Provincialul nostru de azi

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Observ pe scena noastră publică o grămadă de „analiști“ care par stăpînii secretelor marilor cancelarii. Cum deslușesc ei pentru poporul năuc ce vrea, de fapt, Merkel și cum stă treaba pe la curtea lui Putin, ce-l frămîntă, de fapt, pe Macron și care-i chestia pe la Bruxelles! China? Știm tot. America? În privința asta, chiar că se calcă pe picioare cunoscătorii. Experții în Trump se găsesc, la noi, la tot pasul. Îi aud cum explică poporului năuc în vorbe „americane“ cum mai merge politichia pe la Washington și mă amuz pentru că, nu știu de ce, îmi par la fel cu Moromete explicînd pentru Dumitru lu’ Nae, Iocan și Cocoșilă sensurile discursului pe care Carol al II-lea îl ținuse la un congres la agricultorilor, după ce îl citise cu voce tare, în ziar. Scena e epocală: „Moromete se opri şi rămase cu privirea ţintă în ziar. Tăcerea continua… «Adică», se răsuci Moromete spre Cocoşilă, lăsînd pentru moment ziarul la o parte, «adică ocupaţiunea ta mintală, Cocoşilă, e la alte prostii!» Cocoşilă nu răspunse, se uita invidios la Moromete care ştia să găsească în ziar astfel de lucruri.“ Privind pe cei din televizor și apoi pe cei care stau lipiți de ecran, văd, monstruos, poienița din fața fierăriei…

O lume globalizată, ziceți? Distanțele nu mai contează? Au învățat și ai noștri culoarele cancelariilor? Știu și ai noștri să plătească un lobby la fața locului (că acum au de unde)? Participă și ai noștri la marile daraveri? Citim și vedem totul în timp real? Nu zic nu, dar, într-un fel, tot degeaba. Provincialismul e cea dintîi natură a noastră și, să mă ierte adoratorii globalizării, cu natura nu te pui.

Să definesc, totuși, termenul: în accepțiunea dicționarului, provincialul este cineva care se comportă naiv, stîngaci într-o lume complexă, pentru că provine dintr o lume mai simplă. Dar dicționarului îi scapă, adesea, nuanțe importante, căci o fi dicționarul harta limbii, dar nu e deloc harta vieții. Provincialul nu numai că se comportă inabil, ci și gîndește cum se comportă. Iar nuanța asta este importantă pentru că, în zilele și-n locurile noastre, a fi provincial nu mai este o caracteristică a comportamentului, ci o caracteristică a mentalității. În accepțiunea mea, provincialul este cineva care trăiește la periferie crezînd că e în centru nu pentru că e snob, ci pentru că e sigur că lumea de la centru este exact ca aceea în care trăiește el. Provincialul de ieri avea sfială și melancolie – știa că centrul e acolo, departe, și că la el, în provincie, e altfel. Provincialul de azi e vioi și îndrăzneț – știe că centrul e acolo, dar știe că în centru este exact ca în periferia lui. Mai mult, provincialul de azi se pretinde direct și privilegiat conectat cu marile decizii ale centrului pe care, într-o măsură oarecare, le poate chiar influența. Precizez imediat că provincialul la care mă refer nu este, cu necesitate, nebun și nici închipuit. El nu-și închipuie că este mai mult decît este – el știe sigur că este mai mult decît este.

În accepțiunea de dicționar, Moromete, Iocan, Cocoșilă și Dumitru lu’ Nae, eventual altoiți cu Piotr Ivanonvici Bobcinski și Piotr Ivanovici Dobcinski, alcătuiesc prototipul provincialului. Mintea provincială este grozav de bine descrisă în modul în care eroii lui Preda înțeleg politica din Capitală. Iar sufletul provincial este acela al lui Bobcinski & Dobcinski din aceste memorabile replici: „BOBCINSKI: V-aş ruga cu plecăciune, cînd veţi ajunge la Petersburg, să le spuneţi la toţi cei mari de acolo: la senatori, la amirali, că uite, «Excelenţă, să ştiţi că în oraşul cutare trăieşte Piotr Ivanovici Bobcinski». Chiar aşa să le spuneţi: «trăieşte Piotr Ivanovici Bobcinski.» HLESTAKOV: Foarte bine. BOBCINSKI: Şi dacă-l vedeţi pe împărat, la fel, să-i spuneţi şi împăratului: că, uite, maiestatea voastră imperială, în oraşul cutare trăieşte Piotr Ivanovici Bobcinschi. HLESTAKOV: Foarte bine.“

Astăzi, în vremea Internetului și a democrației radicale, a călătoriei neoprite și a globalizării galopante, printre românii cei mai plimbați și mai „conectați“ găsesc, la tot pasul, Moromeți și Iocani, Bobcinski și Dobcinski. La Preda și la Gogol, aceste personaje sînt, în fond, niște amărîți. Unii se iluzionează că înțeleg, ceilalți se iluzionează că sînt băgați în seamă. Cu provincialul român, însă, s-a petrecut o interesantă mutație în vremea din urmă. Cert, în privința cunoștințelor și înțelegerii evenimentelor care au loc „la centru“, provincialul român de azi a rămas tot la nivelul din poiana lui Iocan, iar în privința sufletului aservit, a rămas tot acolo: la rugămintea adresată cîte unui rătăcit de la Împărăție (fals sau adevărat, nici asta nu se știe) de a spune împăratului doar atît, că în orașul cutare trăiește cutare. Dar provincialul român recent nu mai e un amărît. Conduce Mercedes, face vacanțe exotice – două pe an, cel puțin –, ia avionul de Paris sau Londra ca și cum ar merge la Ploiești, vede filme americane fără subtitrare și nu mai poate fără Internet. Ba chiar are proprietăți prin sudul Franței ori prin munții Austriei. Vrea să evadeze din condiția lui, să-și ia zborul spre văzduhuri ca fluturele care abandonează coconul omidei. Dar nu-i iese. Ceva îl trage înapoi, îl ține prizonier în condiția lui de provincial. Cum de nu poți scăpa de mintea și de sufletul provinciale din moment ce-ai dat mîna cu „oamenii ăia“, din moment ce afli tot ce e cu ei, din moment ce te îmbraci ca ei, vorbești ca ei, mergi ca ei, fumezi trabucurile lor și joci tenis cu rachetele lor, ba chiar pe terenurile lor?

Ei bine, din provincialism nu se iese nici călătorind des spre centru, nici chiar mutîndu-te în centru și cu atît mai puțin purtîndu-te în gubernia ta așa cum ai văzut că se poartă cei de la centru în centrul lor. Știți vorba aceea: „You walk like a dog, you dress like a dog, you act like a dog, you gotta be a dog“? Ei bine, în cazul românilor noștri nu se potrivește.

Din provincialism se iese doar prin cultură, căci doar cultura te deprinde cu două lecții fundamentale: 1) că lumea toată-i o periferie și că centrul nu e nicăieri; 2) care ți-e locul în istoria acestei lumi fără de centru. Mai pe românește: cultura te învață să stai în banca ta cuminte, pentru că vei avea surpriza să-ți dai seama, la un moment dat, că banca ta e, de fapt, în fața clasei.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.