10 august – bastoane și finețuri teoretice

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În seara de 10 august, Jandarmeria a spus țării întregi că manifestanții strînși în Piața Victoriei aruncă cu fecale în jandarmi, că vor să intre în clădirea Guvernului și, după primele violențe, că o jandarmeriță agresată de derbedei are, cel mai probabil, o fractură de coloană. Am fost la acea manifestație. Am urmărit, apoi, nenumărate știri și imagini, am văzut declarații oficiale și mărturii ale altor participanți, am tot povestit ce și cum am văzut cu alți prieteni care au fost acolo, în diverse puncte ale Pieței. Concluzia mea e clară. Mai întîi, nici vorbă de fecale. (Vă imaginați cumva că manifestanții s-au ușurat în piață și au aruncat excrementul spre jandarmi?! Sau au venit cu materialul de acasă, colectat în pungă?!) În al doilea rînd, nimănui nu-i dădea prin cap să intre în clădirea Guvernului. N-am auzit nici o dată, vreme de trei ore cît am stat acolo, vreo scandare care să îndemne la intrarea în Palatul Victoria. Dimpotrivă, niște oameni care vorbeau banal, răgușit și fără cine știe ce autoritate la o portavoce făceau mereu apel la manifestanții din primele rînduri să ia distanță față de jandarmi și să respecte perimetrul stabilit de aceștia. În plus, aflu că, la 30 de minute după ce jandarmerița agresată a ajuns la spital, doctorii s-au pronunțat că nu are leziuni care să-i pună viața în pericol și nici vorbă de fractură de coloană în zona cervicală. De altfel, trei zile mai tîrziu, slavă Domnului, jandarmerița era sprintenă și, după cum zicea ministrul de Interne, gata să reintre în dispozitiv. Totuși, încă cel puțin 12 ore purtătorul de cuvînt al Jandarmeriei a ținut-o una și bună cu intrarea în Guvern și cu fractura cervicală.

Așadar, văzînd cît am putut să văd de la fața locului și, apoi, văzînd și imaginile difuzate de televiziuni, ascultînd toate punctele de vedere (pro și contra), concluzia mea este că Jandarmeria a venit la această manifestație chitită să o disperseze în forță. Știau bine ce au de făcut ca să ridice tensiunea în piață și jocul lor cu provocatorii infiltrați printre manifestanți îmi este, acum, limpede. Au semănat vînt, dimpreună cu știutele televiziuni și cu PSD, și au cules furtună. Aici încep scenariile. Unii spun că totul a fost premeditat în folosul lui Iohannis (Guvernul urma să fie compromis/demis în urma violenței jandarmilor), alții spun că totul a fost premeditat în folosul lui Dragnea-PSD (manifestațiile anti-PSD trebuiau să fie compromise în ochii electoratului).

În oricare din variante, Jandarmeria a slujit o cauză politică meschină și vinovată. Grav este că a făcut așa ceva, dar și mai grav este că va fi gata să facă la fel și mîine, pentru viitorii stăpîni politici. De fiecare dată, reprimat va fi poporul, chiar dacă cei care au încasat gaze și bastoane pe 10 august sînt unii, iar cei care le vor încasa în viitor vor fi alții/ceilalți. Și acum ajung la ceea ce mă interesează, de fapt. Ce e în mintea unui comandant de jandarmi care gestionează în acest mod o manifestație precum cea din 10 august? Oare istoria recentă – decembrie 1989, mai ales – nu îi spune nimic? Este el așa de sigur că românii din fața lui erau o haită năimită care, dacă strigă împotriva lui Dragnea, vrea să dea o lovitură de stat, să destabilizeze țara, să o arunce în ghearele dușmanilor? Cînd spune că jandarmii își fac datoria față de țară, dincolo de lozincă, ce idee vie lucrează în mintea și în sufletul lui?

În general, nu putem pătrunde dincolo de căștile jandarmilor. Nu știm ce cred ei despre lume și despre ceea ce au de făcut într-o democrație. Acum, însă, gureșul purtător de cuvînt al instituției ne-a devoalat (verb favorit al presei noastre) cîte ceva din gîndurile lor. Cu prilejul multor intervenții în discuțiile aprinse din și de după 10 august, Jandarmeria a invocat teoria violenței legitime a statului ca temei al acțiunii cu bastoane și gaze din Piața Victoriei, deschizînd astfel o discuție fină, filozofică, aparent inadecvată bastoanelor și lacrimogenelor.

Ideea este următoarea: într-o societate organizată, statul deține monopolul violenței. De la Jean Bodin la David Hume și Max Weber, recunoașterea dreptului exclusiv al statului de a exercita violența în societate a devenit loc comun, general acceptat astăzi în teoria politică a statului democratic. Oricine altcineva (persoană sau grup) este violent va fi reprimat cu violența necesară de către stat. Prin urmare, orice violență socială care este exercitată de altcineva decît de stat este nelegitimă, fiind încălcat monopolul. Acest monopol este consacrat clar prin Constituție, iar regulile după care violența de stat se exercită legitim sînt statuate în lege. Teoria aceasta, însă, dacă e predată doar așa, pur și simplu, la școala de jandarmi, îi cam pune pe drumuri greșite pe tinerii și tinerele pe care statul îi îmbracă în țestoase ninja la nevoie. De aceea, mai e ceva esențial de adăugat.

În paralel cu teoria monopolului violenței legitime, s-a dezvoltat și s-a impus în timp teoria legitimității acțiunilor violente ale poporului, cînd statul devine tiranic. Încă în secolele XI-XII, dreptul nobilimii de a răsturna prin violență regele dacă acesta devine tiran este clar prevăzut în pacte și înțelegeri politice din Occident. Iar în secolul al XVII-lea, John Locke așază dreptul poporului de a răsturna tiranul prin acțiuni violente, revoluționare, ca fundament al contractului social. Dreptul indiscutabil al statului de a exercita violență pe teritoriul pe care este suveran rămîne legitim, atîta timp cît este exercitat în limitele sale legale și, mai ales, morale. Dar cînd cetățenii simt că statul devine tiranic au dreptul să răstoarne guvernarea prin violență. Repet, circumstanța e esențială: cînd statul devine tiranic. Ca în decembrie 1989, la noi.

Așa stînd lucrurile, apare imediat întrebarea: cînd devine tiranic un stat? Și cine decide asta?

De aici începe o discuție lungă și complicată – cu atît mai complicată cu cît democrațiile devin mai sofisticate, mai complexe, mai profunde. Fapt este că nimic din această discuție nu are relevanță pentru evenimentele din 10 august, cînd jandarmii au acționat în forță deopotrivă împotriva celor care erau violenți cu ei, dar și împotriva celor care protestau pașnic împotriva unui guvern pe care îl socotesc nevrednic. Ce vreau să spun este că, dacă admitem teza jandarmilor – anume că au reprimat violent o întreagă manifestație pașnică sub motivul că o minoritate din acea piață era ilegitim violentă și nu aveau cum să ajungă la ea altfel decît luîndu-i la bătaie pe toți cei care le cădeau la mînă –, atunci teoria violenței legitime a statului nu se aplică.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.