Guerlain și Dumas – o prietenie și-o… cofetărie?
Pierre-François-Pascal Guerlain (1798-1864), fondatorul imperiului Guerlain, devenit furnizor oficial al Curții Imperiale Franceze în 1853, după ce a creat o apă de colonie dedicată împărătesei Eugénie (Eau de Cologne Impériale), poate fi subiectul multor mici istorii cu iz franțuzesc de secol al XIX-lea. O istorioară cu Alexandre Dumas-tatăl (găsită în Arhivele Guerlain de istoricul Élisabeth de Feydeau, care abordează subiectul în volumul intitulat, simplu, Guerlain) capătă, parcă, și mai mult farmec.
Prietenia lui Pierre-François-Pascal cu Dumas era de notorietate în epocă, ca și calitatea produselor fabricate de cel dintîi, care nu se rezumau nici pe departe la încîntătoarele ape de toaletă. Pravălia parfumierului, situată în perioada la care facem referire pe Rue de Rivoli, găzduia o gamă largă de produse cosmetice (aș menționa în treacăt crema de față, „Crème à la fraise“, special făcută pentru împărăteasa Sissi), iar toate clientele lui Guerlain, indiferent de avere și de statut social, plecau din magazinul său și cu un stoc generos de sfaturi de frumusețe. Ah, da! Și cu mostre. Cu multe mostre.
Produsele lui Pierre-François-Pascal Guerlain erau, de asemenea, cunoscute și apreciate și pentru aspectul lor. Flacoanele, ambalajele, etichetele, totul era foarte bine pus la punct și de o calitate pe măsura conținutului. Parfumierul acorda o atenție cu totul deosebită alegerii flacoanelor. Era cu neputință să nu le remarci. Ne confirmă acest fapt chiar Alexandre Dumas-tatăl. Într-o zi, acesta l-a anunțat pe prietenul său Pierre-François-Pascal că și-a închiriat un iaht și că va pleca cu el într-un lung voiaj pe Marea Mediterană. Ceea ce s-a și întîmplat. Nu a trecut mult timp, însă, și domnul Guerlain a primit o scrisoare de la bunul său prieten scriitor, care îl anunța că era în Napoli și că deja, în doar cîteva zile de călătorie, cheltuise toți banii. Destăinuirea a mers mai departe (cu un scop), Dumas comunicîndu-i destinatarului că, pentru a-și redresa finanțele, are de gînd să își deschidă o cofetărie și că, pentru acest lucru, avea nevoie de el.
De ce? „Îmi trebuie borcănașe, știu bunul tău gust pentru lucrurile acestea. Alege-le tu și trimite-mi-le“, îi scrie Dumas lui Guerlain.
Povestea nu menționează care a fost continuarea, dar… simțiți aroma de vanilie? Sau poate de scorțișoară? Din parfumerie, din cofetărie…
