EDITORIALE ȘI OPINII

Autorul susține că Hitler n-a fost un „monstru“, în sensul de ceva ieșit din comun, se referă deci la „banalitatea“ lui Hitler, invocă chiar, după Arendt (fără a o numi), „banalitatea răului“ și spune: „(Hitler) ai fi putut fi tu, aș fi putut fi eu.

Nu a cîştigat nimeni nimic. Am aruncat zeci de milioane de euro pentru a ne demonstra că ne putem urî un pic mai mult.

„Televizorul cu preaviz“, cum i se spunea în comunitatea noastră academică. Ăsta te anunța, nefiind deschis, ce se întîmpla pe diverse canale: „Uăi, tolomacule, vezi că se bat protestatarii cu jandarmii, dă pe știri, nu mai dormi în papuci!“

A trebuit să-şi ia maşină blindată. De altfel, mulţi automobilişti, la anumite ore, mai ales noaptea, nu opresc la stop, de teamă să nu se trezească exact în acel moment cu un individ înarmat în dreptul portierei.

Extinderea semantică (de la „monstru“ şi „sperietoare“ la „minciună“) s-a produs în contextele tipice ale discursului politic şi jurnalistic, în care exagerarea pericolului este doar una dintre foarte multele informaţii subiective şi false. Modificarea semantică a fost foarte probabil favorizată de termenii asemănători ca formă şi care desemnează sau califică prin metafore clişeizate minciuna: gogoaşă şi gogonată.

Majoritatea liceelor teoretice s-ar afla în această situație. În această admitere, ponderea unui examen va fi de 30%, iar 70% va conta portofoliul educațional al elevului.

Ţărancă: Nu le dăm! Le tăiem, le mîncăm şi murim! Corect? Televizor: Forţa naturii poate lovi chiar mîine. Mergi repede la Flanco! Gigi Becali: Le dau eu, la fiecare familie, cîte zece găini şi zece raţe. O să le mai dea şi bodigarzii mei.

Fotbaliştii mor repede şi pentru că trăiesc repede, e o cantitate de evenimente mult mai mare decît întîlneşte o persoană obişnuită în aceeaşi unitate de timp. La marii jucători din anii de dinainte de balamaua istoriei a contat şi schimbarea statutului.

Familia lui Jean d’Ormesson se împrietenise și cu mulți alți români celebri, ca Martha Bibescu, Elena Văcărescu, artiști, scriitori sau membri ai familiei regale române. Sinaia și Carpații erau locuri familiare, Calea Victoriei era „bulevardul cel mai cunoscut din toată Europa de Est“, ambasada franceză unde lucra tatăl său se afla pe strada Biserica Amzei, ca și astăzi, iar Athénée Palace era „centru al tuturor conversațiilor și al tuturor intrigilor“.

Un erou cu două coarne închide triburile Gog și Magog pînă la sfîrșitul lumii în spatele unei porți de fier. Frumosul gest apare în sura 18 (al-Kahf) din Coran, și eroul e cu siguranță Alexandru cel Mare. A fost o vreme în Orientul antic cînd cam toată

Se întîmplă să urăști pe cineva, zicea, într-un fel în care nu-ți dai seama că-l urăști, iar manifestările tale exterioare, conștiente, nu sînt deloc de ură, dar inconștientul tău te ghidează ocult. Dar eu merg la vot conștient, nu inconștient, deci merg dintr-o manifestare care nu e de ură.

Ossip Bernstein pe lista celor condamnați: era numele unui fost campion de șah din turneul Moscovei. Surprins și sceptic, cum o cerea regimul, l-a întrebat pe domnul Bern­stein dacă el este într-adevăr jucătorul de șah în cauză. Răspuns afirmativ.

Nici măcar istoria nu mai e un proces de înțelegere. Pentru că avem senzația că, dacă putem vedea prezentul atît de clar, adică perfect, putem vedea și în trecut, cu aceeași claritate. Bunăoară, un discurs înflăcărat – un discurs alcătuit din cuvinte înlănțuit

Ceea ce se știe sigur e că Jamal Khashoggi a fost omorît, iar trupul său a fost dezmembrat de angajați ai guvernului de la Riad trimiși special în Turcia.

În Polonia, partidul populist și eurosceptic Lege și Justiție (PiS), la putere de trei ani, a cîștigat alegerile locale de duminica trecută. Însă rezultatele sînt încurajatoare pentru partidele de opoziție, care au obținut cîteva victorii importante în marile orașe. Pentru Europa valorilor liberale, e un semn bun.

După cum procesul lui Josef K. nu a fost unul exemplar, și moartea sa e ticăloasă. Așa se încheie romanul. Problema vinovăției lui Josef K. nu se pune, autorul nu dă nici un indiciu. Aparatul birocratic pare a fi cel denunțat, însă Kafka nu o scrie limpede. Vulturul heraldic austriac și-a smuls de mult cătușele și-și ascute la nesfîrșit ghearele. La Viena, ca și la București, politicienii stîngaci fac pasiențe de mărire efemere, chiar fără de rușine.

Am văzut intelectuali subțiri deghizați carnavalesc în „cruciați“ oțeliți ai binelui, adevărului și frumosului, am văzut „minoritari“ valorificînd – corect politic – fie postura victimei „exploatate“, neiubite, terorizate, hărțuite social, fie pe aceea a unei glorioase întruchipări a viitorului,

BOR ar mai fi cerut cîteva zeci de milioane pentru Catedrala Mîntuirii Neamului, iar celelalte Biserici s-ar fi ploconit ca să le pice și lor vreun oscior de la marele ospăț.

Reprezentarea femeilor în politică rămîne o problemă majoră. Cel de-al doilea cel mai mare partid din România are o reprezentare de 2% femei în forul de conducere. Media reprezentării femeilor în România este nu numai cu mult sub jumătatea mediei țărilor nordice, dar și sub media din Emiratele Arabe Unite sau Bahrain. Echipele mixte sînt o soluție.

Are nevastă-mea o colecție de bătătoare de șnițele, de-ți stă mintea-n loc…

Nimic mai nobil decît o operaţiune umanitară de tip Aquarius care salvează vieţi omeneşti în Mediterana. Acest vas „pilotat“ de organizaţia neguvernamentală SOS Mediterana a salvat, între februarie 2016 şi august 2018, în jur de 29.000 de imigranţi

Dicţionarele noastre mai conservă o mică ciudăţenie – expresia, culeasă dialectal, a-şi face năsărîmbă pe mîncare, cu sensul „a refuza mîncarea din cauza unei supărări“.

În școala respectivă nu era nevoie de o săptămînă specială în care elevii să fie scoși din mediul oarecum rigid și formal al școlii și al curriculum-ului, pentru că școala însăși și curriculum-ul erau de așa natură organizate încît în permanență existau astfel de deschideri.

În general, noi sîntem înconjuraţi de duşmani. Să-i luăm pe rînd. Ungurii investesc în sport peste puterea noastră de imaginaţie. În sport „dar şi“ (după formula ineptă şi dragă ştiriştilor) în fotbal. Ce-i drept, la fotbal nu le iese. Dovadă că, oricît ai

Dacă Agatha Christie ar fi vizitat acele locuri, neîndoios ar fi plasat acolo vreo intrigă criminală din romanele sale. Nu că prin împrejurimi s-ar fi simțit ceva rău. Dar era prea izolat. Frumusețea și liniștea te duceau dincolo de încîntare, peste culmea de unde începe să-și facă loc depresia

O oarecare celebritate arheologică au Crima din Mesopotamia, a Agathei Christie, sau Gradiva lui Jensen (strict datorită eseului pe care i-l dedică Freud); s-ar mai adăuga Gau-tier și Mérimée, din ce-mi vine în cap acum.

Că barbarii ne conduc, e adevărat. Ei ne conduc nu doar administrativ, din birouri guvernamentale, ci și mental, din televizor și Facebook. Barbari nu sînt doar politicienii, ci și cei care îi tot comentează, de bine sau de rău, făcînd din ei unica preocupare în viață.

Ajunse în siguranță la New York, Marian, Madeline și Eleanor s-au gîndit cum ar putea să îl răsplătească pe cel care le salvase viața, căpitanul Rostron. Simbolic, presupun.

E românesc filmul? Dă-le și-un cap în gură! Le-a plăcut un spectacol? Scuipă-le în plină față un jet de napalm, să se potolească din a mai avea și ei păreri! Plescăie de bucurie în fața unei farfurii la restaurant? Sparge-le-o în cap și amintește-le că sînt niște țărani veniți de la coada vacii!

Fostul premier Dacian Cioloș rămîne un soi de monument viu al curentului anti-mainstream, ceea ce îl pune într-o poziție cumva stînjenitoare. Dinspre USR nu se aud niciodată critici la adresa lui în public, ceea ce nu înseamnă că ele nu există.

înt sincer invidios pe cei care se simt deja mîntuiți și dau cu anatema în dreapta și-n stînga. Dar în Evanghelia mea există locuri care sună nițel altfel.

Avem nevoie să fiți jurnaliști. Puteți fi afurisiți, încăpățînați, stridenți, dar fiți jurnaliști. Nu de alta, dar să fiți Gâdea, Ciutacu sau Floricica Dansatoarea e rentabil pentru voi, dar cît se poate de toxic pentru cea mai mare parte a noastră, restul

A abandonat morga și sofisticăriile. A introdus bancuri în prelegeri, culese inițial de pe la prieteni, iar ulterior de pe Internet. Le interpreta atît de bine încît studenții se tăvăleau literalmente pe jos de rîs.

Marea Britanie, Danemarca, Austria, Malta, Polonia, Slovenia, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria au organizat referendumuri cu întrebarea Doriţi sau nu intrarea în Uniunea Europeană? şi de fiecare dată răspunsul a fost pozitiv. Un caz special rămîne Norvegia, care a organizat două consultări, în 1973 şi în 1993, în privinţa integrării europene şi de fiecare dată populaţia a spus nu.

Formula greoaie şi pretenţioasă sună ciudat mai ales în ştiri, unde oricum ideea nu este neapărat o idee, iar conformitatea cu ea complică aberant exprimarea: „K.I. reiterează ideea conform căreia nu îl va desemna pe L.D. premier“ (stirilekanald.ro).

Dar după ce trec primele săptămîni de școală, Ion huzurește. Sau nu? Ion e un profesor agitat. N-are stare, el nu se duce la ore cu lecții învățate pe de rost din lunga sa experiență. Ion se gîndește în fiecare zi ce să mai facă nou cu elevii, cum să-i provoace,

Nu e uşor nici pentru şeful Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Nici pentru ONG-urile care încearcă să salveze femeile de la sclavie sau pentru cei care vor să extragă copiii din zonele bătute de bombe. Diferenţa e că ei cîştigă infinit mai puţini bani decît un fotbalist sau un antrenor plin de el şi de autocompătimire. „Este prea multă răutate în ceea ce ar trebui să fie frumos.“ Serios? Şi să chemi jurnaliştii pentru conferinţa ta de presă la 8 dimineaţa, la mama naibii, doar pentru că

Oamenii se obișnuiesc mereu cu tot felul de instrumente și gadget-uri noi, își schimbă mult mai des serviciile, orașele de reședință, țările, loialitățile, partidul, partenerii, familia, ba chiar și sexul. Și în direcția asta există probabil o extremă.

Unii țineau pipa în căușul palmei ca pe un ou de pasăre Phoenix. Un ou de acaju, cu mîner. Alții erau mereu cu țigara între degete, întotdeauna un chiștoc, de parcă o începeau direct de la mijloc sau, din contra, așteptau enervant de mult cu ea în mînă, fără s-o aprindă,

Vedem bine că, pentru el, globalismul este o ideologie și patriotismul este o doctrină. Nu știu dacă vorbitorul a vrut să fie subtil cu această diferențiere (probabil că nu!) și nici dacă speech-writer-ul a vrut să transmită ceva important cu asta prin vocea unui

Cînd pilotul Rudolf Andersen Jr. a fost inclus în lista secretă a programului de spionaj U-2, nu bănuia, probabil, că va reprezenta el însuși un punct de cotitură în vîltoarea evenimentelor din octombrie 1962, care defineau cea mai periculoasă criză internațională din istoria contemporană.

Deși merg la biserică, nu mai sînt docili la îndemnurile preoților. Eternul și străveziul parteneriat al Bisericii cu statul are și el, la un moment dat, prețul lui. Suspiciunea și repulsia față de politicieni se traduce, în cazul Bisericii, prin eventuala participare la slujbă, atenția la cuvîntul Evangheliei, dar surzirea bruscă la contribuția personală a preotului. Surzirea la auzul comenzii de supunere. Surzirea în fața oricărui glas suspectat de a fi o „trompetă“ a manipulării. Fie el

Liviu Dragnea a reușit cumva să enerveze pe toată lumea. Comunitatea gay, aproape toate Bisericile, propriul partid și partidele adverse, socialiștii și verzii europeni, ba chiar și delegații PSD din secțiile de votare. Sînt nenumărate relatări despre astfel de delegați explicînd ușor jenați că nu sînt de acord cu strategia adoptată de partid în legătură cu referendumul. Mulți dintre ei nici n-au votat.

Editurile considerate de dreapta vor fi izolate, împreună, într-un colțișor al Halei 4.1. Editura Antaios, de la care a pornit scandalul anul trecut, nu se mai prezintă la ediția curentă. Va veni, în schimb, săptămînalul Junge Freiheit (Tînăra libertate). Plus încă două edituri. Toate vor sta la colț, în carantină. Într-un fel, e bine să se instituie zone de siguranță. Dar cum rămîne cu spiritul incluziv de care vorbea Juergen Boos?

M-am săturat de tot ce văd pe scena publică românească, m-am săturat de derbedei, de proști și de țoape, mi-am pierdut buna-dispoziție, cheful de lucru și bucuria de viață. Încerc să recuperez o porție rezonabilă de umor, dar nu prea găsesc „medicația“ necesară.

În spațiul privat nu e admisibil ca o majoritate să-mi ceară să-mi duc viața așa cum crede ea de cuviință, chiar dacă ea, în mod sincer, dorește să-mi facă un bine. Iar legile statului nu au voie să favorizeze viziunea morală a majorității în detrimentul unei minorități. Aceasta e esența democrației și orice abatere, fie și cu acoperire legală, morală sau religioasă, este, de fapt, nelegitimă.

România se va schimba în bine. Chiar dacă schimbarea va fi în ciuda clasei noastre politice. Important e să vrem să o schimbăm. Că de putut, sigur putem. Dovada o am în fiecare duminică lucrînd cu copiii de pe Aleea Drogurilor.

Ați ucis mitul, ați ucis mitul! Încercam să salvez aparențele, să creez impresia că, la noi, mai există încă meseriași. Ați aflat cumplitul adevăr – nu mai există! Veți pieri în tristețe și fără parchet…» S-a cărat în trombă. A avut dreptate.

Dezbaterea în jurul unui subiect de mare importanţă pentru Europa se derulează într-un context lipsit de serenitate, uneori inchizitorial, care îi face pe oameni să nu spună ce gîndesc sau să disimuleze ceea ce îi frămîntă. Multe luări de poziţie legate de imigraţie mai au loc sub semnul ipocriziei şi al autocenzurii.

Dicţionarul ortoepic, ortografic şi morfologic (DOOM, 2005) indică pentru verbul a accede indicativul prezent acced şi conjunctivul prezent să acceadă, precizînd că verbul nu este folosit la „timpuri trecute, moduri impers[onale]“ – ultima formulare referindu-se, de fapt, la participiu şi supin.