Lege, religie, politică

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Presa românească de ieri şi azi jpeg

Cel care a spus „Să nu preacurvești!“ a spus și „Să nu judeci!“ (Pateric, Avva Theodotos) 

La ora cînd scriu acest text, nu ştiu cum se va încheia referendumul. Cred însă că, prin organizarea lui, partidul de guvernămînt a obținut o mare victorie strategică. Mai întîi s-a arătat preocupat de o problemă foarte „actuală“ și s a situat de „partea cea bună“ a „neamului“, a tradițiilor „noastre“, a familiei, a bunelor moravuri, a Bisericii. În al doilea rînd, punînd în dezbatere publică o temă atît de „sensibilă“, a reușit să modifice radical agenda interesului național. De o bună bucată de vreme, nu mai vorbim despre spitale, autostrăzi, manuale, prețuri crescute, reforme (îndoielnice) ale Justiției. Vorbim preponderent despre căsătorii, copii răpiți de LGBT-iști, „progresiști“ nepatrioți, dușmani ai cutumelor strămoșești. În al treilea rînd – și poate asta e „lovitura“ cea mai profitabilă –, partidul de guvernămînt și susținătorii lui au reușit să creeze o breșă vehementă în tabăra adversă. Inși care păreau legați de aceleași convingeri politice (anti-PSD) sînt acum divizați (foarte convenabil pentru cei de la putere), după cum susțin sau nu Coaliția pentru Familie, după cum se situează ideologic și comportamental față de referendum. Una peste alta, oricum s-ar încheia „consultarea“ publică, portretul PSD iese – prin cele trei milioane de semnături strînse de inițiatorii scrutinului – în cîștig.

„Subtilitatea electorală“ pe care nu par să o fi perceput o mulțime de oameni altminteri foarte inteligenți este asimilarea pînă la confuzie a opțiunilor privind familia tradițională și participarea la referendum. Nimănui nu pare să-i treacă prin cap că poți să fii, în același timp, un adept al familiei tradiționale, dar un opozant al ideii de referendum pe această temă. Nu! „Aiasta nu se poate!“: absentezi de la urne, ergo susții căsătoriile gay! Cu alte cuvinte, „cauza“ bună scuză mijloacele. Dacă Ceaușescu propune un referendum despre obligativitatea de a ține post de două-trei ori pe săptămînă, ne repezim, creștinește, să-l susținem, lăsînd deoparte faptul că, pentru el, postul nu e decît un mod de a cosmetiza penuria alimentară… O fi, dar pentru noi, postul e totuna cu a-L mărturisi pe Iisus Hristos! Tot așa, ne putem gîndi, grijulii și pe un fond de sărăcie generală, la o lege care să instituie spălatul matinal pe dinți drept o obligație cetățenească. Nu se poate „curăție“ fără curățenie… Dar eu am dreptul, sper, să văd lucrurile altfel: mai întîi pîine pe masă și abia apoi legiferarea danturii „tradiționale“. Sigur, exagerez. Problema familiei are altă anvergură. Și n-am nici o îndoială că, filogenetic vorbind, instituția familiei își pierde sensul originar dacă iese din structura „bărbat-femeie-progenitură“. Iar un cuplu gay care, prin definiție, își ia distanță față de tradiția familială unanimă, se pune într-o situație paradoxală cînd pretinde să fie asimilat acestei tradiții. Au ales altceva, să rămînă coerenți cu termenii opțiunii lor! Da, sînt de acord cu parteneriatul civil, dar, de pildă, am dubii cu privire la problema adopției, pentru că am „prejudecata“ normalității parentale. Mi se pare „firesc“ ca orice copil să aibă, de la bun început, șansa de a pricepe și experimenta noțiuni fundamentale legate nu numai de ideea de „cuplu“, ci de alcătuirea originară a lumii: „masculin-feminin“ (vezi și tradițiile Chinei vechi și ale Indiei vechi), „maternitate-paternitate“, „uniune-diversitate“ etc.

Pe de altă parte, nu cred nici că totul se poate legifera, nici că referendumul în genere e o soluție garantată, suverană, universal benefică. Aș reaminti cititorului cît de cît familiarizat cu Scriptura că Iisus a fost crucificat pe bază de referendum! „Poporul“ a votat împotriva Lui, salvîndu-l pe Baraba. Adaug – pentru a accentua diferența dintre problema homosexualității și legitimitatea referendumului – că cea dintîi e o problemă complicată, ubicuă, străveche, practic nedefinită în cauzele și simptomatologia ei, în vreme ce legislația e inevitabil conjuncturală, manipulabilă, interpretabilă (în bine sau în rău). Politicieni mai curînd zglobii din punct de vedere conjugal ies la bătaie pentru „familia tradițională“ pe care, în fapt, o ilustrează deficitar. Că atunci cînd vorbim despre homosexuali vorbim despre un păcat „împotriva naturii“? OK! Dar amorul hetero are și el „derapajele“ lui, „soluțiile“ lui, străine de rigorile „firii“. (Pe cînd un referendum pentru interzicerea unor practici „divagatorii“, în afara poziției „misionarului“?) În plus, familia tradițională se confruntă și cu alte păcate: curvia, preacurvia, violența domestică. Referendum? Și cum arată „controlul“, „flagrantul“, „circumstanțele atenuante“? Nu riscăm să abuzăm de spiritul de geometrie în dauna spiritului de finețe? De judecată în dauna iertării? Cum rămîne cu „iubirea aproapelui“, ba chiar cu „iubirea vrăjmașului“?

Ceea ce m-a indispus, de-a lungul numeroaselor dezbateri pe aceste teme la care am putut asista în ultima vreme, au fost suficiența, inflația siguranței și a îndreptățirii de sine, voluptatea judecății nemiloase, disprețul autoritar față de opinia diferită. În ambele tabere. Ne confruntăm din nou cu ispita de a sluji politicul cu o pasiune cvasi-religioasă și cu aceea de a apăra religia cu o vervă propagandistică de tip politic. De o parte „tradiționaliști“ care cred că au toate îndreptățirile, de cealaltă „progresiști“ care cred că merită o porție suplimentară de drepturi, altele și mai multe decît oamenii „obișnuiți“. Nu se stă de vorbă. Se proferează acuzații și amenințări. Cînd aud că au existat preoți și primari care le-au comunicat aparținătorilor lor că, dacă nu merg la referedum, vor fi privați de dreptul la căsătorie civilă și la înmormîntare, mă gîndesc că Judecata de Apoi nu se mai amînă pînă la „sfîrșitul veacurilor“, ci are loc imediat: vom primi prompt adeverințe care să ne repartizeze în iad sau în rai, după cum ne-am purtat sîmbăta și duminica trecute. Sînt sincer invidios pe cei care se simt deja mîntuiți și dau cu anatema în dreapta și-n stînga. Dar în Evanghelia mea există locuri care sună nițel altfel. „Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă!“ (1 Corinteni, 10, 12). „Omule, dacă tu judeci, n-ai iertare, căci judecîndu-i pe alții, te condamni pe tine“ (Romani, 2,1). “…dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos“ (Galateni, 2, 21). „Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Galateni, 5, 14). Știu replica: noi nu judecăm pe alții, noi apărăm o valoare tradițională. Oare? Va schimba cutare articol din Constituție realitatea „din teren“? Vom face ordine organizînd ședințe de partid în biserică, cu altarul drept scenografie optimă? Eu, unul, nu mă pot implica în acest mod de gîndire. Și – sperînd că cei născuți sau marcați contextual de deprinderi neconforme vor reflecta responsabil la statutul lor prezent și viitor – voi continua să mă rog pentru luminarea lor lăuntrică. Cum să-i trimit în iad pe Socrate și pe Michelangelo, pe Proust și pe Gide, pe Ceaikovski și pe Oscar Wilde, pe Leonardo da Vinci, pe Thomas Mann, Walt Whitman, Roland Barthes și pe atîția alții pe care Dumnezeu i-a hărăzit unei crîncene confruntări cu ei înșiși?! Cum să-i exclud din „bibliografia“ mea pe Ion Negoițescu sau pe Petru Comarnescu? Tot ce pot cere invertiților e să renunțe la militantism, la confiscarea unor instituții născute după alte criterii decît ale lor și la stigmatizarea celor care nu le sînt asemenea ca fiind înapoiați, anormali, victime ale unei propagande „reacționare“. Păcatul de a crede așa ceva mi se pare mai grav decît „diferența“ care îi definește în plan intim.

Sîmbătă, 6 octombrie 2018

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.