Tema săptămînii

Nu aș putea duce povara faptului că l-am traumatizat, că el suferă din cauza mea. Dar dacă îl traumatizează altcineva și nu e vina ta? Atunci e mai ușor de dus?

Ajungeam la 99 de elefanți și ea tot nu adormea. Și nervi. Și frustrare. Și lipsă de activități pentru adulți. Și lipsă de prieteni. Și atît. Mult timp după ce s-a născut fii-mea m-am simțit așa… special. Eram Tată. Aveam misiunea galactică de a duce mogîldeața prin parc. Și de a ajuta la diverse chestii.

Bucătăria primește sigilii la rafturi. Cuțitul e dușmanul personal, foarfeca inamicul public numărul 1. Baia devine mai mult decît un loc (special) pentru citit.

Ajungem cîteodată să avem viețile copiilor noștri trecute în agendă, ca orice alt proiect din planificator. E util oare să ne transformăm copiii în proiecte? Și cum acționăm sau reacționăm dacă totuși proiectul nu iese?

Copilul este o ființă stranie. El apare pe lume după o foarte lungă călătorie. Cele nouă luni de viață intrauterină reprezintă doar o mică parte, ultima etapă a acestei lungi călătorii. El apare pe lume pentru a ne reaminti nouă, adulților, că odinioară

Un coleg de birou îmi zicea că vrea copii ca să aibă cine să îi aducă o cană cu apă la bătrînețe. Strategia lui mi s-a părut practică, omul își plăsmuise imaginea progeniturii lui ca pe o asigurare de viață: investești lunar pe parcursul unor (mulți) ani,

Am fost un copil dorit cu disperare. Un dar de la Dumnezeu. O minune cerească. O binecuvîntare fără margini. O comoară. Un diamant. Un geniu. Exact acestea sînt cuvintele pe care mama le folosește atunci cînd își amintește de mine, bebeluș în primele zile de viață

Închiderea orfelinatelor din România părea un vis nebunesc în 2001, cînd m-am alăturat echipei „Hope and Homes for Children“. Pe atunci, de fapt, nici nu ne gîndeam atît de departe, voiam doar să oferim un mediu diferit miilor de copii din județul Maramureș aflați în instituții-mamut și să arătăm că se poate și altfel. Aveam un crez, o viziune: că sistemul de protecția a copilului trebuie să ofere soluții personalizate copiilor și familiilor lor.

Îmi doream să fiu îmbrățișată și strînsă la piept de oricine trecea prin apropierea mea. Atunci, nu conta dacă era o doamnă educatoare sau orice străin care ne vizita, cerșeam acea atenție, care era de fapt o manifestare a unei singurătăți, cred eu.

Prevenirea separării copilului de familie se dovedește a fi o parte esenţială a reformei sistemului de protecţie a copilului din România. Prin urmare, sprijinul acordat familiilor pentru a putea avea grijă de propriii copii se arată a fi o direcție necesară și de neocolit.

O constantă este absența mamei. Prevenirea separării copilului de familie se dovedește a fi o parte esenţială a reformei sistemului de protecţie a copilului din România. Prin urmare, sprijinul acordat familiilor pentru a putea avea grijă de propriii copii se arată a fi o direcție necesară și de neocolit. Asumarea eșecului, învățarea din greșeli, dezvoltarea unei gîndiri raționale, non-absolutiste, precum și formularea de așteptări realiste, în acord cu nivelul de dezvoltare al fiecărui copil, st

Se pare că a existat la Stalin (și) această obsesie legată de lider „în parametri acceptabili“. Într-un fel, și-a rîvnit și respins deopotrivă propriul cult al personalității. În plus, Moskalev, cel care scrisese în 1940 textul servil care-l enervase atît de tare, era evreu, deci aparținea unei categorii pe care Stalin o detesta. Moskalev avea să fie arestat în vîltoarea terorii antisemite postbelice, dar va supraviețui (cumva) ca istoric sovietic de top pînă prin anii 1960.

Dacă în America sau în Europa civilizată există criterii profesionale puternice de selecție pentru cei care ajung să facă agenda publică, în România funcționează numai contraselecția. La nivel de performanțe profesionale, care ar fi corespondentul românesc al jurnalistului de la Washington Post, Bob Woodward, specilizat din anii ’70 în culisele Casei Albe, indiferent de profilul președintelui? Să cultivi o viață surse în jurul Administrației Prezidențiale, care îți deschid ușile i

Neîncrederea în partidele politice nu e însă o caracteristică a timpului prezent și nici nu e ceva specific spațiului românesc. Curentele extremiste și populismele de azi, ca și de ieri (mă gîndesc mai ales la anii 1930), se hrănesc tocmai din denunțarea politicienilor și a partidelor, cu scopul de a șubrezi democrația.

Dacă am topi tot aurul existent în lume (mai bine zis, cel deja extras) și i-am da forma unui cub, atunci acest cub ar avea latura de doar 21 de metri, nici un sfert din lungimea unui teren de fotbal. Conform rapoartelor World Gold Council, asociația de vîrf din industria aurului, în prezent există doar aproximativ 187.000 de tone de aur

Statul ascuns e pe centură. În sens minimal e „sub centură“. E vorba de coterii cu autoritate directă sau capacitate de influență, de grupuri informale, clandestine, de putere cu posibile conexiuni interinstituționale sau internaționale, de facțiuni ce nu respectă regulile jocului și lucrează uneori împotriva ierarhiilor constituite. Acesta e sensul trumpian al sintagmei.

Deși Gülen și Erdogan nu s-au întîlnit niciodată în persoană înainte ca Erdogan să devină prim-ministru în 2003, ei se admirau și împărtășeau o pietate care s-a opus atît secularismului, cît și rolului armatei în politică. Amenințarea puternicei și intransigentei armatei turcești față de AKP l-a transformat pe Gülen într-un aliat-cheie al lui Erdogan timp de un deceniu

500.000 de euro pe protest. Păi, în ritmul ăsta, dă domnu’ Soroș faliment rapid, cît o fi el de miliardar. Pentru că nu vorbim numai despre protestele de stradă din România, ci și despre cele din Ungaria, Polonia, Rusia, Macedonia, Georgia, SUA

O veste bună. În tot acest asalt, societatea civilă se maturizează și devine mult mai sofisticată decît ar fi putut fi la începuturile democrației noastre. În primul rînd, societatea civilă nu mai reprezintă organizațiile „tradiționale“ de pînă la aderarea la Uniunea Europeană – munca lor, extrem de valoroasă, însemna mai curînd importarea unor standarde și bune practici din democrațiile consolidate

Pe 17 noiembrie 2017, Comitetul Executiv Național al PSD adopta o rezoluţie împotriva aşa-numitului „Stat Paralel şi Ilegitim“. Acesta ar fi folosit resursele financiare publice şi instrumentele specifice autorităţii de stat „pentru a-i intimida, şantaja sau a-i înlătura pe decidenţii politici“.

După aproape trei decenii de la „desființarea“ ei, Securitatea și urmașele ei se dovedesc a fi instituții teflon. Nici morții de la Pitești, Aiud, Sighet sau Canal, nici torturile din beciurile Miliției și Securității, nici miile de femei moarte de septicemie

Din cauza periculozității „gender-ului“ și a homosexualilor, ne apropiem de sfîrșitul democrației prin instaurarea unui nou tip de totalitarism în care „minoritățile“ vor dicta „majorității“, iar femeile vor deveni bărbați (și viceversa). Precum odinioară

Metafora juridică a Creatorului care ne dotează cu drepturi nu mai are vigoarea necesară pentru a legitima dreptul natural. Capătul pozitiv al finitudinii, momentul nașterii, al potenţialului integral și nealterat, își pierde treptat semnificația. Rezultatul nu este însă emanciparea față de natură, ci deplasarea atenției către capătul negativ al finitudinii. Polul imaginar al începutului, al nașterii, este înlocuit de cel al sfîrșitului, al morții. Ceea ce restabileşte acum prestigiul naturii ca