Românii în Europa: o experienţă istorică fără precedent

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Şi dacă sensul plecării este… întoarcerea? Mă frămîntă de o vreme această idee, sau această interogaţie. S-a infiltrat în mintea mea ca o intuiţie, ca o nevoie de clarificare.

Am întîlnit, din 1987, de cînd trăiesc în Franţa şi de cînd călătoresc mult în Europa, foarte mulţi compatrioţi din diaspora. De fiecare dată m-a interesat să aflu care erau raporturile lor afective cu România. Şi, de altfel, principalul subiect de discuţie în sînul diasporei este România.

Puţini sînt cei care spun „nu mai vreau să aud de România“, şi de fapt şi ei tot de România sînt obsedaţi. Înainte de căderea comunismului am cunoscut la Paris oameni cu statut de exilaţi, reprezentînd cîteva valuri de astfel de expatriaţi din motive politice. Mai toţi trăiau mental în România. Existau însă şi alţi români care îşi păstraseră un statut ambiguu pentru a putea totuşi călători din cînd în cînd în România. Deseori, ei erau consideraţi suspecţi de către exilaţii cu statut clar. Şi unii, şi alţii nu făceau decît să discute, cînd se întîlneau, despre România şi despre şansele ei de a se dezbăra de comunism şi de a intra în Europa.

După 1989 s-a fisurat parcă un baraj şi românii au început să se „reverse“ în Europa. Ciudaţi mai sîntem noi ca structură sufletească! Pe de o parte suferim de un fel de complex de inferioritate (pentru că nu am creat o civilizaţie comparabilă cu cea occidentală), dar pe de altă parte afişăm un complex de superioritate (pentru că am şti, chipurile, să trăim mai intens şi mai visceral decît occidentalii).

În Italia, în Germania, în Franţa, în Marea Britanie am întîlnit români care îşi afişau integrarea cu ostentaţie, din dorinţa de a arăta că deveniseră mai italieni decît italienii, mai germani decît germanii, mai francezi decît francezii şi mai britanici decît britanicii. De cîte ori nu m-am aflat în compania unor astfel de compatrioţi care ţineau să demonstreze că nu le lipseşte nimic, că erau total împliniţi, dar de Crăciun îi vedeam cum încep să tînjească după cîrnaţi de porc, după colinde şi după o petrecere pur românească…

Am discutat de nenumărate ori cu români care, după un an de stat în Italia sau în Marea Britanie, începeau să vorbească româneşte cu accent italian sau englez, amestecînd uneori cuvinte din limbile de adopţie cu româna. M-a înduioşat întotdeauna acest reflex, expresie inconştientă a unei frustrări şi a unei dorinţe profunde de a demonstra o reuşită personală. Românii ştiu să înghită în sec şi să se prefacă de cele mai multe ori că le este bine. În Europa, reuşitele profesionale ale românilor (mai ales ale celor cu studii) sînt numeroase de la intrarea României în Uniunea Europeană. Românii creează asociaţii (în Franţa, în Italia, în Spania, în Germania) şi organizează evenimente legate de România pentru a încerca să prezinte „o altă imagine“ a ţării lor de origine. Într un fel, aceşti români (care sînt medici sau ingineri sau informaticieni) nu se consolează cu ideea că mediile de informare se focalizează în special pe subiectele negative legate de România. Există o altă Românie, frumoasă geografic şi uman, plină de surprize culturale şi sufleteşti, pe care diaspora doreşte să o pună în lumină. Diaspora românească are, pe de o parte, discursul cel mai critic faţă de România şi, pe de altă parte, o idealizează în cel mai înalt grad.

Şi alţi est-europeni sînt marcaţi de acelaşi sindrom: odată ajunşi în Occident reuşesc cu destulă abilitate să se realizeze profesional şi să ajungă la bunăstare materială, dar le lipseşte veşnic ceva. Unii nu vor să recunoască acest lucru, alţii trăiesc între două ţări pentru că nu se poate altfel, iar o a treia categorie tînjeşte după o întoarcere mereu amînată.

Sînt foarte mulţi românii stabiliţi în Europa de Vest care, după ce au prins rădăcini în ţările de adopţie, încearcă să ajute într-un fel sau altul România. Majoritatea îşi cresc copiii încercînd să le insufle un sentiment de apartenenţă la două culturi, cea românească şi cea a ţărilor occidentale în care sînt şcolarizaţi aceşti copii.

Dacă am putea capta, cu un seismograf special, de pe întreaga arie geografică europeană (şi chiar nord-americană) aceste frămîntări sufleteşti ale românilor, am avea probabil imaginea unui cîmp vulcanic în plină activitate. Mişcările par contradictorii, iar sentimentele confuze, dar de fapt românii îşi pun aceeaşi întrebare: ce-i lipseşte României pentru a deveni ţara atractivă pe care şi-o doresc?

Experienţa pe care o trăiesc românii în ultimii zece ani este fără precedent în istoria poporului român. Niciodată, într-un răstimp atît de scurt, atît de mulţi români nu s-au aflat în străinătate, în situaţia de a compara realităţile din Occident cu ceea ce se întîmplă la ei acasă. Personal, am impresia că, pe lîngă forţa gravitaţională afectivă a României care rămîne puternică, o întrebare comună se înfiripă în mintea celor patru sau cinci milioane de români din diaspora. Ea ar putea fi definită cam aşa: ce nod gordian ar trebui retezat pentru ca România, ţară cu un imens potenţial, să scape de blestemul încremenirii în proiect (ca să citez conceptul lui Gabriel Liiceanu) şi să poată evolua spre modelul dorit?

Indignările diasporei exprimă aceste nelinişti, precum şi sentimentul că nimic nu este încă pierdut. Dar mai există şi acest sentiment incipient, că întoarcerea dă sens plecării, şi mi se pare că el molipseşte treptat tot mai multe spirite.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.