Teribilele zile. Prozopopeea propagandei

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Teribile zile, acestea din urmă! Bine că au trecut.

Doamna Propaganda stătea la masa mea, sigură pe ea, îmbrăcată ca întotdeauna în alb imaculat, cu tenul curat și unghiile făcute la marea artă. Mă privea senin cu ochii ei albaștri, seducători. Recunosc că, de cîte ori o întîlnesc, mi se face un pic frică. Nici de data asta nu a fost altfel și vă rog să citiți mai jos un fragment din discuția noastră fără să uitați nici o clipă că tot ce i-am spus, cu teamă în suflet i-am spus…

Așadar, nu mai știu cum apăruse în fața mea. De unde venea? Unde se ducea? De ce se oprise tocmai la mine? Astea sînt întrebări al căror răspuns este imposibil de dat, în ceea ce o privește.

Vorbea înflăcărat. Mi-a spus că, dacă susțin referendumul, o fac pentru că îi urăsc pe homosexuali – e „referendumul urii“. I-am spus că nu-i urăsc. I-am spus de ce cred că e firesc să gardăm căsătoria în fața tsunami-ului progresist. Argumentele mele n-au nimic comun cu ura pentru homosexuali, ci cu atașamentul la niște valori în care cred. Ba mai mult, i-am spus, m-am „căutat“ foarte atent sufletește să văd dacă pot depista în mine urme de homofobie. Nu am găsit. Doamna mi-a replicat, cu siguranța unuia instruit în fața acestui gen de răspuns: „Ba îi urăști, dar nu-ți dai seama“. În psihologie chestia are un nume – mi l-a spus, dar l-am uitat. Se întîmplă să urăști pe cineva, zicea, într-un fel în care nu-ți dai seama că-l urăști, iar manifestările tale exterioare, conștiente, nu sînt deloc de ură, dar inconștientul tău te ghidează ocult. Dar eu merg la vot conștient, nu inconștient, deci merg dintr-o manifestare care nu e de ură. Ba nu, zice ea zîmbind rece-strălucitor, tu urăști și acționezi din ură, dar nu-ți dai seama. Bine, zic eu, că acuma știți dumneavoastră mai bine decît mine ce-i în sufletul meu! „Știu, că de-aia sînt ceea ce sînt. Eu știu tot! Cînd îți zic ceva despre tine, așa e. Că tu știi altceva despre tine, chiar n-are nici o importanță.“ Îndrăznesc mai mult: nu găsești că situația e cam orwelliană, că mi pui o etichetă fără să mă cunoști? „În ceea ce privește sufletul tău, ca și în toate celelalte care sînt ale tale, e cum spun eu, nu cum spui tu“, a răspuns, cu un vag gest suveran.

Și a continuat spunîndu-mi că, dacă votez la referendum, Dragnea va lua votul meu și va face ce vrea cu el – „Vezi cît de pervers e pusă întrebarea pe buletinul de vot?“ I-am spus că despre Dragnea și ai lui am o opinie destul de clară pe care o manifest, de cîte ori se ivește ocazia, în Piața Victoriei. Pretind că știu de ce e în stare. Sigur că întrebarea este complet idioată (nu mă miră, avînd în vedere Guvernul care organizează referendumul!), dar în Parlament există acum o singură lege de modificare a Constituției, nu mai multe. Prin urmare, întrebarea din buletin, oricît de abstractă, nu se poate referi la alta. A zîmbit iarăși – poate că mă consideră cam nătîng, dar dacă e așa de ce-și pierde vremea cu mine? Toată lumea știe că doamna se ocupă de cei informați și deștepți, nu de unul ca mine. A răspuns „E cum zic eu!“, într-un fel care închide și acest subiect. Și a trecut la altul: „Îți dai seama că acest referendum este o inacceptabilă intruziune a statului în viața intimă a persoanei?“ Păi, am zis tot mai fragil în fața siguranței ei implacabile, e vorba despre căsătorie, nu despre viața intimă a persoanei. Trăim într-o lume în care intimitatea este complet despărțită de căsătorie. În plus, dacă admit că instituția căsătoriei este ceva intim, de ce statul laic o reglementează atît de strict? De ce există în toate Codurile Civile din lume atîtea norme care regulează căsătoria? Părerea mea este că aceste legi atît de precise despre căsătorie există tocmai pentru că nu se referă la intimitate. Intimă este, de pildă, o partidă sexuală de dormitor în grup. Statul nu interzice așa ceva și e normal să nu interzică. Dar statul interzice căsătoria în grup, ceea ce cred că e normal să interzică. Așadar, căsătoria nu este despre intimitate. Și nici măcar despre dragoste. Cîte mari iubiri nu există în afara căsătoriilor și cîte căsătorii nu există fără pic de iubire? Le interzice cumva statul? În schimb, anumite căsătorii – de pildă, cea promisă de părinți ori cea poligamă ori cea incestuoasă – sînt interzise de lege. Ce spun este, doamnă, că amestecați planurile. Acest referendum nu are de-a face cu intimitatea cuiva. Privirea doamnei capătă deja o notă de superioritate. Departe de a o încurca, argumentul meu pare că o îndeamnă, mai degrabă, să continue după un fel de „talking points“ riguros. „Tu nu înțelegi că e cum zic eu?“, răspunde calm, cu voce limpede, de cristal absolut. „Și să mai știi că, dacă se scrie în Constituție că nu poate fi căsătorie decît între bărbat și femeie, familiile monoparentale nu mai sînt recunoscute de lege.“ Stai puțin, răspund eu. Un asemenea text constituțional n-are nici o legătură cu filiația și cu rudenia – sînt cu totul alte instituții! Relația dintre părinte și copil nu se pune deloc în discuție. Părinții pot foarte bine să fie necăsătoriți și copilul lor e al lor fără umbră de îndoială. La fel și în cazul unui părinte singur; regula căsătoriei heterosexuale nu are absolut nici o incidență asupra relației lui cu copilul lui. Doamna oftează ușor. Nu cred că o enervez, căci dînsa nu se enervează niciodată. Dimpotrivă, e mereu calculată – unii zic chiar că nici n-are sistem nervos, de-aia e atît de dominatoare peste nervii oamenilor. Suspinul ei este, mai degrabă, unul de milă în ceea ce mă privește. „Dragul meu, e cum spun eu! Uite, scrie și pe Facebook“, adaugă cu un surîs larg.

Nu știu dacă încăpățînarea de a gîn­di cu mintea mea ce-mi spune doam­na are vreun efect asupra ei. Mai degrabă, nu. De fapt, îi răspund degea­ba. Așa că m-am gîndit să ies din postura de a da explicații și să-i pun eu o întrebare: „Eu mă întreb destul de des cum de sînt posibil. Dumneavoastră, doamnă, vă întrebați vreodată cum de sînteți posibilă?“ Doamna Propaganda are răspuns la toate, mi am zis. Și nu m-am înșelat. A avut răspuns și pentru întrebarea mea: „Sîntem foarte legați unul de celălalt, copile. Cînd vei găsi răspuns la întrebarea cum de ești posibil, vei găsi răspuns și la întrebarea cum de sînt posibilă. Răspunsul e același.“

Of, teribile zile! Bine că au trecut…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.