Privind sfîrșitul cîtorva filme românești

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Privind sfîrșitul cîtorva filme românești jpeg

Cele două eroine ale thriller-ului regizat de Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile (2007) – Otilia (personajul activ al conflictului) și Găbița (prezența prin excelență pasivă) – se reunesc la o masă din restaurantul hotelului, după ce povestea cu avortul ilegal (căci ne aflăm în România anilor ’80) făcut de Găbița – pentru care Otilia, prietena sa, a făcut toate demersurile (și a trecut și prin șantajul sexual al „domnului Bebe“) – a luat sfîrșit fără să fie prinse. 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile păstrează o destul de accentuată simetrie între începutul și finalul său, deschizîndu-se și închizîndu-se cu o scenă în care Găbița fumează la o masă – începutul arată o mînă cu o țigară aprinsă care intră în cadru, iar Otilia intră dintr-un colț al camerei cîteva secunde după ea. Filmul creează o discrepanță îngroșată între cele două eroine, care ține de clasicismul său. Pe de o parte, Otiliei îi pasă: e prinsă într-o fugă continuă, atrăgînd în acest ritm întregul film, și are mereu un nod în gît, ca atunci cînd, în timp ce cele două personaje stau la masă în restaurant, chelnerul le aduce meniul și îl prezintă cu diminutive („ficățel“, „măduvioare“). Găbița, e, în schimb, nepăsătoare – spune pe un ton sec, fără emoție, că a coborît pentru că nu mai putea de foame. În acest tablou, cu Găbița de o parte și Otilia în cealaltă parte a mesei, în adîncimea cadrului se distinge muzica de la o nuntă din hotel, din care se aude refrenul „Și m-am îndrăgostit de tine“. Cele două imagini (cea din prim-plan și cea din planul mai îndepărtat) se contrazic ironic: cea din fundal corespunde imaginii romance-ului filmelor mainstream în care nunta reprezintă happy-end-ul, iar cea din prim-plan, cu cele două fete, corespunde finalului lor dramatic, needulcorat. Din acest cadru, dispozitivul cinematografic se retrage cînd sonorul cu muzica de nuntă este oprit și înlocuit cu cel al traficului din afara restaurantului, alături de niște lumini reflectate de pe geam pe corpurile personajelor, făcînd simțită prezența unui „în afară“. Sîntem retrași, astfel, afară din poveste, pentru ca mai apoi Otilia să privească înspre cameră. Povestea celor două fete e însă lăsată pe alocuri neîncheiată: cîteva lucruri rămîn amintite și apoi lăsate în suspans. Părinții care trebuiau să vină în seara aceea, domnul Bebe care își uită buletinul la recepție sau Otilia care sustrage din valiza lui Bebe un cuțit care ar fi putut să-i servească drept armă, pentru ca apoi să îl scoată după plecarea lui, sînt elemente care stîrnesc suspansul pentru ca apoi să fie abandonate, ca și cum rezolvarea problemelor pe care le suscită devine neimportantă, sau ca și cum ne-ar arăta că lumea e mai mare decît cea a filmului: nu totul poate fi cunoscut sau soluționat.

În Sieranevada (2016), cel mai recent film al lui Cristi Puiu, conflictul nu e unul singur. La evenimentul parastasului lui Emil, certuri de toate felurile, de la cele conjugale între Lary și soția sa, la mici discuții între mamă și fiu, la certuri între mesenii veniți la parastas privind evenimente politice sau la izbucnirea unei mătuși care deplînge infidelitatea soțului. Au loc veniri și plecări ale musafirilor, se așteaptă preotul care în-tîrzie, sînt intrări și ieșiri ale vecinilor care aduc mîncare și multă vorbărie neaglutinată în jurul unui unic subiect. Finalul nu rezolvă nici una dintre multele probleme narative, în afara faptului că, după îndelungi așteptări, sosește preotul și se pune masa. Nici încurcătura cu rochia de serbare a fetiței lui Lary, nici povestea croatei căreia îi e rău, nici continuarea discuției despre amintita, în treacăt, infidelitate a lui Lary nu sînt propriu-zis rezolvate. Ele sînt încheiate, în final, de un rîs eliberator, al celor doi frați care apucă, în sfîrșit, să mănînce, în fața vărului lor, îmbrăcat într-un costum prea larg, care nu i se potrivește, dat de pomană, după care acesta din urmă se așază, conform tradiției, în capul mesei, în locul liber al celui decedat. Filmul lui Cristi Puiu se vrea o felie de viață, o parte minusculă, rămasă de aceea incompletă, nerezolvată, din marele întreg.

În Pororoca (2017), filmul regizorului Constantin Popescu, finalul provoacă un șoc bine pregătit, calculat pentru a contrasta cu urmărirea îndelungată într-un plan-secvență de peste zece minute, a pierderii unui copil de sub ochii părintelui său și, mai ales, de sub privirile noastre. Finalul contrastează de asemenea și cu lunga degradare ulterioară, fizică și psihică, a tatălui care se învinuiește de pierderea fiicei: de la accese de furie, în care devastează bucătăria, la scena în care rămîne chircit, dezbrăcat, plîngînd pe jos. Ceea ce părea că e o dramă cu nuanțe de policier (tatăl începe să caute vinovatul) capătă în ultimele minute efecte de horror (tatăl se transformă într-un ucigaș feroce). Așa cum secvența cu fetița care dispare nu e filmată pentru a explica circumstanțele, ci doar pentru a ne lăsa să observăm faptele (joaca cu alți copii, apropierea de un balon, elementele care distrag atenția, precum conversațiile din apropiere), nici întrebarea dacă cel care e bănuit de părinte e cu adevărat vinovatul nu este clarificată. Cîteva indicii precum găsirea unei păpuși de pluș în casa celui bănuit dau de înțeles că tatăl ar putea avea dreptate, dar restul (de ce a fost răpită? unde se află? care e rețeaua din care face parte cel suspectat?) rămîne în beznă. Pororoca e și despre limitările cunoașterii. 

Ancuța Proca este critic de film.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.