Pensiunea

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Pensiunea jpeg

O căsuță din lemn cu acoperișul în două ape. „Căsuță“ doar ca formă, ca idee, pentru că altfel era destul de mare, avea vreo zece camere pentru turiști, la etaj și mansardă, în timp ce la parter fuseseră amenajate sala de mese și o bucătărie deschisă. La balcoane, ghivecele cu mușcate bine îngrijite întregeau senzația de căsuță din povești. Poarta de la intrare, masivă, din lemn, integrată într-un zid de piatră, și betonul amprentat din curte, acolo unde puteai intra cu mașina, dădeau impresia de investiție solidă, de lucru bine făcut. De partea cealaltă a pensiunii erau grădinile și plaja către lacul cel liniștit dintre munți, de fapt un fel de golf al Dunării. Un peisaj superb. În dreapta era plaja de nisip cu șezlonguri și umbreluțe de paie, în stînga era plaja cu gazon moale și proaspăt tuns. Nisipul și gazonul erau despărțite de o alee de piatră care ducea către pontonul unde veneau bărci sau pe care se instalau pescarii amatori. Mai înspre interior erau un nuc care făcea umbră, o salcie plîngătoare cu „freza“ bine aranjată și chiar un „pui“ de palmier într-un ghiveci. În mijlocul gazonului din fața pensiunii, printre tufe de trandafiri, un leagăn mare de lemn pentru adulți și o mică piscină albastră, înconjurată cu o punte din lemn de deck, completau „dotările“ exterioare.

În cameră, mică, era o mobilă albă, gen rustic, de bun gust. Televizorul plat de generație foarte nouă, ca și lipit de perete, așezat în fața patului, avea o ramă discretă, albă, asortată cu mobila.

Patronul, foarte amabil și foarte săritor de cîte ori aveai o problemă, era pregătit oricînd să-ți dea informații cu totul speciale despre obiectivele de vizitat prin împrejurimi. Ai fi putut crede că ai ajuns într-o țară foarte dezvoltată și primitoare și că nimic nu te putea deranja sau nu îți putea lipsi în acel mic paradis. Uitai chiar și de drumul neasfaltat pe care ajunseseși acolo hurducăit și stîrnind un nor de praf în spatele mașinii, lucru care nu era menționat pe site și de care nu fuseseși înștiințat în nici un fel. Sigur, asta e binecunoscuta infrastructură națională, îți spuneai. Încetul cu încetul, ajungeai să te lămurești că în bucătăria și în sala de mese a pensiunii nu ți se oferea vreodată ceva de mîncare sau de băut, nici măcar contra cost. Trebuia să-ți procuri lucrurile astea singur. Cu alte cuvinte, pentru orice fleac trebuia să parcurgi din nou drumul acela denivelat și prăfos, plus încă niște zeci de kilometri (chiar așa) pe asfalt, pînă la un magazin mai răsărit, adică pînă la o prăvălie în care să nu ți se spună că pîinea vine doar la ora cinci și doar „la magazinul de lîngă biserică“ (care o fi fost ăla?).

La ideea folosirii bucătăriei am renunțat totuși, văzînd că acolo își cam făcea mereu de lucru turistul pescar Costică, doar în șort și șlapi, cu burta lui mult ieșită în evidență și cu lanțul de aur de la gît, sau nevasta lui Costică, și mai voluminoasă decît el, în costum de baie cu dungi roșii și galbene ori cu tricoul negru cu bretele pe care scria mare cu alb „I love Texas“. Mirosul de prăjeli grele te copleșea acolo încă de la primele ore ale dimineții.

Dar apropo de masă, am fost de-a dreptul încîntat cînd, în cel mai apropiat oraș mare, am reușit să duc la bun sfîrșit îngurgitarea unui fel de talpă pentru oameni cu dinți de oțel, care pe lista de meniu se chema „rasol de vită cu roșii“. Într-o altă zi, la un alt restaurant de pe malul Dunării, mirat că nu au decît două feluri de pește, și acestea întîi congelate și apoi prăjite, am comandat o simplă pizza. Din păcate, n-am mai avut același succes ca la rasol. Deși mi-era o foame de lup, am lăsat-o aproape întreagă în farfurie fiindcă nu mi se părea comestibilă. Oi fi devenit eu prea pretențios?

În fine, revenind la pensiune, aș spune că o surpriză a fost atunci cînd am căutat baia. Nu era în cameră, ci pe hol. Noroc că era o baie arondată doar camerei în care stăteam. Aveam cheie și nimeni altcineva nu mai putea intra acolo. În drum spre acest loc, însă, treceam de fiecare dată pe holul îngust, unde aproape mereu aveam ocazia să mă întîlnesc cu doamna lui Costică păzindu-și copilul cel mic, care se juca pe scară, și pe care trebuia s-o ocolesc cu multă abilitate. Baia era dotată cu absolut tot ce trebuie, mai puțin cu un săpun cu care să te speli pe mîini. Și mai era chestiunea cabinei de duș care, boală națională, se umplea imediat cu apă.

Aveam să mai descopăr cîteva probleme absolut minore, dar diavolul, cum se spune, se ascunde în detalii. Balconul era comun cu al familiei lui Mitică, prietenă cu familia lui Costică. Dacă familia respectivă era prin curte, la grătar, te gîndeai că te poți instala totuși pe balcon, să admiri în liniște peisajul. Ei bine, aici era un mic neajuns arhitectural. De pe scaun, oricît de înalt ai fi fost, nu vedeai nimic peste ghiveciul cu mușcate. Puteai atunci să te apuci de o treabă mai intelectuală și să citești. Numai pînă la căderea întunericului însă, fiindcă pe balcon nu era nici un fel de lumină. Prin saloanele de la parter erau două televizoare, unul pus pe Antena 3, altul pe Digi24, să fie toată lumea împăcată. Pe acolo forfoteau însă continuu cele două familii amintite, plus altele asemenea, ceea ce te ducea la constatarea că, într-o astfel de pensiune, intimitatea nu prea poate fi asigurată.

Înapoi în cameră, la televizor sau la citit, deci. Ei bine, aici diavolul era ascuns într-un soi de streașină a tăbliei patului. Mobila nu-ți permitea să mai aduci vreun scaun înăuntru și erai obligat să stai pe pat. Dar orice făceai, nu aveai cum să păcălești pîrdalnica aceea de streașină, din cauza căreia nu te puteai sprijini în nici un fel de tăblie.

Pensiunea fiind evident legată de ideea de apă, te gîndeai și la înot. Piscina era cam prea mică pentru așa ceva, iar în ce privește lacul, dacă te încumetai, constatai că malul era destul de abrupt și că pe lîngă el plutea mătasea-broaștei. Soluția era să sari de pe pontonul care era destul de înalt și de pe care nici o scară nu-ți facilita accesul.

După un week-end petrecut într-o astfel de pensiune, destul de tipică pentru România, aș spune, m-am trezit într-o foarte mare dilemă. Nu îmi pot da seama dacă mi-a plăcut sau nu.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.