Europa şi referendumurile

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În Europa, referendumurile au fost rareori utilizate pentru a consulta populaţia pe probleme de societate, cum s-a întîmplat în România, unde societatea civilă şi-a propus, de fapt, redefinirea unui termen. În general, puterile executive au recurs la acest procedeu pentru a avea un sprijin popular masiv în chestiuni foarte serioase de ordin constituţional, politic, economic, militar, geostrategic sau legate de suveranitate, de reunificare, de frontiere, de sănătate publică.

Marea Britanie, Danemarca, Austria, Malta, Polonia, Slovenia, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria au organizat referendumuri cu întrebarea Doriţi sau nu intrarea în Uniunea Europeană? şi de fiecare dată răspunsul a fost pozitiv. Un caz special rămîne Norvegia, care a organizat două consultări, în 1973 şi în 1993, în privinţa integrării europene şi de fiecare dată populaţia a spus nu.

De mai multe ori, referendumurile din diverse ţări ale Europei au provocat veritabile şocuri politice şi emoţionale. Cazul cel mai surprinzător este referendumul organizat pe 29 mai 2005 în Franţa pe marginea adoptării unei Constituţii europene. În proporţie de aproape 55%, francezii au spus atunci nu, considerînd, de fapt, că ţara lor risca să-şi piardă într-o proporţie mult prea mare suveranitatea. Rezultatul acestui referenum a provocat un veritabil tsunami politic în toată Europa, cu atît mai mult cu cît de redactarea Constituţiei se ocupase o comisie avînd în frunte un fost preşedinte francez, Valéry Giscard d’Estaing. Chiar şi azi rămîne o enigmă faptul că Franţa, avidă în general să-şi asume rolul de inspiratoare a Europei, a decis atunci să se opună unui scenariu care ar fi dat o enormă coerenţă proiectului european. Clasa politică franceză dorea, în ciuda diviziunilor ei, adoptarea Constituţiei, dar s-a văzut contrariată de o masă mare de alegători speriată de perspectiva pierderii unei anumite identităţi franceze.

La fel de şocant a fost acum doi ani şi referendumul din Marea Britanie legat de ieşirea acestei ţări din Uniune. Încă un caz tipic de ruptură între elite şi mase, pentru că, de fapt, actorii economici (bancheri, investitori, patroni) nu doreau Brexit-ul, dar electoratul s-a lăsat păcălit de promisiuni politice aberante. Ideea că banii alocaţi de Londra bugetului european ar fi putut face minuni prin redirijarea lor în interior a fost una dintre cele mai primitive iluzii.

Prin natura sa, referendumul nu are un caracter definitiv. Opiniile unui popor pot evolua şi un al doilea referendum poate anula ceea ce a consfinţit primul. În iunie 2008, Irlanda a respins Tratatul de la Lisabona (destinat, de fapt, să înlocuiască proiectul mai ambiţios al Constituţiei europene), dar l-a aprobat tot prin referendum în octombrie 2009. Danezii au respins Tratatul de la Maastricht în 1992, dar l-au aprobat în 1993.

În diferite momente ale istoriei lor recente, guvernele diverselor ţări europene au considerat că era necesar să-şi consulte direct cetăţenii în privinţa unor subiecte „delicate“ şi controversate: problema legalizării avorturilor (a fost cazul în Irlanda şi în Portugalia), problema construcţiei de centrale nucleare sau de renunţare la această formă de energie (a fost cazul în Austria şi în Elveţia), intrarea în Alianţa Atlantică (a fost cazul în Spania în 1986). Pe o temă şi mai gravă li s-a propus o consultare ciprioţilor. În aprilie 2004, un plan de reunificare conceput de ONU a fost respins de ciprioţii greci, deşi ciprioţii turci l-au aprobat.

La prima vedere, acest procedeu are aura democraţiei directe şi deci un înalt grand de respectabilitate. El poate ascunde însă şi o doză de manipulare, în măsura în care ţine de agenda imediată a unor forţe sau coaliţii politice. Pe de altă parte, modul în care este formulată întrebarea poate avea în el ambiguităţi perfide, ba chiar şi elemente de cinism. Reflexul populist nu e departe cînd un executiv propune publicului să se exprime simplu, prin Da sau Nu, într-o chestiune cu multe ramificaţii, care presupune anumite expertize, explicaţii şi o enormă pedagogie.

Referendumurile au însă şi avantajul de a scoate din cînd în cînd populaţia din apatie. Cum exercitatea drepturilor democratice presupune un efort de fiecare zi, cum democraţia poate uneori uza nervii oamenilor, numeroşi alegători intră deseori într-o stare de indiferenţă. Şi este adevărat că democraţia îşi poate pierde puterea de „fascinaţie“, mai ales cînd nu aduce cu ea în mod automat prosperitate şi civilizaţie.

În anumite cazuri, liderii politici recurg la referendumuri pentru a nu fi obligaţi să ia decizii nepopulare. Impactul unui referendum asupra celor care l au organizat poate avea însă şi efectul unui bumerang, mai ales atunci cînd intenţiile subterane devin străvezii, iar miza este modestă.

În ce priveşte recentul referendum românesc, el este un fel de selfie al României în acest moment, cu absolut toate angoasele, dilemele, umbrele şi luminile ei, cu tot ceea ce o trage înapoi şi cu tot ceea ce o frămîntă în raport cu istoria mai accelerată a altora. Un selfie în care apar în cadru şi enormele contradicţii ale României, unele constante cel puţin de la Caragiale încoace.

Să nu dramatizăm însă, aceasta este cel puţin părerea mea: un selfie este un moment fulgurant de viaţă, puţin narcisist, dar destinat uitării. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.