Hermeneutica vîrstei

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Hermeneutica vîrstei jpeg

Aud uneori spunîndu-se despre unii oameni că ar fi „imaturi“. Observația mă intrigă, întrucît, foarte frecvent, indivizii caracterizați astfel se află la vîrste respectabile, trecute (măcar) de prima tinerețe. Pot să înțeleg, la rigoare, că dobîndirea unei experiențe de viață nu este întotdeauna sinonimă cu dobîndirea unei maturități în gîndire, dar remarca amintită nu se referă la acest paradox. Prin „imaturitatea“ unuia sau altuia, mulți definesc, de fapt, incapacitatea respectivului de a înțelege urîțenia lumii și, implicit, de a se adapta la ea. Cu alte cuvinte, în limbajul nou, a fi imatur se traduce ca neputința structurală de a practica arta compromisului. Orice urmă de demnitate personală, orice (minimă) intransigență etică, orice efort de principialitate vor căpăta, prin urmare, volens-nolens, în societatea de astăzi, emblema imaturității. E în judecata aceasta, să recunoaștem, un subtil joc al rațiunii pervertite. Avem de-a face cu o simpatică răsturnare hermeneutică. Logica elementară ne determină să credem că devierea de la un traseu existențial general acceptat drept corect reprezintă mai curînd o trăsătură juvenilă, de debut biologic și psihologic. Tinerețea, cu accesoriile sale inevitabile – lipsa de experiență și entuziasmul vitalist –, deține catalizatorii erorilor de conduită. S-ar presupune că, pe măsura interacțiunii nemijlocite cu misterele ființării, prilejuite de îmbătrînire, omul învață să-și gestio­neze mai bine facultățile estimative și ocolește greșelile de odinioară, devenind, în consecință, matur.

De aici derivă curiozitatea interpretării contemporane a „maturității“. Noii „pedagogi“ sugerează că tocmai îmbătrînirea asigură indivizilor familiarizarea cu dimensiunea sordidă a vieții, creînd contextul dezvoltării unei suprastructuri în conștiință, menită să anuleze învățăturile tradiționale despre etic/non-etic, și chiar impulsurile firești (ale bunului-simț înnăscut) de separare a binelui de rău. Suprastructura în chestiune înseamnă „adaptarea“ și, colateral, intrarea în „maturitatea“ propriu-zisă. Noțiunea erorii de conduită (de altădată) dispare ori, mai corect spus, se metamorfozează într-o fenomenalitate a integrării sociale, echivalentă procesului de „maturizare“. Lumea își dezvăluie, gradual, imperfecțiunile și atunci, strict rațional analizînd, insul, ca parte a ei, nu are altceva de făcut decît să-i accepte regulile și să danseze în marea horă a istoriei, alături de masele dezlănțuite. În caz contrar, riscă stigmatul imaturității. Mă mir sincer că promotorii unei asemenea filozofii nu observă, în efectul indirect al teoriei, comicul de situație. Ar rezulta că maturizarea constituie un exercițiu de asumare și „metabolizare“ a răului, că viețile noastre înseși ar fi doar spectacolele unor infinite „experimentări“ ale neprincipialității. Dacă această variantă rudimentară de „necesitate înțeleasă“, de existențialism întors pe dos, va lua consistență comportamentală (nu numai ideologică), am putea ajunge, ușor, niște mizantropi nihiliști, pentru care existența își pierde orice sens.

De aceea, nu ezit să afirm că maturitatea este, oricît ar suna de straniu, o problemă morală. Fie și pentru simplul motiv că proasta sa înțelegere – ilustrată mai sus – generează o „circumstanțialitate“ amorală, plasînd omul în afara ariei de acțiune a eticii. „Imaturul“ deține, pe grila morală de evaluare, fără îndoială, atribute de erou. Virtutea ajunge să fie, în fond, „defectul“ incriminat în acuzația de imaturitate. Persoana principială, inaderentă, funciar, la compromis nu a cîștigat suficientă „experiență“, vezi bine, pentru a supraviețui. Imaturitatea ar funcționa așadar în postura unei pernicioase și inexplicabile înclinații suicidare. În realitate, se înțelege, valabil trebuie să fie contrariul. După silogistica etică a lui Aristotel, a fi moral înseamnă a-ți face bine ție însuți și, prin tine, celorlalți. Ce poate fi mai matur decît acest lucru în ordinea existenței umane? Înțelegîndu-te pe tine, devenind adică sensibil la dinamica sinelui, la propria identitate, dezvolți empatia, comprehensiunea alterității și, în mod automat, exersezi moralitatea. Fenomenul se petrece în timp, prin acumularea de „material trăit“, de „semnificație existențială empirică“. Se spune, firesc, în filozofie, că nu ai cum să definești în afară ceea ce nu ai înțeles și definit exact înăuntru. „Sinele“ este patul procustian al oricărei evaluări sau raportări la alteritate. Toate aspectele lumii reale sînt „procesate“ în laboratorul intimității pînă cînd își revelează semnificațiile, pînă cînd „seva“ lor hermeneutică poate funcționa precum un „nutrient“. De ce nu „un nutrient etic“?

În concluzie, maturizarea merge mînă în mînă cu dobîndirea virtuții și cu asimilarea ideii morale. Imaturul autentic e individul golit sufletește, neutralizat de mecanica existenței amorale și de ideologia compromisului ca abilitate supremă de supraviețuire. „Maturitatea“ lui îl suspendă din punct de vedere ontologic, plasîndu-l în galeria inșilor toxici și, implicit, pernicioși pentru dinamica vieții. Totodată, ea, această aparentă „maturitate“, deprimă necondiționat. Pe cei din jur. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.