⬆
sfîrşituri
Detest sfîrșiturile, și totuși...
Am continuat să nu termin relații imposibile, chiar distructive, de teama sfîrșitului. Și să încep tot soiul de chestii pe care nu le-am terminat niciodată, lăsînd un final deschis. „Orice sfîrșit e un nou început“ nu a fost decît un pas.
Toate sînt relative
Vorba americanului, „Two things are certain în life: death and taxes“. Nu ştiu taxele cum sînt, căci prea variază şi ele în ultima vreme, dar cu siguranţă moartea e relativă. Nu că nu va să vină, nu, asta e cert, ci că e relativă ca moarte, ca sfîrşit al vieţii, teza textului de faţă fiind exact aceasta – că sfîrşitul este întotdeauna relativ. El e relativ la un anumit sistem de referinţă şi astfel e relativ ca sfîrşit.
Sfîrșitul toleranței?
Din cauza periculozității „gender-ului“ și a homosexualilor, ne apropiem de sfîrșitul democrației prin instaurarea unui nou tip de totalitarism în care „minoritățile“ vor dicta „majorității“, iar femeile vor deveni bărbați (și viceversa). Precum odinioară
Despre potențialul creator al sfîrșitului
Raleigh a eșuat și s-a întors fără aur, astfel încît, în 1618, a fost din nou întemnițat, condamnat și în final executat în același Turn al Londrei unde își petrecuse deja o mare parte din viață. Istoria lumii a avut și ea o posteritate interesantă.
Un film cu intrare liberă
Cuvîntul sfîrșit adună în el multă melancolie. Desigur, dacă ne gîndim la sfîrșitul unor vremuri fericite – ale tinereții, ale unor iubiri vrăjite, ale aventurilor de neuitat. Ca să nu mai vorbim de sfîrșitul unei vieți, cu spectacolele ei de lumini și umbre suspendate brusc printr-un „scurtcircuit cuantic“ sau o conjuncție astrală, aflate sub puterea instanței divine.
Ce știa vidra despre sfîrșitul lumii
Se zice că sfîrșitul este foarte aproape atunci cînd, la Crăciun, oamenii nu vor mai cînta colinde. Există chiar colinde despre sfîrșitul lumii. „A cunoaște cînd îi coada veacului pare a fi apanajul înțelepciunii ultime puse în seama lui Dumnezeu, Iisus, Sf. Ion.“
My only friend, the end
Metafora juridică a Creatorului care ne dotează cu drepturi nu mai are vigoarea necesară pentru a legitima dreptul natural. Capătul pozitiv al finitudinii, momentul nașterii, al potenţialului integral și nealterat, își pierde treptat semnificația. Rezultatul nu este însă emanciparea față de natură, ci deplasarea atenției către capătul negativ al finitudinii. Polul imaginar al începutului, al nașterii, este înlocuit de cel al sfîrșitului, al morții. Ceea ce restabileşte acum prestigiul naturii ca
Mai este filozofia o „pregătire pentru moarte“?
Filozofia începe, încetul cu încetul, să se întoarcă spre idealul său antic de a găsi o cale spre o viață bună și, mutatis mutandis, spre o moarte bună. Așa-numita filozofie practică, coborîtă din turnul ei de fildeș, devine, în ultima vreme, locul în care ne putem pregăti pentru moarte. Și nu doar pentru moartea biologică, ci și pentru celelalte puncte terminus care ne pot afecta bunăstarea emoțională – finaluri de relații romantice, decesul apropiaților, eșecul profesional etc.
Cu mortul la masă
„Am avut cea mai mare pasiune să văd cum decurg treburile la pomana mea, să le văd eu, cu ochii mei.“ Le-a văzut, a lăcrimat și a fost mulțumit că le-a trăit. Vorbele bătrînului m-au urmărit îndelung. Moartea rămăsese doar o cratimă între două cuvinte, între două realități inseparabile, precum fața și reversul unei monede: viața de aici și viața de dincolo.
Cum se sfîrşesc cărţile
Pe aripile vîntului rămîne în amintirea cititorului prin imposibila poveste de iubire dintre Scarlett O’Hara și Rhett Butler. Sfîrșitul deschis al romanului îi lasă cititorului libertate deplină. Și, din păcate, libertate deplină și diverșilor autori, anonimi sau nu, care au încercat să reia firul povestirii de acolo de unde s-a oprit Margaret Mitchell.
Privind sfîrșitul cîtorva filme românești
Sîntem retrași, astfel, afară din poveste, pentru ca mai apoi Otilia să privească înspre cameră. Povestea celor două fete e însă lăsată pe alocuri neîncheiată: cîteva lucruri rămîn amintite și apoi lăsate în suspans. Părinții care trebuiau să vină în seara aceea, domnul
La vremuri noi… Despre începuturi și sfîrșituri în politică
O paradigmă politică nu se încheie duminică seară pentru a lăsa loc alteia luni dimineață, iar modificările conceptuale nu au sens unic: conținutul lor se modifică, reia teme în contexte diferite, se raportează distinct la realități intelectuale ori sociologice diferite.
Sfîrșit(ul)
După o viață protejată într-un mediu închis, lipsit de vreun contact direct cu pericolul din lumea exterioară, aproape ca într-un glob de sticlă, un făt își poate trăi propria naștere ca pe un sfîrșit. Atunci, întregul său univers se năruie. După ce a fost îmbrățișat