Începutul toleranței

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Săptămîna trecută, am publicat în revista noastră articolul unui cunoscut activist LGBT, intitulat „Sfîrșitul toleranței“. Trist, îngrijorat chiar, autorul denunța intoleranța „celorlalți“. Ideea era că susținătorii referendumului sînt intoleranți, că referendumul însuși propagă intoleranța și că merită, de aceea, intoleranța supremă a apostolilor toleranței: boicotul.

Apelul la boicot este, de altfel, cuvîntul de ordine printre spiritele civic-progresiste. Nu pot obiecta, pentru că eu însumi sînt partizanul ideii că nu este deloc și niciodată obligatoriu să mergi să votezi. Mi se pare cumva ironic că exact aceiași oameni care te execută cu intransigent civism dacă nu ieși la vot în general, de data asta te fac praf dacă îți dă prin minte să ieși. Deduc că participarea civică n-are forme fixe: uneori e de datoria ta să ieși la vot, alteori e de datoria ta să nu ieși la vot. Cum știi cînd e de ieșit și cînd e de boicotat? În nici un caz nu te lua după ce crezi tu. Ascultă-i pe ei, îi găsești mereu pe Facebook, gata să te apere de tine însuți. Ei știu mai bine decît tine. De pildă, dacă toată oferta electorală te îngrețoșează, tot trebuie să ieși la vot și să votezi ceva, orice, împotriva PSD. Tu n-ai vrea să votezi pentru nimeni și votul de-a dreptul împotrivă nu s-a inventat; nu poți fi împotriva PSD decît dacă ești pentru unii dintre cei care, teoretic, i se opun. Și ție nu-ți plac nici ăștia. Dar trebuie să votezi împotriva conștiinței tale cu cineva în care n-ai încredere ca să nu iasă ăia răi – aceasta este datoria civică! Dacă vrei, însă, să ieși la acest referendum pentru că, poate, ai o opinie legată de modificarea constituțională pe care simți nevoia să o exprimi prin vot, să stai naibii acasă! Abține-te să votezi acum, cînd ai vrea să te duci să spui, de pildă, „Nu“, exact din aceleași rațiuni civice pentru care trebuie să votezi cînd ai vrea să te abții!

Cred că într-o democrație sănătoasă există un procent consistent de oameni care nu au nici un interes pentru politică (în cazul alegerilor politice) sau pentru temele puse în discuție de un referendum, iar dezinteresul lor trebuie respectat. Mai mult, admit că tactica boicotului care duce la invalidarea unui referendum pe care știi bine că-l pierzi este și ea legitimă. Ceea ce spun, însă, este că e cazul ca adepții boicotului să lase deoparte ipocrizia și să admită: boicotez pentru că știu că pierd și încerc invalidarea. Motivațiile civic-morale de genul „referendumul încalcă drepturi“, „referendumul e intolerant“, „referendumul propagă ura“, „referendumul e făcut de Dragnea“ sînt doar efecte retorice pentru prostuți. Cine le-o înghiți, să fie sănătos! În realitate, boicotul acestui referendum nu este un spate întors superior unei mizerii, ci o tactică clară de împiedicare a succesului celuilalt. Foarte bine. Vom vedea ce rezultate aduce. Dar este o tactică (nici măcar o strategie) în „lupta“ promovată acum de activiștii unei cauze împotriva celeilalte cauze și nimic mai mult.

În privința referendumului de la începutul lui octombrie, de altfel, constat ceva unic. Nu-mi amintesc alte consultări referendare, și cu atît mai puțin alte consultări electorale, în fața cărora alegătorii să fi fost mai năuci. Semnificația acestui referendum este atît de divers percepută, încît te întrebi dacă există măcar o sută de oameni printre milioanele de alegători care înțeleg același lucru. Iată o rapidă trecere în revistă: unora li se pare că este un referendum al urii, că încalcă drepturi, că scoate în afara legii familiile „netradiționale“ (ce-o însemna asta?), că ne aruncă în afara Europei, că e o manevră populist-cinică a lui Dragnea, că e lucrătura antidemocratică a ocultei bisericești, miroase a putinism, în fine, ca suprem argument, acest referendum e degeaba; celorlalți li se pare că este vorba despre protejarea copiilor, despre oprirea unei invazii anticreștine, despre apărarea Bisericii, despre apărarea propriilor familii, despre protejarea viitorului sănătos al nației, în fine, ce mai la deal, la vale, este un referendum crucial. Niciodată în istoria recentă a României alegătorii nu mi s au părut mai confuzi (OK, putem să zicem și mai diverși) în identificarea sensului unei consultări electorale. Cînd colo este vorba strict despre definirea soților: pot fi ei și altceva decît un bărbat și o femeie sau nu? Sigur, răspunsul la această întrebare are consecințe. Dar de aici la ură și la drepturi fundamentale încălcate, cum zic unii, sau la apărarea creștinătății și a copiilor, cum zic ceilalți, zău, e cam mult! Iar explicația acestui salt enorm produs în mintea tuturor este una singură: propaganda. Doar propaganda, prin exagerările ei pe cît de nesimțite în plan logic, pe atît de voluptuoase, îi face pe oameni să ia un referendum ca acesta drept o catastrofă garantată sau ca un rai perfect sigur. Or, propaganda este inamicul principal al toleranței. E dificil să convingi un activist – a cărui meserie este, inevitabil, propaganda – că lucrează, de fapt, la sporirea intoleranței cînd el crede că face bine lumii. Și fac un pas în față: o spun pentru că și eu am fost, cîndva, activistul unei cauze și știu cum se face, ca să zic așa. Oamenii trebuie să înțeleagă că, dacă vor să rămînă toleranți, de propagandă trebuie să se păzească în primul rînd.

Am încercat, în timp, să explic în acest colț de pagină, după priceperea mea, de ce e abuziv să vorbim despre dreptul fundamental al omului de a se căsători cum vrea și cu cine vrea. Am încercat să explic de ce nu există un standard universal de drept al drepturilor fundamentale ale omului în materia căsătoriei, cînd activiștii băteau toba cu dreptul fundamental la căsătorie. E o diferență subtilă între dreptul fundamental la familie și dreptul (care nu este fundamental decît în măsura aderării la un regim anterior stabilit) la căsătorie, pe care unii aleg să nu o vadă, iar alții aleg să o absolutizeze. Am încercat și să explic de ce acest referendum nu are nici o legătură cu filiația, cînd se zicea că mamele singure vor fi despărțite de copiii lor; căsătoria e cu totul altceva, iar familia cuprinde o sumă de instituții juridice dintre care căsătoria e doar una. Care, în ultima vreme, nici măcar esențială pentru familie nu mai este. Dar toate aceste argumente nu schimbă, de fapt, nimic. O lectură complexă a textelor de lege și o incursiune în natura profund culturală a căsătoriei nu pot să bată lozinca, simplă și mobilizatoare ca o bătaie de inimă. Fiecare o ține pe-a lui. Așa că mă întreb: există un unghi de abordare a discuției în care și cei „pro“, și cei „contra“ referendumului să poată vorbi despre același lucru – condiție minimală ca să poți comunica? Ei bine, cred că există unul: să discutăm din punctul de vedere al toleranței. Iată punctul comun. Cum tolerează majoritatea o minoritate și cum respectă minoritatea o majoritate? Părerea mea este că abia după acest referendum, indiferent de rezultat, vom da examenul echilibrului.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.