EDITORIALE ȘI OPINII

Între activitățile proiectului se numără „Lecturiadele elevilor“ − alternative nonformale la olimpiadele școlare. Este vorba despre concursuri anuale tematice, online și „față în față“, organizate în parteneriat cu şcoli şi instituţii culturale din întreaga țară.

Voinţa de ridicare a fetelor la standardele băieţilor, inclusiv în privinţa banilor, vine cu un preţ. Acum ceva timp lucrurile erau mai simpatice. Girl fight presupunea nişte pumnişori strînşi de ambiţie şi eventual vreo bentiţă şterpelită din vestiarul comun. Fetele erau libere.

Materialismul e baza tuturor lucrurilor. Ironia sorții e că materialismul a devenit posibil abia după căderea comunismului. Foștii activiști și nomenclaturiști s-au îmbogățit rapid, cum știm, fiindcă aveau deja relații și scurtături către resurse. Cu timpul, și restul lumii a început să guste dintr-o prosperitate dincolo de ce putea visa în comunism. Nu societatea comunistă s-a instalat, ci societatea de consum. Goana pentru supraviețuire s-a transformat într-o goană pentru înavuțire.

Acolo trebuie să fi fost un atelier textil deoarece în el s-au descoperit o sută de greutăți de război de țesut. Trec peste cazurile, deloc rare, în care concluzia că acolo funcționa un asemenea atelier se bazează pe prezența a două-trei greutăți.

Din provincialism se iese doar prin cultură, căci doar cultura te deprinde cu două lecții fundamentale: 1) că lumea toată i o periferie și că centrul nu e nicăieri; 2) care ți-e locul în istoria acestei lumi fără de centru. Mai pe românește: cultura te învață să stai în banca ta cuminte, pentru că vei avea surpriza să-ți dai seama, la un moment dat, că banca ta e, de fapt, în fața clasei.

Asociaţia pentru Dezvoltare Urbană (ADU) a dezvoltat, în parteneriat cu Centrul de Consultanță Istorică, proiectul mai sus-numit care prezintă 100 de ani de istorie a României în imagini ce pot fi percepute de nevăzători prin atingere (imagini tactile).

Strategia permanentă a PSD sub Liviu Dragnea a fost să mute întotdeauna ținta. Statul paralel, Soros, străinii, corporațiile etc. E doar o problemă de timp pînă cînd cercul se va închide, iar conducerea partidului va începe să vîneze deviaționiști. Or, după cum spune o vorbă adesea citată în alte vremuri, deviaționiști sînt aceia care merg drept cînd partidul o ia într-o parte.

Niciodată un partid extremist nu a obținut un rezultat atît de copleșitor în Suedia. Însă voturile obținute sînt departe de ceea ce prevesteau sondajele, care, cu o săptămînă înaintea alegerilor, plasau partidul la 20% sau chiar 25% din opțiunile electoratului.

Nu mai vreau să mă las confiscat de împrejurări stingheritoare și de coregrafia diletant-iresponsabilă a unor personaje de mîna a doua și a treia, cu strategii de șmecherași gălăgioși și ambiții napoleoniene. Prefer să mă refugiez în alte epoci, printre alți politicieni.

Ignoranța generală a fiecăruia în contrast cu știința tuturor face ca știința să devină aproape ocultă. De aici neîncrederea în ea și proliferarea superstițiilor, ba chiar a celor mai bizare teorii conspiraționiste. Cînd ignor aproape totul din tot, cu excepția modului de utilizare, dar constat puterea uriașă a întregului, pot să cred cu ușurință că-i ceva ocult și necurat aici. Resping ceea ce nu înțeleg. Devine simplu să contest evoluția omului, originea unor boli, puterea vaccinurilor, aselen

Eu sînt varză. Trăiesc de azi pe mîine cu o inconștiență demnă de un puștan răsfățat și nu de adult sărăntoc care chelește rapid. Muncesc, învăț, citesc și joc baschet oricînd altcîndva cînd nu sînt cu ea. Îi povestesc că în iarnă eram ilegal în Chicago și păzeam nopțile o parcare la o clădire în downtown.

Mă băteam, cimpanzește, cu palma pe piept și strigam: „Prst, prst! N țlg, n țlg!“ Un șmecheraș ar fi urlat odată, caragialian, după el: „Directoru prefecturi locale insultat grav, palme și dumnezeu mami cafiné central…“

Cînd partidele tradiţionale nu au curajul să se reinventeze şi nu sînt capabile să sondeze neliniştile şi aşteptările legitime ale europenilor, nu trebuie să ne mirăm că ele lasă locul tuturor extremiştilor, excentricilor, demolatorilor amatori, măscăricilor iluminaţi şi salvamarilor improvizaţi. Meritul lui Matteo Salvini este de a zgîlţîi carcasa gîndirii politice corecte în care s-au refugiat confortabil majoritatea responsabililor europeni. El a promis, printre altele, că va trimite îna-poi

E interesant că san a mai fost invocat în diverse explicaţii etimologice; Al. Graur, de exemplu, considera că barosan ar proveni din sintagma baro san „eşti mare“. „Frate, nu-l vezi ce sandilău e, cum crezi că e în stare măcar să conducă o maşină?“

A prins și el post, la facultate. Nu, nu la română, unde i-ar fi plăcut, la limbi străine. Va trebui să se reorienteze, nu va mai putea scrie despre literatura română: are nevoie de articole pe domeniul postului. Dar nu contează, tot mai bine, incomparabil, decît în corporație, chiar

Ca tată, face acelaşi lucru ca mulţi alţi părinţi, îşi acompaniază excesiv copilul, ştie ce e mai bine pentru el, îi ghidează cariera, transferurile şi îi administrează laudele, pînă la a spune că va cuceri Balonul de Aur. Zîmbete. Atît de tare crede, însă, în el, că a ajuns chiar să îl răscumpere cu două milioane de euro de la Fiorentina, pe ai cărei conducători i-a tăvălit zdravăn pentru că nu l-au pus în valoare. Ca fotbalist, Ianis nu are personalitatea, accelerarea, driblingul, protecţia ba

Ne-am convins încă o dată că România e țara drumurilor înfundate. În poveștile de pe Internet scria că unul din capete e la Azuga, undeva pe din dosul pîrtiilor de schi pe care le cunoșteam bine. Am încercat vreo două drumuri forestiere care corespundeau descrierii și care s-au înfundat.

Nu e rar ca, intrînd într-o budă din Dobrogea, să găsesc sus pe perete brotăcei de copac, cu eleganța lor exagerat de exotică pentru un neam așa răzășesc. Dar șapte n-am mai văzut pînă acum, e un record. Toți aveau ochii închiși arogant pe jumătate, reflectînd vise de mărire insectivoră. Dar n-ai voie să te lași prins de reveria lor. Colegii așteaptă, metafizica le dă ghes.

„Un al doilea avion a lovit un al doilea turn. America este atacată“ (Robert Draper, Fără umbră de îndoială. Președinția lui George W. Bush). În acest timp, așezat pe un scaun în fața elevilor care cîntau, președintele zîmbea din cînd în cînd. Învățătoarea le-a spus copiilo

Nu o să admit că am ales prost, mereu prost, pentru că, în general, nu-mi place munca și fug de responsabilitate, pentru că am suflet de asistat și etică de șmecher… În fine, o asemenea idee liniștește imediat toate posibilele temeri legate de tine însuți: tu ești bun, dar te nenorocesc alții mai puternici.

Am învățat să nu tac. Chiar dacă reacția mea îmi pare mie însămi uneori ridicolă și oarecum leșinată, am învățat să nu tac în fața nedreptăților de orice fel. O parte din treaba asta am învățat-o de la maică-mea, care, probabil ca orice mamă, e o leoaică. Una blîndă, cu reacții aparent caraghioase, dar leoaică fără doar și poate. Ea e cea care, exasperată de cineva care tot suna la telefon aiurea, îl amenință teribil pe individ: „Domnule, dacă nu te potolești, te avertizez că te înjur!“ Înspă

Rudy Giuliani, proaspătul prieten al domnilor Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, a devenit cunoscut aplicînd, ca primar al New York-ului, o strategie intitulată „a ferestrelor sparte“. Pe scurt, asta înseamnă că un administrator public trebuie să intervină cît mai repede și mai ferm pentru a evita cronicizarea și acutizarea problemelor. Cei care au inventat politica asta au observat că o casă lăsată neglijată pe o stradă nu

Tot soiul de „românași“ mîndri, ajunși la putere fără nici o „împuternicire“ interioară, fără nici o „vrednicie“, fără nici o performanță profesională consistentă. Ba inarticulatul Andrușcă, ba insuficient școlitul Popa, ba năucul trist Pop, ba palida secretară de la Videle (Carmen Dan), ba zglobiul metafizician Daea, ba papagalul șef de pluton Tudorel Toader, ba – cireașa de pe tort! – Viorica Dăncilă, rătăcită prin gramatică, hărți, instituții, sarcini greu de înțeles, vorbe greu de pronunțat

Nu sînt decît oameni. Ca și noi. Credulii, închinătorii la fantasme absurde, cei prinși în capcana propagandei celei mai ridicole sînt aidoma nouă, cei pentru care Dragnea nu-i decît un mitoman paranoic și avid de dictatură. Nu sîntem două specii, nici măcar două varietăți. Sîntem și unii, și alții banale exemplare de homo sapiens. La fel de „înțelepți“ și la fel de imbecili.

Am chef să plîng. Am fost învățat să nu o fac. Nu e OK pentru bărbați să plîngă. Dar nu mai vreau să fiu bărbat. Vreau să fiu puști. Să pot să mă miorlăi și să am pe cineva care să vină să mă ia în brațe și să îmi spună că totul o să fie bine. Am învățat cum să fug. Mă ascund în memorii.

Optimistul se expune, în concluzie, răului – în postură de persoană – mai puternic decît pesimistul, întrucît pare să nu-l priceapă sau, și mai grav, să nu-i accepte existența. El este naivul, metafizicul, excentricul, inadaptatul, și nu viceversa. Optimistul crede în „caii verzi de pe pereți“, pe cînd opusul său se ancorează, fie și plîngînd ca un băiețel alintat,

În prezent, pentru cehi şi slovaci, „inamicul“ numărul unu nu mai este Moscova. Filozoful francez îl citează pe preşedintele ceh Milos Zeman, cu o declaraţie care, în vestul Europei, ar risca să primească rapid blamul incorectitudinii politice. „Inamicul este această anticivilizaţie care se întinde din Africa de Nord pînă în Indonezia“, afirmă Milos Zeman, lider care, în paranteză fie spus, nu-şi ascunde simpatiile pro-ruse, ceea ce nu l-a împiedicat să fie reales în mod democratic în luna ianua

„Bullying-ul școlar şi efectele acestuia în societate“ (evz.ro); „Bullying-ul, un fenomen în creştere în şcoala românească“ (mediafax.ro); „Bullying-ul, un fenomen alarmant în şcoli“ (romanialibera.ro); „Bullying-ul în școli și la serviciu ar putea fi pedepsit cu amenzi de pînă la 100.000 de lei“ (stirileprotv.ro) etc. Cum se vede din exemplele de mai sus, mulţi dintre autorii de texte nu aplică o regulă propusă de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM, 2005)

Diplome de la olimpiade și concursuri, împrumutate de la colegi, modificate cu pastă corectoare, scris alt nume și trase la xerox, sute de concursuri-fantomă irelevante, vînate prin tot felul de colțuri ale țării, organizate de fiece unitate școlară, parteneriate fictive și altele, și altele. Ai nevoie de o carte, de specialitate sau de didactică, poate un auxiliar didactic. Nimic mai simplu. Există edituri-fantomă, care în schimbul unei sume îți eliberează o copertă cu ISBN. Cel mai adesea cart

E bine. E cum e cu autostrăzile. Se vor face. Cîndva, nu întrebaţi cînd. Nu la timp. Timpul înseamnă bani, iar banii au alte treburi. Stadionul Dinamo nu va fi gata pentru Euro 20, hîc, 20. Le-a spus-o adjunctul doamnei Priştina, viceprim-ministrul Stănescu, celor de la FRF. Vă închipuiţi ce dramă a iscat! Ce lacrimi, ce urlete!… Aiurea, n-a fost nimic. Oamenii ştiau sigur că aşa se va întîmpla, că doar trăiesc în România, nu în Danemarca. E posibil, probabil ca situaţia să fie identică şi în ce

S-a dus spre Mia, a luat-o de mînă și a început s-o danseze de mama focului. Nebuna îl privea cu ochii arzînd și, din cînd în cînd, în ritmul muzicii, cu brațele desfăcute, „își dîrdîia“ sînii pe sub nasul lui, cum zicea Georgescu. Teribilă femeie.

Smaraldul pe care îl folosea Nero ca să se uite la luptele de gladiatori e pomenit doar de Pliniu (Istoria naturală, 37, 64), din păcate în cîteva cuvinte, nici alea identice de la un manuscris la altul. Bănuiesc că arta lui de a arunca detalii senzaționale cu maximum de concizie nu poate avea drept scop decît ca, mai tîrziu, comentatorii să-și scoată ochii certîndu-se. De exemplu, pentru că informația e dată de Pliniu imediat în continuarea unui pasaj în care vorbește de faptul că smaraldele

Moral și cultural, de la Liviu Dragnea la Vasile Blaga și de la Victor Ponta la Alina Gorghiu nu-i diferență. Instinctul poporului cînd strigă „PSD-PNL / Aceeași mizerie!“ lucrează corect. Nu pentru că PNL face blaturi cu PSD, ci pentru că ceea ce livrează toate partidele este cam același lucru: aceeași nepricepere purtată cu aceeași aroganță. Cînd a apărut pe scenă USR am crezut că vine și alternativa. Doar că am înțeles repede că a avea carte nu e de-ajuns. Rămîne condiția

Produsele lui Pierre-François-Pascal Guerlain erau, de asemenea, cunoscute și apreciate și pentru aspectul lor. Flacoanele, ambalajele, etichetele, totul era foarte bine pus la punct și de o calitate pe măsura conținutului. Parfumierul acorda o atenție cu totul deosebit

Ce e legitim într-o țară în care, încet-încet, decizia se concentrează în mîna unui singur om, iar singurul drept care poate fi exercitat plenar e acela de a fi de acord? E firesc să te întrebi dacă argumentul democratic poate funcționa într-o societate nedemocratică. O societate în care egalitatea în fața legii tinde să dispară, dreptul la liberă adunare are capul spart, iar legile se adoptă noaptea sau în comisii în care pot vorbi doar inițiatorii. Sînt lucrurile astea legitime?

„M-am simțit trădat“, a explicat Hulot. Semne ale acestei trădări au apărut încă de acum mai bine de un an și ceva, la învestirea guvernului. Iar despre posibila demisie a ministrului Tranziției Ecologice s-a tot vorbit: Hulot s-a plîns adesea în legătură cu presiunile la care e supus și, mai ales, în legătură cu dificultatea de a genera politici de mediu coerente într-un guvern care are alte priorități.

PSD e exasperat de „violența“ în vorbă și fapt a protestatarilor. Ați auzit bine: PSD! Partidul din care face parte dl Rădulescu, cel care vrea să tragă cu mitraliera în demonstranți și să organizeze călcarea lor în picioare, partidul seraficului Codrin Ștefănescu, partidul care l-a făcut cîndva purtător de cuvînt pe bătăușul Mirel Palada… Gata! S-au călugărit! Vor să guverneze pașnic, fără opozanți, moțăind în beneficiu propriu.

Cînd principiul „pentru că putem“ devine maximă de guvernare, nu trebuie să ne mirăm că nivelul de violență începe să crească – verbală mai întîi, dar apoi, așa cum s-a văzut pe 10 august, și fizică. Iar în lipsa unui Mahatma Gandhi carpatin ar fi naiv să credem că violența va rămîne mereu unilaterală

Trenul e curat și mult mai modern. Sînt în compartiment cu o fată cam de vîrsta mea, care îmi întinde un termos cu ceai cald. Ascultă o casetă cu The Cranberries – No need to argue.

Aud uneori spunîndu-se despre unii oameni că ar fi „imaturi“. Observația mă intrigă, întrucît, foarte frecvent, indivizii caracterizați astfel se află la vîrste respectabile, trecute (măcar) de prima tinerețe. Pot să înțeleg, la rigoare, că dobîndirea

Odată ajunşi în Occident reuşesc cu destulă abilitate să se realizeze profesional şi să ajungă la bunăstare materială, dar le lipseşte veşnic ceva. Unii nu vor să recunoască acest lucru, alţii trăiesc între două ţări pentru că nu se poate altfel, iar o a treia categorie tînjeşte după o întoarcere mereu amînată.

Poate cel mai bun mod de-a recunoaşte firile iremediabil subalterne este felul cum rîd la glumele şefilor. E un rîs de o onctuozitate admirativă, în care se ghiceşte imediat extazul ipocritului.

Româna dispune de mijloacele de a forma spontan, cu mare uşurinţă, substantive feminine din cele tipic masculine: la dispoziţia vorbitorilor stă o serie întreagă de sufixe (-ă, -iţă, -easă, -oaică). Rezultatul spontan al derivării este însă însoţit

Abia unșpe și mai am două ore cu tembelii ăștia, cărora oricum nu le intră nimic în cap, că n-au de unde, dom’le, dacă așa i-au făcut retardații ăia de părinți, în loc să folosească decent, ca tot omul, prezervative.

Sondajul pare o glumă simpatică. Pînă la urmă, Andrei Pleşu prinde şi el clasamentul, suflîndu-le în ceafă lui Piersic senior şi Andreei Marin. Iar cînd „sfîntul“ Arsenie Boca îi dă distanţă lui Iisus Hristos începi să pricepi. În plus, Monica Tatoiu (în spatele numelui stă o persoană sau un personaj de poveşti cu Păcală?) e peste Hagi. Ce să comentezi? Oricum, sondajele sînt un perpetuu mister. De puţine ori se împlinesc, dar de fiecare dată provoacă acelaşi salt de suflet precum visurile de

Balconul era comun cu al familiei lui Mitică, prietenă cu familia lui Costică. Dacă familia respectivă era prin curte, la grătar, te gîndeai că te poți instala totuși pe balcon, să admiri în liniște peisajul. Ei bine, aici era un mic neajuns arhitectural. De pe scaun, oricît de înalt ai fi fost, nu vedeai nimic peste ghiveciul cu mușcate. Puteai atunci să te apuci de o treabă mai intelectuală și să citești. Numai pînă la căderea întunericului însă, fiindcă pe balcon nu era nici un fel de lumină.

O singură dată am avut un fel de conflict legat de o carte din biblioteca de șantier, tot în Turcia. Cartea era The Dying Animal a lui Philip Roth, într-o ediție foarte subțire, dar și într-un format foarte mic. Celălalt arheolog m-a lăsat să iau eu primul acest obiect – prețios în pustietate

În seara de 10 august, Jandarmeria a spus țării întregi că manifestanții strînși în Piața Victoriei aruncă cu fecale în jandarmi, că vor să intre în clădirea Guvernului și, după primele violențe, că o jandarmeriță agresată de derbedei are, cel mai probabil, o fractură de coloană.

Oamenii au început să facă referire la locurile din jurul cișmelei menționînd denumirea funcționarului. „Lîngă marele cișmigiu“, „la vreo zece minute de marele cișmigiu“, „peste drum de marele cișmigiu“ – or fi spus cetățenii pe atunci.