Oglinzi ale nostalgiei europene în America Latină

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În această toamnă europeană am vizitat două oraşe din America Latină, Buenos Aires şi Montevideo, legate prin mii de fire nostalgice de o Europă a anilor ei de glorie.

Capitala Argentinei este oricum numită „Parisul Americii Latine“. Între 1880 şi 1920, Buenos Aires a cunoscut o dezvoltare uluitoare, consecinţă a unei prosperităţi economice de invidiat. Erau deceniile cînd europenii emigrau în Argentina ca să facă bani, să profite de oportunităţile unei ţări avînd dimensiunile unui subcontinent. Pe acest fond de reuşită şi de încredere nelimitată în progres, Buenos Aires s-a dotat cu edificii impresionante, multe dintre ele fiind opera arhitecţilor francezi.

De altfel, fascinaţia pentru Franţa este vizibilă la Buenos Aires mai mult decît în alte oraşe ale Americii Latine. Parisul a fost atunci modelul principal, cu el voia să rivalizeze viitoarea capitală a tangoului. Iar ambiţia metropolei argentiniene a fost chiar aceea de a depăşi marile oraşe europene în materie de raţionalitate, de calitate a infrastructurilor, de stil de viaţă. Într-un fel m-am amuzat plimbîndu-mă pe Bulevardul 9 Iulie din Buenos Aires, cel mai lat din lume (ceea ce îi irită cred pe mulţi pietoni pentru că traversarea sa cere timp şi trebuie făcută în cel puţin trei etape, cu tot atîtea opriri la stop). Parcă îi şi văd pe edilii de atunci ai oraşului gîndind cam aşa: dacă bulevardul Champs-Élysées are 70 de metri lăţime, ei bine, noi vom face unul de două ori mai lat, larg de 140 de metri, pentru a-i demonstra vechiului continent că Lumea Nouă este capabilă de performanţe civilizaţionale şi mai mari.

Sute şi sute de vile, palate, imobile şi clădiri oficiale amintesc, la Buenos Aires, de perioada numită în Franţa, dar şi în Europa, La Belle Époque. Teatrul Colón, inaugurat în 1908, voia să rivalizeze cu Opéra Garnier de la Paris, dar şi cu Scala din Milano, cu Opera de Stat din Viena şi cu Semperoper din Dresda. O întreagă galaxie de cafenele, cea mai renumită fiind Tortoni, se dorea o replică la tot ceea ce avea Europa mai faimos în această privinţă. De altfel, cafeneaua Tortoni de la Buenos Aires, unde astăzi turiştii stau la coadă în stradă ca să o poată vizita, a fost deschisă în 1885 de un imigrant francez şi era un ecou al celebrei cafenele Tortoni de Paris, de pe Bulevardul Italienilor, stabiliment în care se reunea în secolul al XIX lea elita culturală din Oraşul Luminilor.

Plimbîndu-mă prin diversele cartiere ale acestui luminos oraş care este Buenos Aires, parcurgîndu i vastele bulevarde, precum şi parcurile, admirîndu-i faţadele, vizitîndu-i muzeele şi intrînd în cafenelele sale m-am întîlnit, de fapt, cu anumite promisiuni utopice pe care Europa le-a făcut lumii şi pe care nu le-a dus pînă la capăt. Pentru că exact în momentul cînd Europa se afla în culmea gloriei sale, cînd domina din punct de vedere cultural, economic, tehnologic şi militar întreaga planetă, cînd nu avea rival în materie de model, exact atunci deci, cu mai bine de o sută de ani în urmă, Europa a încercat să se sinucidă. Mă refer, evident, la Primul Război Mondial care, văzut din Lumea Nouă, a fost fără îndoială perceput ca o imensă şi atroce absurditate. O absurditate care a generat apoi o a doua monstruozitate, altfel spus cel de-al Doilea Război Mondial, şi implicit declinul modelului european.

Nici America Latină însă, care în preajma anului 1900 era în plină înflorire, nu a scăpat de toxicitatea violenţelor, a dictaturilor, a deziluziilor politice şi a crizelor repetitive. În acest moment la Buenos Aires vine primăvara, dar Argentina trece prin noi turbulenţe economice şi sociale. Inflaţia este galopantă, pesoul şi-a pierdut jumătate din valoarea sa de la începutul anului. Un preşedinte de centru dreapta, Mauricio Macri, a rupt cu o lungă tradiţie peronistă şi radicală în fruntea statului. Dar promisiunile sale în materie de economie nu corespund aşteptărilor populaţiei. Un tînăr actor argentinian cu care am stat îndelung de vorbă îmi spunea că un preşedinte „mai rău“ ca Mauricio Macri nu mai poate fi găsit pe planetă şi că reprezintă pentru Argentina o „calamitate“ mai mare decît Donald Trump pentru Statele Unite.

Există în prezent unele similitudini între Europa şi America Latină în ce priveşte angoasele economice, problema imigraţiei, neîncrederea în elite, erodarea partidelor tradiţionale, scandalurile de corupţie, ofensivele populiste… Un regizor brazilian îmi spunea că are de gînd să se refugieze în Europa dacă în Brazilia prezidenţialele din octombrie vor fi cîştigate de candidatul extremei drepte, Jair Bolsonaro.

Ceva mai multă serenitate politică mi s-a părut că găsesc însă în Uruguay, o ţară despre care uneori se spune că ar fi „Elveţia Americii Latine“. Plimbîndu-mă prin Montevideo, m am simţit însă departe de imaginea Elveţiei, mi s-a părut mai degrabă, uneori, că mă aflam într-un Bucureşti al anilor ’30. Tot un actor mi-a explicat de ce numele de „Elveţie a Americii Latine“ nu mai e valabil pentru Uruguay. El mi-a revelat, de fapt, un paradox stupefiant: prosperitatea din prima jumătate a secolului al XX-lea a fost legată, în Uruguay, de exporturile masive de conserve de carne cumpărate în special de armata americană aflată pe diferite fronturi, în Europa, dar şi în Coreea şi în Vietnam. Cu o anumită amărăciune şi cu un sentiment de vinovăţie, actorul uruguayan recunoştea că elanul prosperităţii s-a oprit în ţara sa odată cu încetarea respectivelor războaie, precum şi după ce americanii au inventat mari containere frigorifice ca să conserve carnea.

Oare pe această planetă sîntem condamnaţi ca nefericirea unora să însemne sursă de prosperitate pentru alţii? Iată doar una din întrebările tulburătoare cu care m-am întors din America Latină.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.