EDITORIALE ȘI OPINII

Profesorii de limba și literatura română nu au competența de a lucra cu elevii din ciclul primar. Din punctul meu de vedere, problema mai există și la alte discipline, pe la limbile străine sau educație fizică, unde predarea la acești copii o asigură tot profesorii.

Hagi a fost făcut „hoţ“ de un turc, Yuksel Yesilova, antrenorul secund al Astrei, supărat că echipa Viitorul nu a returnat din aut o minge, aşa cum ar fi fost fairplay, iar la scurt timp a înscris golul decisiv. Povestea are mai multe amănunte, dar n-ar încăpea aici.

Lumea l-a supranumit „ultimul gigant al muzicii franceze“. Era un gigant chiar dacă fizic era foarte scund. Cel mai longeviv dintr-o generație de aur a cîntăreților francezi, devenise poate cel mai respectat și iubit dintre ei. Ce-l făcea totuși să fie atît de mare?

În Roma există azi șapte obeliscuri egiptene, tot atîtea cît cele rămase în Egipt. Nu număr fragmentele de prin muzee, ci doar obeliscurile în-tregi, aflate în picioare sub cerul liber. Dacă le socotim și pe cele din restul lumii – Florența, Paris, Istanbul…

În mintea românului există o suprapunere între căsătoria civilă și căsătoria religioasă. Nu totală, dar în mare măsură. Mersul la Primărie și mersul la Biserică sînt, pentru cei mai mulți dintre noi, episoade ale aceleiași căsătorii, și nu două ceremonii distincte

„Intrarea trupelor mele (în București) la 8/20 octombrie a fost măreață și frumoasă; numai la șosea la ultimul rond, unde a fost înălțat un mare arc de triumf și unde m-a primit primarul și delegațiile din toată țara trebuie să fi fost peste 50.000 de oameni.

E îngrozitor să spui că „nu ne mai rămîne decît miștocăreala“. E ca și cum ai recunoaște că-ți iei zilele cu un ciob, la colțul străzii, la gunoaie. Așa că folosești cuvîntul „umor“ doar pentru a te autoiluziona că pieri ca „un domn“ sau ca „o doamnă“.

Efectele nu pot fi decît nefericite. Europa cu două sau trei viteze e deja pe planșa arhitecților. Așteptați-vă ca România să fie a patra viteză. Cercul exterior și neplăcut.

Guvernul de la Atena s-a opus prin veto încercării Macedoniei de a se alătura NATO în 2008 și a blocat ambițiile sale de aderare la UE. Ca să poată adera, Macedonia trebuie să scape mai întîi de litigiul cu Grecia privind denumirea statului.

PSD stă la putere singur și năpăstuit, înconjurat de potentați numeroși, fioroși, subversivi (pe față!), finanțați miraculos de întreaga planetă. Nu poți să nu te întrebi, pînă la urmă: PSD-ul guvernează sau nu? Are în mînă instituțiile statului? Pe scurt: are sau n-are puterea? E o alcătuire viguroasă sau e o măruntă praștie, dinaintea unei coaliții vrăjmașe înarmată nuclear?

Ne-a explicat-o dl Dragnea după ce și-a recîștigat partidul și și-a plesnit contestatarii din interior. Știm acum de ce guvernul nu obține rezultate, de ce n avem autostrăzi, de ce trenurile merg ca melcul, de ce multe din spitalele de stat sînt

Un poliţist a lovit cu pumnul unul dintre copiii cu care lucrez eu pentru că a pescuit patru peşti. Un copil timid şi extrem de sărac. Primarul sectorului 3, un domn renumit pentru un scandal de proxenetism, corupţie şi prostie, lucruri care l-au r

„Ce să înțelegi?“, am întrebat cu jumătate de gură. „Că interdisciplinaritatea e drumul către iad! Am primit semne neconvenționale de la Dumnezeu, dar eu nimic! În urmă cu ani buni, cînd veneam seara acasă cu gentoiul meu burdușit de cărți variate, din arii diverse, transdisciplinare, vîrstnicii de pe scară mă bănuiau poștaș și mă luau la palme, zbierînd la mine că le pap pensia. Am primit cîteva șuturi și de la un asistent de la Etică. Presupusese că aș fi fost portarul

Între 1880 şi 1920, Buenos Aires a cunoscut o dezvoltare uluitoare, consecinţă a unei prosperităţi economice de invidiat. Erau deceniile cînd europenii emigrau în Argentina ca să facă bani, să profite de oportunităţile unei ţări avînd dimensiunile unui subcontinent. Pe acest fond de reuşită şi de încredere nelimitată în progres, Buenos Aires s-a dotat cu edificii impresionante, multe dintre ele fiind opera arhitecţilor francezi.

Elevii pot astfel afla că substantivul românesc ar proveni din bulgară, sîrbă, rusă şi poloneză („Din bg., sb., rus. škola, pol. skola“). Informaţia poate fi tulburătoare pentru tinerii cărora le este probabil deja familiar englezescul school şi care ar putea

De ce atîta poliloghie însă pentru ceva bun, vă veți întreba? Pentru că, așa cum spuneam la început, poporul ăsta parcă e blestemat să strice tot ce e bun. Să se pună împotriva noului și să-l sufoce cînd acesta se manifestă, asumîndu-și parcă mereu „legea regresului“,

La Dinamo nu e vorba despre asta. Soluţia? Nu, disoluţia. Aceasta e tema. Iată o echipă rătăcită, practic părăsită de propriul patron, schimbînd strategia de club mai des decît se schimbă moda la Milano şi cu o imunitate atît de scăzută încît orice virus îi iese pe gură patronului de la rivala istorică se lasă cu 40 de grade şi frisoane în Ştefan cel Mare. Aşa a început ultimul scandal care le-a zguduit casa. Becali l-a fluierat cu vreun milion de euro pe Nistor, căpitanul şi jucătorul-cheie al

Acasă aici, unde te-ai născut, ar trebui să fie cel mai bine și nu e. Acasă dincolo, unde ai plecat în Occident, e mai mult confort, mai multă siguranță, mai multă solidaritate umană chiar și pentru străini. Cu mai binele te obișnuiești repede.

Care e legătura între pulsul istoric al apei într-o mare marginală a Atlanticului, numită Marea Neagră, și miturile potopului? Din cînd în cînd, cineva vine cu o idee simplă și senzațională, care dă peste cap tot ce știam. De obicei, aceste idei se dovedesc de fapt greșite, dar te trezești că procesele prin care cercetătorii se dumiresc că erau greșite duc la progrese în destule ramuri conexe. E un mecanism de toată frumusețea!

Mi se pare cumva ironic că exact aceiași oameni care te execută cu intransigent civism dacă nu ieși la vot în general, de data asta te fac praf dacă îți dă prin minte să ieși. Deduc că participarea civică n-are forme fixe: uneori e de datoria ta să ieși la vot, alteori e de datoria ta să nu ieși la vot. Cum știi cînd e de ieșit și cînd e de boicotat? În nici un caz nu te lua după ce crezi tu. Ascultă-i pe ei, îi găsești mereu pe Facebook, gata să te apere de tine însuți.

Planul lui Hitler de a invada Polonia elaborat în iunie 1939, numit „Planul Alb“ („Fall Weiss“), prevedea strategia cunoscutului război-fulger, utilizat cu predilecție și, de multe ori, cu succes de liderul nazist, care s-a bazat temeinic pe elementul surpriză

Petrică dovedea întregului cartier însușirile sale neasemuite de bricoleur, de meșter al steampunk-ului gospodăresc, fără fițe aparente de design. Clanța de la poarta lui, stricată și, desigur, neînlocuită cu ceva nou, era un monument de bricolaj. Probabil că orice vizitator în necunoștință de cauză s-ar fi uitat mai întîi lung la acea capcană mecanică de teamă să nu-și piardă mîna dacă o atinge.

Pare că nici dragostea nu mai e ce-a fost. Numai că, scormonind prin amintire, printre cîntări vechi, artistul popular dă tot peste tristeți abisale. Și atunci, ca și acum, „biata țară“ era tot înstrăinată, iar noi eram rămași tot „fără tătuț, fără legănuț“.

PNL are o capacitate fantastică de a-și da autogoluri. Și scriu asta cu amintirea ultimelor alegeri locale încă proaspătă în gînd. De asemenea, PNL rămîne în acea toxică relație de codependență cu președintele Iohannis de pe urma căreia nici una dintre părți nu profită foarte mult. Așadar, lista PNL poate fi un eșec spectaculos cu efecte la următoarele runde de alegeri (cele interne) sau un succes moderat care să le dea peneliștilor speranțe că perioada de derivă a partidului va înceta în sfîrși

Privind dinspre România, e, într-adevăr, cel puţin un semn de schizofrenie să aloci atîtea fonduri pentru proiecte culturale de dimensiuni faraonice. Dar nu e oare un gest încă şi mai schizofrenic să plăteşti 700.000 de euro într-o singură seară pentru o petrecere a sectorului 5 cînd,

E cineva care nu-i sigur de enormul dezastru provocat de comunism? E cineva care crede că spiritul e o formă mai „subţire“ a materiei? E cineva care crede că toţi oamenii sînt dotaţi în mod egal? E cineva care-l dispreţuieşte pe cel mai slab decît el? E cineva care dispreţuieşte pe cel mai deştept decît el? Toţi aceştia nu au ce căuta în muzeu.

Șerban Nicolae, mare „expert“ în drept. Domnia sa a devenit recent, pare-se, și expert în teoria Big Bang-ului. Vrînd să susțină, pe considerente religioase, referendumul pentru „familia tradițională“, dl Nicolae a declarat de la tribuna Senatului: „Eu mărturisesc faptul că eu cred că există Dumnezeu şi că el are rol creator. Nu cred în teoria unei mari explozii. Să nu vă supăraţi pe mine, nu am întîlnit nicăieri în lume, în nici o ipostază, o explozie care să fie creat ceva, în afară de haos.“

Am brusc revelaţia că Dumnezeu este, indiscutabil, scorpia care urlă la bărbatu-său, chiar dacă îmi ia dezgustată paharul de vin roşu din faţă şi-mi trînteşte cu indignare un pahar bine aburit de vin alb. Nu ştiu ce s-a întîmplat, dar mă aştept ca nişte îngeraşi dolofani să înceapă să cînte. Merge şi Pavarotti, că şi el e dolofan.

Am întrebat speriat: „Cum ai putut să te schimbi în halul ăsta, Robogică?“ A rîgîit formidabil, după care mi-a mîrîit amenințător: „Te bag în dragostea mea, sorosistule!!“

De foarte mulţi ani urmăresc un fenomen fragil: apariţia, din cînd în cînd, a unor analizele optimiste în masa enormă de articole şi de depeşe pe care le citesc legate de Europa.

A ajuns celebru în vara anului 2014, cînd o serie de jurnalişti au observat cu amuzament că instrumentul utilizat pentru sfinţirea unor ecrane de televiziune plasate la înălţime semăna izbitor cu rola cu mîner lung a zugravilor („Patriarhul Daniel a sfinţit cu trafaletul noile studiouri ale Trinitas TV“, adevarul.ro). Scena inaugurării unor studiouri de televiziune a atras atenţia prin multiplul contrast comic – dintre solemnitatea actului sacru, modernitatea conte

Mie asta nu mi s-a părut corect niciodată, de ce să ne spună aici rugăciunile lor, pentru că eu nu sînt ortodox și nici colegul meu cu care sînt prieten, Ahmet, care are mama româncă, dar tatăl lui e din altă țară și noi ne facem rugăciunile

Să luăm cîntecul „Să cîntăm, chitara mea“ cu Dan Spătaru, azi, cînd se tranzacționează orice.

Mă întreb cînd n-or fi fost apropiate cele două la Brăila. Că, de la Panait Istrati încoace, nu mi se pare că ar fi divorţat vreodată. Întîlnirea cuţitarului de la Dunăre cu cei doi baschetbalişti americani de culoare, pe care i a băgat în spital (unul în stare gravă),

Tom Hanks spune că în copilărie era foarte timid. Mai spune despre el că în mod cert nu este un cinic. Lucrurile astea răzbat și din carte, așa cum răzbat și din rolurile pe care le creează. Un om sincer și delicat în același timp, cu o anumită candoare… și mult mai intelectual decît Forrest Gump.

În 227 î.Hr., cutremurul din insula Rodos distruge clădiri, ziduri de fortificație, șantiere navale. Se pră-bușește atunci și Colosul, statuia de bronz, cît un bloc cu zece etaje, a lui Helios. După cutremur are loc o senzațională mișcare de cooperare internațională

Îl vedem, îl simțim, îl știm. Ai zice că-i al nostru, dar parcă e împotriva noastră. Sufletul administrației noastre este sufletul lui Ghiță Pristanda, polițaiul. Înțelegeți ce vreau să spun? Sufletul, desigur, e ceva dinamic, fremătător, polimorf și policrom, așa că cel mai bine îl înțelegem cînd îl vedem în acțiune. Iată sufletul nemuritor al lui Ghiță în ipostaze surprinse de ecograful suprem manevrat de cel mai mare specialist în suflete românești din istorie.

De la subsolul castelului, un mini-lift încărcat urcă spre parter. Bucatele tocmai au ajuns din bucătarie în sufragerie (numită, mai puțin pretențios, dar foarte eficient, și „sala de mîncare“). Cam acesta era traseul meselor regale atunci cînd Familia Regală se afla la castelul Peleș.

Uite, de exemplu, la ei, dac-ai căzut pe stradă, nu se uită nimeni la tine. Stai acolo și crăpi cu zile, că nu te duce nimeni la spital. N-are nimeni nici o treabă cu tine. Îți zîmbesc artificial, te-ntreabă ce faci, doar de formă, și trec mai departe.

Liviu Dragnea va dispărea la un moment dat. Însă ultimul lucru de care are nevoie stînga românească e o clonă a antenumitului. Altul sau alta care să continue cu „japca“.

În 2008, odată cu intrarea în faliment a companiei bancare Lehman Brothers se declanșa poate cea mai mare, cea mai profundă criză financiară globală. A afectat nu doar finanțele din SUA, ci și piețele din Europa. Undele de șoc ale crizei se simt și astăzi, chiar dacă, pentru a le contracara și pentru a preveni o nouă catastrofă, guvernele și apoi băncile au „inventat“ mecanisme de (auto)reglementare. Dar sîntem, într-adevăr, feriți de o nouă criză, similară celei de acum zece ani?

Timbrul de colecție al președinției UE în curs, editat de poșta austriacă, cuprinde acronimul EU (Europäische Union) și particula RATS, o parte a substantivului „Ratspräsidentschaft“ (președinția Consiliului), care a fost astfel împărțit grafic în două. În timp ce RATS e vizibil și ușor de citit, ceea ce a rămas, fără cratimă, necesită o lupă pentru a fi citit: „Präsidenschaft“ (președinția).

„Andrei Pleșu la Parchetul General“, sau „Andrei Pleșu chemat la Parchet“, sau „Pleșu răspunde întrebărilor lui Kövesi“ (ceea ce e adevărat: dna Kövesi era în sală și mi-a pus, ca și alți participanți la întîlnire, o întrebare sau două). Un cunoscut ziar titra: „Motivul incredibil pentru care filozoful A.P. a fost chemat la PÎCCJ“

Tinerii ar fi deja bătrîni, iar bătrînii n-ar mai avea nici un rost pe pămînt, nici măcar pe acela de a-i confrunta pe tineri cu propriul trecut pe care aceștia acum îl refuză și-l disprețuiesc. Așadar, o lume pe care ar apăsa cu adevărat, afectiv și nu doar intelectual, povara trecutului n-ar mai avea viitor. Renunțînd la risc și la încercare, istoria s-ar opri în loc.

„Dreptul şi votul românilor este sfînt! Nu mai putem accepta ca altcineva cu «geacă roşie» participînd la mitinguri ilegale să confişte votul românilor. Noi respectăm şi nu încălcăm legea. Această Piaţă a Victoriei trebuie să fie a tuturor românilor, nu mai trebuie să fie confiscată de oameni plătiţi şi interese contrare ţării noastre“.

„Contratimpul“ dintre operă și autor derivă din tensiunea intrinsecă ivită între cei doi. Nu sugerează oare G. Călinescu, într-o analiză asupra baladei meșterului Manole, că opera perfectă e apocrifă, preluînd de la făuritorul său doar capacitatea de a exista? Sacrificiul autorului ilustrează regula și nu excepția actului creator. După principiul vaselor comunicante, viața unuia (în speță, a autorului) o condiționează pe a celuilalt (a produsului creației). Transferul dinspre

Ce bine ar fi ca demisia lui Nicolas Hulot să producă un şoc mental printre europeni, de natură să le trezească instinctul de supravieţuire transgeneraţional!

Termenul protocol, care circulă mai ales în forma de plural, are rolul de a trezi cît mai multe asocieri de idei cu teoriile conspiraţiei mondiale. În utilizarea sa se observă inevitabila asociere cu apocrifa antisemită de la începutul secolului al XX lea – Protocoalele Înţelepţilor Sionului; de altfel, unele intervenţii jurnalistice semnalează, prin jocuri de cuvinte intertextuale, această apropiere („Protocoalele înţelepţilor SRI“, contributors.ro).