Duckadam se pune cu şefii de la Apărare
Duckadam se pune cu şefii de la Apărare? E vorba de dreptate?
E vorba despre interese. Şi despre dreptatea de dincolo de justiţie, care e mai încîlcită decît un ghem de aţe al bunicii. Helmut a aruncat în faţa şefilor de la MApN un întreg rechizitoriu. Ei spun că vor să recupereze 37 de milioane de euro de la Becali pentru că a folosit ilegal imaginea Stelei creată de generaţiile de campioni din Ghencea. Duckadam arată însă că, în ceea ce-l priveşte, Steaua l-a uitat de îndată ce nu i-a mai fost de folos. Povesteşte prin ce a fost obligat să treacă pentru a se întreţine. Reiese că eroul de la Sevilla a însemnat pentru măreaţa armată română tot atît cît Archibald, adversarul lui din cealaltă poartă, adică nimic. Iată în numele cui, zice Duckadam, Armata pretinde acum acest purcoi de bani. „Nu am cerut nimic, aşteptam poate un telefon, pe care nu l-am primit niciodată. (…) Veţi rămîne o RUŞINE a istoriei!“ Nu sînt sigur că această şarjă plină de obidă ar mai fi avut loc dacă autorul ei n-ar fi îmbarcat în proiectul lui Becali. Duckadam e, evident, parte interesată în acest război. În care, totuşi, cea mai falnică instituţie a ţării a lăsat să-i scape printre degete cea mai titrată echipă de fotbal a României. După care a dormitat un pic, vreme de vreun deceniu, şi s-a trezit că vrea înapoi ceea ce înstrăinase cu nonşalanţă. Instanţa i-a dat dreptate, ceea ce spune mult despre felul în care privatul Gigi a crezut că „merge şi aşa“. Uite că nu merge! Şi dă-i, şi luptă… Numai că din această păruială rămîn plin de vînătăi milioane de fani. Şi ei au contribuit la trofee. Au umplut stadioanele, i-au susţinut emoţional pe răsfăţaţii talentaţi de pe teren, unii chiar au cotizat lunar pentru echipă. Cu toţii i-ar putea întreba pe toţi: „Ce-aţi făcut?!“ Bun de plată deocamdată e Becali. Foarte bine. Următorii pe listă ar trebui să fie generalii şi coloneii care erau de gardă cînd le-a dispărut Taj Mahalul ăsta din curte. Pentru că, altfel, vorbim despre o clasică întîlnire dintre şmecheri şi proşti. Şi parcă ne-am cam săturat.
