Japca și partidul

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Funcția de președinte al PSD nu se ia cu japca, spune Liviu Dragnea, enervat de discuțiile tot mai dese privind viitoarea conducere a partidului, discuții care nu îl includ, ba chiar au loc ca și cum domnia-sa nu ar mai exista. Sigur că Liviu Dragnea există. Există și produce pagube care mai de care mai de durată. Nu le mai enumăr aici. O să observ doar că, pentru a treia oară în mai puțin de doi ani, partidul zvîcnește nervos sub conducerea sa. Chiar și pentru o formațiune politică relativ disciplinată cum e PSD, Führerprinzip-ul rural practicat de dl Dragnea e un pic cam mult. Sînt sigur că pesediștii care semnează scrisori pe ascuns împotriva încă președintelui lor au, dincolo de orice instinct de supra-viețuire sau cine știe ce viziune pe termen lung, o problemă de stil.

Aerul de vechil cu capsa pusă pe care îl afișează adesea Liviu Dragnea e ofensator și nepotrivit chiar și cînd ești baron local cu ștate vechi. Sau mai ales atunci, pentru că dacă e cineva care înțelege bine resorturile unui astfel de comportament, atunci acela e un individ care, la rîndu i, l-a practicat multă vreme. E vorba de sentimentul acela al unei puteri necenzurate, de capacitatea de a privi oamenii de sus chiar dacă ai 1,60 m și de a dispune de viețile, carierele și drepturile lor așa cum îți dictează cine știe ce sentiment de moment.

Ca o paranteză, e ironic să îl auzi pe Liviu Dragnea deplîngînd metode pe care el însuși le-a folosit fără nici un fel de remușcări în trecut. Jepcarul strigă japca. Mai că îți vine să rîzi. S-a scris mult despre elita extractivă a României. Cele cîteva mii de acaparatori de avere publică sub masca unei ideologii prost articulate și, mai ales, prost executate. Nu e formă fără fond, ci formă strîmbă cu fondul defect.

Cu toate astea, trebuie avute în vedere niște nuanțe. Chiar și așa solidari în furt sau ticăloșie sau doar naivi, nici unul dintre oamenii cu oarecare relevanță în PSD nu vrea să se arunce în prăpastia în care e pe cale să cadă liderul lor. Sigur că sînt unii care nu au nici un fel de capacitate de proiectare a viitorului și cred în tot ce aud prin ședințe și pe la televiziunile prietene, dar ăștia nu-s așa mulți. Majoritatea erau acolo înainte să fie Liviu Dragnea duce de PSD și speră să fie acolo și cînd partidul va avea altă conducere. De asemenea, cei mai mulți își amintesc și alte vremuri și pot constata de unii singuri că Dragnea nu e Ponta, nu e nici Geoană, nici Năstase și, mai ales, nu e Ion Iliescu. Nu e nici măcar Oliviu Gherman sau Nicolae Văcăroiu.

Liviu Dragnea e simptomul unei derive a PSD înspre beznă. E dovada vie că, în principalul partid de guvernămînt (și nu numai acolo), politica de cadre e absolut inexistentă, logica adunării acesteia de oameni este absentă și înlocuită de lăcomie și instincte primare. De altfel, un diagnostic foarte bun vine de la unul din foștii pesediști „cu funcție“:

„Dacă vă uitați în Europa, de la stînga franceză pînă la cea germană, social-democrații au pierdut la pas alegerile. Social-democrația europeană se reconstruiește, se schimbă la față, ceea ce reprezintă un proces politic firesc. În forma sa actuală, PSD este cel mai mare partid social-democrat din Europa, dar PSD necesită reformă, restructurare, altminteri piere! Nu cred că Liviu Dragnea și liderii din actuala conducere a PSD sînt conștienți de necesitatea acestei reforme interne.“ Citatul, reprodus de revista 22, îi aparține lui Ioan Rus, fost vicepremier și deținător al mai multor portofolii în guvernele PSD. Observația sa privind reformele PSD este corectă, însă lipsește din ea partea privind responsabilitatea fostelor și actualelor elite pesediste privind crearea unui mediu politic sănătos. Dl Rus și-a pus numele și reputația în spatele Pro România – partidul-rezervă creat de Victor Ponta (un soi de ALDE după ce Călin Popescu Tăriceanu nu a mai avut loc în PNL), participînd la reproducerea prin diviziune a aceluiași obosit și nefolositor sistem politic.

Nu îi vezi pe aproape nici unul dintre oamenii ăștia încercînd să discute onest cu societatea. Totul e formal, ipocrit și adesea mincinos. Pentru verificare, aduceți-vă aminte de confuzia zecilor de mii de femei și bărbați chemaţi la mitingul-mamut al PSD de la începutul verii. Habar nu aveau de ce sînt acolo, se lăsaseră aduși, folosiți și uitați. Un înfiorător tratat de descurajare s-ar fi putut scrie numai din expresiile de pe fețele acelor oameni și din plecarea lor chiar în momentul care ar fi trebuit să fie cel culminant. Deși se rosteau discursuri, nimeni nu vorbea cu ei.

Liderii PSD, foști și actuali, se agregă între ei, în cercul lor mic, și cer încredere raportîndu-se unii la alții și mizînd pe faptul că nu există concurență reală. Combinații de 2 luate cîte 5. La nesfîrșit. O japcă, cum ar spune dl Dragnea, a discursului public, a interesului public, a societății. O japcă nesofisticată, brutală și dăunătoare.

Pentru binele său, PSD are nevoie de un fenomen similar celui de pe dreapta sistemului. Atacul USR provoacă fiori în rîndurile PNL. Îi obligă pe peneliști la autoexaminare. Am zis asta de mai multe ori și am verificat-o acum cîteva zile cu unul dintre primarii importanți din zona dreptei. Discutînd despre PNL, omul a întrebat ușor exasperat și mai degrabă retoric: Cine să dea o direcție acestui partid? Cine să preia conducerea? Nu reușea să identifice un singur individ, dar, măcar, își punea întrebarea. Fără să fie un adversar al lui Ludovic Orban, primarul în cauză era obligat să admită lipsa de direcție a peneliștilor lui dragi. Toate astea erau însoțite de o admirație înciudată pentru USR, domolită doar de cinismul constatării că useriștii nu reușesc încă să își creeze structuri locale în ritmul care le-ar fi necesar.

La dreapta, dezbaterea și clarificarea au început. La stînga, nu.

Liviu Dragnea va dispărea la un moment dat. Însă ultimul lucru de care are nevoie stînga românească e o clonă a antenumitului. Altul sau alta care să continue cu „japca“. 

P.S. Vor fi cititori care vor întreba poate de ce nu amintesc aici de nou-înființatul Demos. Am să o fac în momentul în care Demos va depăși stadiul de club de socializare „Amintiri cu Roșia Montană“ agregat pe cîteva threads de Facebook. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.