Khashoggi și busola

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

În ultimul său articol pentru ­Wa­shing­ton Post, jurnalistul saudit Jamal Khashoggi scria despre nevoia disperată a lumii arabe de a avea o presă liberă. Observa Khashoggi că o singură țară arabă – Tunisia – a fost clasificată drept „liberă“ în cel mai recent raport al Freedom House. Una singură. Alte trei – Iordania, Maroc și Kuweit – sînt „parțial libere“. În restul lumii arabe e beznă.

La data publicării textului, Khashoggi nu mai era în viață de două săptămîni. Povestea e deja cunoscută. Pe 2 octombrie a intrat în consulatul țării sale din Istanbul pentru a obține un banal act de stare civilă. Nu a mai ieșit niciodată și, odată cu dispariția sa, Arabia Saudită s-a scufundat în cea mai gravă criză de relații publice pe care a avut-o de înfruntat de la 11 septembrie 2001, cînd s-a aflat că o bună parte dintre atentatorii care au lovit teritoriul american erau saudiți.

Detaliile sînt îngrozitoare și încă nu sînt în întregime cunoscute. Ceea ce se știe sigur e că Jamal Khashoggi a fost omorît, iar trupul său a fost dezmembrat de angajați ai guvernului de la Riad trimiși special în Turcia.

După ce inițial a negat cu toată forța orice implicare în dispariția jurnalistului, administrația saudită a făcut o întoarcere la 180 de grade și a admis că omul nu mai este în viață. Narațiunea pe care, fără prea mare succes, încearcă să o acrediteze Riadul spune că în interiorul consulatului a izbucnit un conflict spontan care, ulterior, a degenerat. Saudiții au anunțat deja mai multe măsuri împotriva unora dintre persoanele care au luat parte la asasinat.

Pe fondul indignării și protestelor internaționale, stratul de ipocrizie care guvernează relațiile dintre state a devenit, poate, mai evident ca niciodată în ultimii ani. Oribila moarte a lui Khashoggi e folosită de aproape toate părțile implicate pentru a marca puncte în meciul global al falsei moralități. Și atunci vedem condamnări neconvinse, indignări fără prea multe urmări și o dorință aproape transparentă ca saudiții să găsească cumva calea de mijloc prin care o crimă odioasă să fie cumva explicată și justificată.

Iar atitudinea asta e cel mai vizibilă la omul de la care lumea liberă așteaptă să dea direcția morală și corectă în astfel de cazuri: președintele Statelor Unite ale Americii. Donald Trump preferă să emită propoziții pe model „fluxul conștiinței“ fără a lua însă vreo decizie care ar putea să dăuneze relațiilor bilaterale. Trump vorbește despre locurile de muncă din industria de armament, încearcă să acrediteze versiuni ale poveștii convenabile criminalilor de la Riad sau mimează ridicol și fără efect fermitatea. Amărăciunea cu care unii dintre criticii săi se întreabă „ce s-ar fi întîmplat dacă în loc de saudiți ar fi fost iranieni“ e cumva relevantă.

Singură, Angela Merkel, cea aiuritor acuzată că permite islamizarea Europei, a vorbit cu subiect și predicat despre nevoia unui embargo pentru exporturile de arme către guvernul de la Riad. Doar ea. Tăcerea care a urmat n-a fost încă spartă de nimeni altcineva.

Situația e dificilă pentru cei mai mulți dintre partenerii externi ai Arabiei Saudite, care se văd constrînși de opinia publică să reacționeze, însă sînt obligați să își măsoare cuvintele de teamă că relațiile cu regatul ar putea fi grav afectate.

Sumele uriașe de bani pe care saudiții sînt dispuși să le cheltuiască pentru a-și atinge scopurile sînt folosite, azi mai mult ca niciodată, ca levier în relațiile internaționale. Iar puține țări sînt dispuse să riște. Recentul exemplu al Canadei e cumva grăitor. După ce ministrul de Externe canadian, Chrystia Freeland, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu soarta unor disidenți saudiți, toate relațiile comerciale dintre cele două state au fost suspendate, iar cele diplomatice sînt la cel mai scăzut nivel din istorie. Un alt caz recent ține de tentativa saudită de a provoca, deocamdată fără succes, o schimbare de regim în Qatar. În schimb, micul stat arab se vede încă supus unor presiuni inimaginabile în lumea civilizată.

Pe de altă parte, e imposibil de ignorat o altă față a poveștii. Sub conducerea prințului moștenitor Mohamed bin Salman, Arabia Saudită a intervenit în conflictul civil din Yemen în ceea ce e astăzi cel mai ignorat subiect al agendei internaționale. Campania de bombardamente și blocada navală inițiată de saudiți, cu sprijinul unor aliați din regiune, a provocat una dintre cele mai grave crize umanitare din istoria recentă. E cumva legitimă întrebarea de ce valurile de indignare internațională nu vizează mai ales acest subiect. În subsidiar, ne putem întreba dacă tînărul și nestăpînitul Mohamed bin Salman ar fi avut îndrăzneala să patroneze asasinarea unui critic într-o reprezentanță diplomatică dacă, acum trei ani de zile, comunitatea internațională i-ar fi dat cu rigla peste degete în momentul în care a decis să ucidă nediscriminatoriu oameni în Yemen.

Întrebări de felul acesta se pot pune cu miile, și nu neapărat legate de acest Nicu Ceaușescu saudit.

Mai aproape de noi avem un război în Ucraina pe care Occidentul încearcă cel mai adesea să nu îl vadă. Da, în Ucraina e încă război. Rezultatul e că, atunci cînd nu modifică granițe, rușii doboară avioane civile pline cu nevinovați. La fel de aproape, în Turcia, campionul dezvăluirilor despre cazul Khashoggi, Recep Tayyip Erdogan, trimite în închisori aproape toată elita jurnalistică, culturală și politică fără ca guvernele din Vest să intervină cu cine știe ce convingere.

Busola e stricată, fiecare se luptă pentru sine. Libertatea pe care jurnalistul saudit o cerea în ultimul său text nu e posibilă fără practicarea unei responsabilități ale cărei costuri pot fi uneori mari. Lumea liberă trebuie să se întrebe dacă, pe termen mediu, preferă să aibă de-a face cu lideri de grupări criminale pe post de șefi de stat sau de guvern. Fie asta, fie unele pierderi financiare punctuale sînt totuși un preț rezonabil pentru un aer respirabil.

Asasinarea lui Khashoggi trebuie lămurită. Însă pînă nu devine foarte clar cum am ajuns aici și cum putem preveni astfel de cazuri, ea nu va rămîne decît o furtună în ciclul de știri. Vor fi alți și alți morți mult mai puțin plînși decît un editorialist de la Washington Post, fost apropiat al guvernului saudit, care a subestimat instinctele de ucigași ale foștilor săi prieteni. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.