Povestea snooker-ului

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Povestea snooker ului jpeg

Tocmai s-a încheiat campionatul mondial. Snooker-ul ăsta are un fel de lume a lui la care o mulțime de telespectatori au avut acces, grație transmisiilor Eurosport și celor doi comentatori care și-au făcut datoria cu har și profesionalism de-a lungul anilor, Marius Ancuța și Daniel Bontea. Probabil că lor li se datorează faptul că, atunci cînd telespectatorii au avut ocazia să devină chiar spectatori, s-au dovedit a fi cît se poate de avizați (deși snooker-ul nu a avut nici un fel de tradiție în România). La turneele demonstrative sau de puncte care s-au organizat recent la București și la Cluj a existat un serios aflux de public cunoscător. Vorbim despre unul din rarele exemple în care o televiziune contribuie la rafinarea unui public.

Cum arată lumea snooker-ului? Încerc să împărtășesc o viziune cît se poate de subiectivă. Am pomenit deja cea mai importantă competiție a anului, campionatul mondial din foaierul teatrului Crucible de la Sheffield. Pentru că deseori are loc în preajma Paștelui sau a Înălțării, nu o dată mi s-a părut că bilele roșii și de alte culori de pe masa verde de la televizor au o corespondență secretă cu ouăle vopsite de pe masa de acasă. Așa am ajuns să asociez snooker-ul cu un fel de liniște și pace sărbătorească.

Campionatul suprem se desfășoară, cum ziceam, în foaierul unui teatru. Jocul are personaje care uneori parcă îți intră și în casă. Te poți atașa de ele ca de protagoniștii serialului favorit. Începi să le cunoști stilul de joc, ticurile, grimasele, felul în care se bucură sau se supără, îngrijorările și enervările. Le știi copiii, nevestele sau iubitele care apar în tribune. Adică uneori îi poți judeca (sau bîrfi) și după cum arată partenerele lor. De exemplu, dacă nu-ți plac spectaculoșii pantofi cu ținte ai lui Judd Trump, poate să-ți placă la fel de spectaculoasa lui parteneră.

Parcă la nici un alt sport figura jucătorului nu apare cu atîta pregnanță în cadrul ecranului. Avem de-a face, așadar, cu povestea unor figuri. E un întreg univers al fizionomiilor. Marelui finalist din acest an, John Higgins, i se spune Vrăjitorul din Wishaw sau Vulpoiul. Auzind a doua poreclă, am început să mi-l imaginez cît se poate de limpede, cu mersul lui tiptil, cum se strecoară afară dintr-o ogradă cu o găină în gură (a și fost prins odată cu o mîță-n sac, prin Ucraina). În schimb, pe campionul mondial de anul acesta, Mark Williams, nu mi-l pot desprinde de imaginea unui Iisus Cristos pictat de Rubliov (ochii, gura și formatul bărbiei, mai ales).

Există și reversul. Jucătorul pe nume Rory McLeod e atît de negru că uneori aproape că nu-l vezi pe ecran. La un moment dat, pe vestă purta reclama firmei care-l sponsoriza. Se numea ISIS. Sînt sigur că în realitate e un ins foarte simpatic, dar, în povestea asta, nu m-am putut abține să-l botez Belzebuth.

Dintre personajele importante nu lipsește Micul Prinț, adică Neil Robertson, cu nasul lui în vînt și aerul aristocratic. Lui Peter Ebdon i-am zis Cristi, pentru că seamănă cu Cristi (nu contează care Cristi), tot așa cum lui Stephen Maguire îi zic Marcel biliardarul (nu contează care Marcel). Pe campionul mondial de anul trecut, Mark Selby, l-a portretizat Ronnie O’Sullivan, asemuindu-l în cartea sa cu o lipitoare care suge energia adversarului pînă cînd îl epuizează complet.

Nu l-am uitat pe pîntecosul Stephen Lee, cel plin de talent, în a cărui mînă tacul părea o scobitoare. Un țintaș extraordinar. L au suspendat din snooker-ul profesionist pentru niște treburi ilegale. Pe vremuri mai era un țintaș nebun, Ian MacCullough (cine și-l mai amintește?). Cu „căpitanul“ (aviator) Ali Carter nu pot să nu țin de fiecare dată cînd joacă, nu doar din cauza problemelor de sănătate cu care știu că se luptă, ci și pentru felul lui modest și simpatic de a fi. Anul acesta a reușit să-l învingă chiar pe eroul principal al poveștii snooker-ului mondial – Ronnie O’Sullivan –, cel fără de pereche.

Un tip pe care l-am văzut, lucru rar, rușinîndu-se cînd are noroc e Anthony Hamilton. Și n-am cum să nu-i pomenesc și pe Graeme Dott, zis Pocket Dynamo, spiridușul care s-a rotunjit în ultima vreme, pe Mark Allen, care a ajuns să arate ca un broscoi mare și verde, pe Shaun Murphy, care face gurița aia mică atunci cînd e supărat, pe calculatul „criminal“ Marco Fu sau pe aparent blîndul, dar periculosul „hipopotam“ Stuart Bingham. Ce lume…

Mai sînt, evident, arbitrii, care devin cunoscuți alături de marii jucători pentru că stau multă vreme în cadru, partidele de snooker durînd ore în șir. Celebra Michaela Tabb, care mi se părea mereu că pronunță sex în loc de six, s-a retras. E înlocuită cu un oarecare succes de chinezoaica Peggy Li. Turnul de control, adică înaltul și blajinul Jan Verhaas, nu poate fi trecut cu vederea, maltezul Terry Camilleri se ține minte din cauza numelui de poezie, iar despre Erian Williams îmi închipui că nu poate fi păcălit pentru că a fost polițist. Aici îl avem și pe Alex Crișan, adică „Alex al nostru“, cu un rol încă secundar în povestea asta. Și am încălecat pe-o șa…

Foto: Ronnie O'Sullivan, wikimedia

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.