Maeștrii comunicării

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Frica lui Putin jpeg

În sfîrșit, ne-am clarificat. Ne-a explicat-o dl Dragnea după ce și-a recîștigat partidul și și-a plesnit contestatarii din interior. Știm acum de ce guvernul nu obține rezultate, de ce n avem autostrăzi, de ce trenurile merg ca melcul, de ce multe din spitalele de stat sînt în suferință, de ce, de ce… Comunicarea e de vină. (Binînțeles, după „statul paralel“, care refuză să moară.) Miniștrii, secretarii de stat și diverșii înalți funcționari nu știu să comunice. Sărmanii! Cu alte cuvinte, au conținuturi grele și teribil de valoroase pe care aspiră să le împărtășească nației, dar, vai, au limba împleticită. Lucrurile merg, de fapt, bine, în fondul lor ocult, dar noi nu reușim să aflăm această veste bună. Asta fiindcă dînșii vorbesc cu „pamblică“, „genunche“, „armetică“. Pocesc limba română, nu reușesc să citească cursiv și fără greșeli o hîrtie. Fug de presă, fiindcă au emoții de școală primară și se bîlbîie, iar dacă totuși mai dau cîte un interviu, regula e să vină numai la televiziunile prietene. Foarte adevărat.

Am auzit de multe ori, de-a lungul anilor, această scuză: „N-am comunicat bine, ori suficient. Am fost rău înțeleși.“ Sau alternativa: „Ceilalți (ăia răii, hienele Opoziției, serviciilor, sistemului, străinătății) au comunicat mai bine.“

La modul elementar, te poți întreba de ce guvernanții nu-și corectează viciile de comunicare. Există azi tehnici de a face asemenea lucruri, există experți în comunicare, ba chiar și dascăli de gramatică, iar fondurile n-ar trebui să lipsească pentru ceva așa de important. Dar uite că mereu lucrurile rămîn aici și, deși miniștrii și prim-miniștrii se tot schimbă, se comunică prost și pe mai departe. Poate cineva contesta asta? Unii răutăcioși vor susține că pînă și cel mai bun expert în comunicare nu poate lucra decît cu „materialul clientului“ și că unele cazuri sînt disperate, iar situația este ceea ce este în mod obiectiv. De data asta totuși nu le vom da crezare răutăcioșilor.

Nu. Noi zicem că, de fapt, cei mai mulți dintre politicienii noștri comunică bine, uneori chiar excelent, și asta chiar fără să fi împovărat bugetul cu lecții de dicție, de gramatică sau de logică. O fac spontan, prin propria lor capacitate fie înnăscută, fie dobîndită la școala vieții de partid. Sînt niște maeștri, dar, ce-i drept, poate nu chiar în sensul pe care și-l dorește publicul. Cînd vorbesc cu greșeli de gramatică și de pronunție comunică faptul că sînt inculți, cînd ocolesc răspunsul la întrebări comunică faptul că sînt nesinceri și mint de sting, cînd fug de reporteri arată că-și disprețuiesc publicul, iar cînd își acuză adversarii de toate nerealizările coaliției își pun pe masă obsesiile și incapacitatea de autoanaliză. Cîte nu comunică ei în orice moment, cînd sînt înaintea camerelor prin vorbe, tăceri, ezitări, confuzii, gesturi, gafe? Un singur exemplu: dna Gabriela Firea, devenită principalul contestatar al lui Liviu Dragnea, cînd dă prima declarație de presă după înfrîngerea știută din CEx, nu mai pronunță cuvîntul fatal și dur „demisie“, ci-i cere șefului ei de partid să facă un micuț, delicat, ușurel „pas în lateral“! Ai zice că-i dă lecții de balet! Cîte nu spune acest eufemism de factură coregrafică despre ezitări și temeri, despre lipsă de convingere profundă, ba chiar și despre speranța unei eventuale reconcilieri, dacă nu cu Dragnea în persoană, măcar cu unii dintre susținătorii lui de acum!

Da. Noi spunem că reproșurile care li se aduc sînt neîntemeiate: potentații noștri comunică bine. Mai exact, se comunică pe sine, intenționat ori nu, foarte explicit. Nu lasă să plutească ambiguități aici. Nu ne induc în eroare. Aș zice că la comunicarea de sine obțin cam 8-9 pe o scară de la 1 la 10. Citim în ei ca-ntr-o carte deschisă mai tot ce cred, ce nu cred, ce visează și mai ales ce se visează. Și, foarte important, ei nu ne lasă să uităm la fiecare ieșire publică, prin mijlocirea cuvintelor, a lapsusurilor, a grimaselor, a neghiobiilor, a perifrazelor, a privirii tîmpe sau suspicioase etc., pe cine în lumea asta detestă cel mai mult: pe cei în serviciul cărora se cheamă că sînt – pe noi.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.