Era ignoranței

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
Frica lui Putin jpeg

Epoca noastră este, după acordul multora, o epocă a științei, a cunoașterii. Fără îndoială. Ea este însă totodată, și într-o măsură enormă, și o eră a ignoranței. Și nu mă refer nici la ignoranța globală, a umanității în ansamblu, care ignoră răspunsul la „marile întrebări“. Mă refer la o ignoranță mult mai banală, extrem de generalizată, încît toți, fiind atît de afundați în ea, nici n-o simțim. Trăim, fără asemănare cu epocile trecute, într-o lume pe care, în mare măsură, noi înșine am creat-o, o lume a materialelor artificiale, a proceselor controlate, a mașinilor „inteligente“; deja am creat organisme modificate genetic, adică semiartificiale, iar procesul nu-i decît la început. Dar atenție: acest verb la persoana întîi plural – „am creat“ – poate ascunde o iluzie. Nu „noi“, fiecare dintre noi, am creat, am produs materialele și dispozitivele respective, nu fiecare dintre noi am cercetat, am descoperit procesele și cauzele și legile naturii care le explică. În sensul de fiecare dintre noi, majoritatea rămînem niște ignoranți aproape complet, care habar n-avem de nimic, cu excepția „modului de folosință“.

Luați un „smart“. Cîtă știință e înmagazinată în acest deja banal aparat! Fizica silicaților, electronică, informatică, chimia unor materiale plastice, optică; la asta se adaugă știința care a permis construirea sateliților de comunicare și care n-ar fi putut exista fără cunoștințele de fizică teoretică ale secolului XX. Chiar specialiștii într-unul dintre aceste domenii le ignoră într-o proporție aproape totală pe mai toate celelalte. Ce să mai spunem despre cei – marea majoritate – care nu sîntem nici fizicieni, nici chimiști, nici informaticieni etc.? Minunea și, într-un fel, scandalul e că ignoranța nu ne împiedică să folosim perfect micul aparat – ceea ce-i, de altfel, extrem de elementar. La fel de elementar este să folosim un medicament, un automobil, ba chiar și să aprindem un bec electric. Iar dacă unii dintre noi mai înțelegeam ceva din principiile care permiteau existența becului cu incandescență, să recunoaștem că marea majoritate a noastră nu mai înțelegem nimic din felul în care funcționează becurile cu led.

Lucrurile stăteau altfel în trecut. Un arc cu săgeți, o roată (sau un car), harnașamentul unui cal, un plug, o casă construită din lemn și pămînt, o moară de apă sînt dispozitive teribil de ingenioase și totuși simple, accesibile, în datele lor generale, oricărui om practic. Chiar nespecialistul putea să înțeleagă, fie și intuitiv, cum funcționau și de ce erau construite într-un fel și nu într-altul. Simpla experiență a acestor dispozitive îl făcea să le „priceapă“ funcționarea și era chiar capabil, dacă nu să le construiască, măcar să le repare suficient de bine. Încă mașina cu abur mai avea ceva intuitiv. Dar deja tot ceea ce se bazează pe curentul electric devine teribil de ascuns, de ocult, aș zice, și tindem – chiar dacă nu recunoaștem – să vedem aici un fel de magie. Ce să mai vorbim despre roboții din lumea medicală, despre ingineria genetică, despre tehnologiile materialelor noi sau ale medicamentelor? Acum nespecialistul – și nespecialiști sîntem aproape toți în cea mai mare parte a cîmpului cunoașterii – nu are nici cea mai mică intuiție asupra fenomenului ori a modului de fabricare a dispozitivului. Atîta că știm, strict, să-l folosim. Țesătoarea tradițională înțelegea bine cum funcționa războiul ei de țesut și, la nevoie, ar fi știut să și-l repare singură. Noi însă, profanii, nici vorbă să putem repara dispozitivele noastre și se tinde azi ca ele nici să nu mai fie reparate, ci să fie pur și simplu înlocuite cu altele noi, mai perfecționate.

Cred că niciodată n-a existat o mai mare disproporție între ceea ce „știm“ în sens colectiv (noi, oamenii de azi) și ceea ce „știm“ în sens distributiv: fiecare dintre noi. Și niciodată n-a fost mai mare distanța între „a ști“ – în sensul de a înțelege practic, dacă nu și teoretic, cum și de ce funcționează dispozitivele – și a ști să le folosim pur și simplu, ignorînd orice altceva despre ele.

Școala ori cultura generală nu pot face față deloc acestor două disproporții. Pe timpul lui Platon, copiii puteau afla de la Homer cum trebuie condus carul de luptă sau cum trebuie hăituit cu cîini un cerb. Azi cine și-ar mai închipui că școala generală te face să înțelegi – chiar atunci cînd ar fi parcursă conștiincios – cum funcționează computerele sau ADN-ul? Și chiar dacă ai înțelege ceva din asta, respectiva cunoaștere ar rămîne inutilă pentru marea majoritate: ei nu vor deveni niciodată biochimiști sau computer scientists, în timp ce contemporanul lui Platon avea nevoie în general să știe cum trebuie condus carul de luptă sau vînat un cerb.

Ignoranța generală a fiecăruia în contrast cu știința tuturor face ca știința să devină aproape ocultă. De aici neîncrederea în ea și proliferarea superstițiilor, ba chiar a celor mai bizare teorii conspiraționiste. Cînd ignor aproape totul din tot, cu excepția modului de utilizare, dar constat puterea uriașă a întregului, pot să cred cu ușurință că-i ceva ocult și necurat aici. Resping ceea ce nu înțeleg. Devine simplu să contest evoluția omului, originea unor boli, puterea vaccinurilor, aselenizarea și chiar poziția și forma Pămîntului.

Bineînțeles că disproporțiile despre care vorbesc se regăsesc cu asupra de măsură și în cazul oamenilor politici: ignorînd aproape totul, ei au nevoie de o armată de specialiști în economie, industrie, informatică, medicină și așa mai departe (fiecare dintre specialiști ignorînd total ce știu ceilalți). La ce se mai pricep personal acești oameni politici în afară de țesut intrigi, construit pretexte și vînat inamici? Uneori, vai, nici măcar la gramatică.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.