În căutarea drumului

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
În căutarea drumului jpeg

Localnicii păreau puși în dificultate de întrebările noastre. Ce știau ei nu prea coincidea cu ce aflaserăm noi de pe Internet. Dădeau din umeri și ne sfătuiau să umblăm mai bine pe căile știute, bătute, să nu ne aventurăm prin alte părți. Se uitau la mașină cu neîncredere, ceea ce mă scotea din sărite. Mă linișteam gîndindu-mă că nu aveau ei cum să-și dea seama ce poate ea. Unii vorbeau de marile ploi de la începutul verii care au rupt multe drumuri. Nimic nu mai era sigur. Oricum, indivizii nu păreau ageamii.

Căutarea unui drum poate avea uneori tangențe metafizice sau stranii corespondențe interioare. Apare cîteodată senzația că locurile pe care încerci să le găsești nici nu există în realitate, că e poate ceva ce doar ai visat. Pe lîngă drumurile luminate, diurne, clare, obișnuite, pe care le faci adesea fără probleme, se ivesc uneori și niște cărări mai obscure, lunare, de a căror existență fizică nu ești foarte sigur. Căi ale subconștientului, ar zice probabil psihologii. Cînd eram copil am auzit așa o poveste despre traseul de pe Valea Horoabelor din Bucegi. Un drum pe care ai mei au pornit în tinerețe, dar pe care s-au trezit cu o stîncă în cale, un obstacol ce părea de netrecut. S-au întors din drum fără să afle vreodată dacă pe acolo era traseul, dacă ar fi trebuit, adică, să treacă de bolovanul acela cumva, ori dacă poteca era prin altă parte și ei o pierduseră.

Drumul pe care-l căutam noi nu era însă în Bucegi, adică în acei munți bătuți, turistici (comerciali, am putea zice), prin care mi-am petrecut o mulțime de week-end-uri și vacanțe atît vara, cît și iarna. Nu, de data asta drumul nostru era în masivul pleșuv de pe cealaltă parte a Văii Prahovei, în neumblații și singuraticii munți ai Baiului. Cu alte cuvinte, în acei munți sortiți să fie întotdeauna peisajul de vizavi. Nu m-am simțit niciodată motivat să bat munții ăia cu piciorul, dar aflasem mai demult că pe culmile lor domoale și pustii se poate ajunge și cu o mașină de teren. Și că, de acolo, panorama Bucegilor e splendidă. Era locul de unde Bucegii noștri trebuiau, în fine, să devină ei munții de vizavi. Ca o călătorie într-o oglindă.

Nu aveam motive de teamă cu mașina. La urma urmelor, era vorba de un drum, oricît de prost, nu era chiar off-road: Transbaiul, cum i se zice astăzi, acea cale înaltă de trecere dinspre Valea Prahovei către Valea Doftanei și pe care neclaritățile accesului o fac să pară ceva de-a dreptul legendar. Cum spuneam, parcă n-ar fi foarte sigur că există. Cică, la un moment dat, autoritățile din zonă ar fi plănuit să-l asfalteze, o poveste care pare să fie la rîndul ei un fel de legendă-speranță, cum sînt multe prin partea locului. La fel ca eternele comori îngropate pe nu se știe unde.

Fiindcă am pornit destul de tîrziu, ne-am gîndit să atacăm drumul dinspre Azuga pentru a ne întoarce seara pe partea Doftanei, ca să nu prindem ambuteiajul de pe Valea Prahovei. În poveștile de pe Internet scria că unul din capete e la Azuga, undeva pe din dosul pîrtiilor de schi pe care le cunoșteam bine. Am încercat vreo două drumuri forestiere care corespundeau descrierii și care s-au înfundat. Ne-am convins încă o dată că România e țara drumurilor înfundate (sau desfundate), dar în același timp deveneam din ce în ce mai sceptici cu privire la realitatea Transbaiului cel mult lăudat pe Internet. Țara oglinzii. Un al treilea posibil drum s-a transformat curînd în ceva de-a dreptul infernal și ne-am dat seama că nu putea fi pe acolo. Locurile erau relativ cunoscute, dar în același timp ceva ne scăpa. Telefoanele cu hărți și GPS-uri nu ne erau de nici un folos. Drumul de pe vale ducea la Săcele pe la Rențea, o cabană de care iarăși am auzit de mic copil, dar unde n-am ajuns niciodată. Nici acel drum însă, ne spuneau localnicii pe care-i întîlneam, nu era prea sigur. Putea să fie pusă pe undeva o barieră. După ce am pierdut ore bune căutînd, ne am hotărît să ne întoarcem. Pe DN1 era deja mare aglomerație. Știam de o altă intrare posibilă pe Transbai prin Poiana Zamora. Se făcea tîrziu și stăteam bară la bară. Cu prima ocazie, am cotit-o spre Zamora. Ne-am uitat atenți pe hărțile de satelit și am dibuit intrarea. La capătul unei străduțe era un drum șerpuit prin pădure, într-o direcție aparent deviată. Am ieșit cu timiditate de pe asfalt și am înaintat pe drumul forestier. Nu foarte convinși la început, trecînd peste șleauri și pîrîiașe, urcînd uneori din greu, folosind chiar și reductorul, am perseverat pînă cînd, încetul cu încetul, din nu știu ce motive, nu ne-am mai îndoit deloc că sîntem pe calea cea bună. Dar se lăsa deja întunericul. Drumul devenea unul lunar, cum ziceam. Nu ne lăsase, parcă, să l găsim în plină zi. Ora aceea a amurgului ne conferea o senzație ciudată, ca un fel de trecere. După un timp am ieșit la golul alpin. În sfîrșit! Am trecut pe lîngă o stînă părăsită. Culmea Baiului înierbată se înălța tentantă și spectaculoasă în față. Înapoi erau Bucegii, masivi și parcă amenințători, luminați crepuscular din spate de ultimele raze de soare. Nu ne venea să ne mai aventurăm pînă la capăt, adică să traversăm creasta spre Secărie. Nu vrei să faci așa un drum noaptea. Ne-am întors la șoseaua asfaltată, satisfăcuți că-l găsiserăm totuși. Transbaiul exista. Ca un vis. Frumos și sălbatic.

Prin dreptul Ploieștiului, în întunericul mașinii, cineva a întrebat dacă o să mai mergem vreodată pe acolo.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.