale, într-un articol scris de Laura Bohannan, un antropolog care la începutul anilor ’50 făcea muncă de teren în satele Tiv. Merită prezentat aici, chiar dacă (sau, cum abil se spune, tocmai pentru că) în Europa arheologia nu e așa apropiată de antropologie, în vreme ce în SUA este una din cele patru ramuri ale ei. Ce se pierde și ce se cîștigă la dezrădăcinarea lui Hamlet din engleză și rezumarea lui într-o limbă bantu (de fapt, cred că lingviștii o numesc bantoidă)? Sînt clasicii chiar așa universali?

Cînd descrie cum Horatio vede fantoma tatălui lui Hamlet, antropologul american constată că trebuie să folosească pentru cel dintîi, om învățat (a studiat cu Hamlet la Universitatea din Wittenberg), cuvîntul „vrăjitor“, așadar „cel care știe multe“. Bătrînii Tiv o lămuresc apoi că fantoma din piesă e o aberație, nefiind nici semn, deoarece vorbește, nici zombie, pentru că nu poate fi atinsă, și nici umbra unui mort, căci mortul nu face umbră. Prost primită e și ideea lui Horatio că trebuie pus la curent Hamlet. De situație ar trebui să se ocupe bătrî­nii și noul rege, nu un puștiulică. E clar că acest Horatio nu știe așa multe. De abia depășit – cu niște bere de porumb și de mei – acest început nepromițător, apar alte probleme pentru tînăra femeie care le povestește bătrînilor satului. Nigerienii aprobă fără rezerve înțelepciunea deciziei văduvei, mama lui Hamlet, de a se recăsători la nici o lună de la uciderea bătrînului rege cu fratele lui mai tînăr. Iată că și europenii sînt, uneori, raționali! Povestitoarea ar vrea să explice furia lui Hamlet că mama lui s-a măritat în grabă cu ucigașul. Chiar și cu altul, tot trebuia să fi purtat doliu măcar doi ani!… Dar aici intervin și femeile: să aștepți doi ani e prea mult. Discuția ajunge apoi la o gravă neglijență a lui Shakespeare, care uită să ne spună dacă bătrînul rege și Claudius erau frați vitregi sau buni, dacă, adică, cel din urmă poate deveni întru totul ca un tată pentru Hamlet sau nu. Genealogie înainte de toate, mai ales în politică. Nemaivorbind că publicul nu pricepe unde sînt și cu cine s-au căsătorit celelalte soții ale regelui.

De ce înnebunește cineva? Ori vede ființele care pîndesc în pădure, ori îi face cineva vrăji. Cum Hamlet n-a văzut ființele care pîndesc în pădure, înseamnă că i-a făcut cineva vrăji; cum numai rudele masculine puteau să i facă vrăji și tatăl lui era mort, înseamnă că rămîne doar Claudius, unchiul, care încerca să-i facă rău, corect? Păi, da. Pe măsură ce antropologul istorisește, reiese că Hamlet însuși face numai prostii. De exemplu, o ceartă pe mama lui! Care l-a născut și l-a crescut! Îl omoară pe Polonius, care spiona, străpungîndu-l prin draperie și strigînd, aoleu, un șobolan! (Aici e, ce-i drept, și greșeala lui Polonius, care nu a spus: stai nițel, sînt eu.) Recurge la tot felul de șmecherii ca să afle dacă într-adevăr tatăl său a fost otrăvit, de exemplu aranjează ca actorii să vorbească de crimă în prezența ucigașului, cînd putea pur și simplu să întrebe un ghicitor de profesie! Dar greșeala cea mai mare este că vrea să-l omoare pe fratele tatălui său; or, răzbunarea nu e de competența lui, ci a colegilor tatălui lui. Soarta lui Claudius trebuia pusă în mîna bătrînilor tribului danez.

Încă de cînd e menționată moartea Ofeliei, bătrînii nigerieni o explică: femeia s-a înecat prin vrăjitorie. Nimeni nu se îneacă; apa o bei, te speli cu ea. Vraja putea fi făcută doar de rudele ei masculine. Tatăl, Polonius, era mort. Rămîne fratele Laertes. De ce-ar vrea Laertes să o omoare? Avea nevoie de bani. De căsătorit nu putea s-o căsătorească, lumea știa că moștenitorul tronului va vrea să și facă mendrele cu ea, și cine-ți mai face atunci dreptate?! Putea însă să-i vîndă corpul pentru vrăji! De ce sare Hamlet în mormîntul ei? Nu vrea să-l lase pe Laertes să ia corpul, să devină bogat și deci un concurent politic periculos! Cum să nu vrea Laertes să-l pedepsească pe Hamlet, care, după ce l-a lăsat fără tată, l-a făcut s o și omoare degeaba pe sora lui, fără s o poată vinde apoi? Din nou, publicul anticipează corect.

Nu știu dacă antropologul a documentat cu un reportofon, sau doar prin note, toată șezătoarea asta din vremea mlaștinilor umflate, cînd lumea avea timp de basme. La urma urmei, textul l a publicat cam la zece ani după eveniment, și destule texte celebre în antropologie (ca în cazul lui Napoleon Chagnon sau Margaret Mead) au fost mai tîrziu bănuite de o interpretare tendențioasă a spuselor localnicilor. N-aș crede totuși că avem vreun motiv să suspectăm că o cercetătoare (cu un doctorat la Oxford) a mințit sau s-a lăsat mințită. Ea nici nu ia paternalist peste picior populația pe care o descrie (sau doar un pic). Articolașul – devenit clasic în studiile antropologice – e făcut de obicei să spună că ceea ce e produs în Anglia ultimilor ani ai reginei Elisabeta I, cu anxietățile lor politice față de o iminentă Machtübergabe, nu va putea fi priceput lesne în sud-estul Nigeriei primilor ani ai Constituției MacPherson, într-un sat cu o respectabilă dimensiune neolitică. Pentru mine, „Shakespeare in the bush“ spune însă două lucruri. Că nici o carte de ficțiune nu se reduce la ce se întîmplă în ea și că rezumatul acțiunilor personajelor va tinde mereu să pară ori banal, ori cusut cu ață albă. Și că n-ar fi rău ca arheologii să se întrebe uneori dacă nu cumva înțeleg din viața comunităților dispărute, pe care și-o explică așa de convingător, cam tot atît cît populația Tiv din Hamlet. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chih­limbar, Polirom, 2017.

Foto: Carl Arriens însoţit de doi bărbaţi într-un sat Tiv, Nigeria, august 1911, wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.