Fie că vine scris la sfîrșitul unui basm, fie că este nerostit la sfîr-și-tul unei vieți, sfîrșitul poate fi greu de înțeles. De cele mai multe ori, pentru ca ceva să înceapă, altceva trebuie să se sfîrșească.

După o viață protejată într-un mediu închis, lipsit de vreun contact direct cu pericolul din lumea exterioară, aproape ca într-un glob de sticlă, un făt își poate trăi propria naștere ca pe un sfîrșit. Atunci, întregul său univers se năruie. După ce a fost îmbrățișat de pîntecul mamei timp de mai bine de două sute de zile, dintr-odată, pămîntul pe care el se afla pînă atunci începe să îi zboare de sub picioare. Ca într-un cutremur, pereții casei primitoare și călduroase în care locuia de atîta timp încep să îl apese, să îl preseze ca într-o menghină. Simte că nu mai este binevenit, pînă cînd este împins afară. Pentru el, „afară“ înseamnă abisul din craterul ce se întrezărește printr-o luminiță, o luminiță ca aceea de la capătul tunelului, poate. Pentru cei din afară, cutremurul pe care îl trăiește viitorul nou-născut, pînă atunci doar un făt, nu este altceva decît o serie de contracții uterine, iar luminița de la capătul tunelului nu este altceva decît lumina dată de neonul din sala de operații unde se nasc copii zi de zi, ori lumina zilei atunci cînd lucrurile se întîmplă mai repede decît s ar fi așteptat părinții. Pentru el, aceasta este definiția Sfîrșitului. Pentru părinți, este o ultimă etapă prin care, la sfîrșitul ei, vor putea atinge materializarea iubirii dintre ei, miracolul vieții. Același eveniment cu perspective în antiteză.

De-a lungul timpului, trecem prin multe sfîrșituri și poate prin tot atîtea începuturi: sfîrșitul vieții intrauterine – începutul trezirii la lumea exterioară căminului matern, sfîrșitul copilăriei – începutul adolescenței, sfîrșitul adolescenței – începutul maturității și sfîrșitul maturității – începutul sfîr-șitului vieții. Ce se întîmplă cu un făt știm, sfîrșitul lui înseamnă începutul nou-năs-cutului, dar ce se întîmplă cu un om atunci cînd se stinge pe patul de spital nu știm.

În cultura orientală, Sfîrșitul este înțeles ca o transformare – întunericul în lumină, ziua în noapte, frigul în căldură etc. Dar care ar fi momentul în care unul se sfîrșește pentru ca opusul său să înceapă? În medicină, această graniță este atinsă, poate, de chirurg, în momentul în care ține în mînă inima sănătoasă preluată de la un om care a sfîrșit într-un accident, pentru a o transplanta la un altul cu o malformație cardiacă ce îi amenință viața. Altfel, în ochii altor medici care nu doar tratează boli, ci sînt și sprijin pentru pacientul cu boală cronică în etapa finală a vieții, sfîrșitul înseamnă deces.

Dacă pornim de la premisa că un om trăiește atîta vreme cît va fi gîndit de către cel puțin o persoană, atunci nu doar Arhimede, Platon, Alighieri, Curie, Hemingway, Quine sau alții continuă să existe în cîmpul conștiinței colective chiar și după dispariția lor fizică, ci și străbunicul colegului care a murit pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda faptului că, cel mai probabil, Aristotel sau chiar Dumnezeu nu vor cunoaște vreodată Sfîrșitul în acest sens, străbunicul, cel mai probabil, va lua sfîrșit într una din următoarele generații pentru că nu va mai fi cine să îl gîndească.

Chiar dacă unele amintiri din copilărie ne vin spontan în minte, pe altele le căutăm în mod voit pentru a le retrăi. Le reproducem pentru a trăi din nou bucuria, genuin și inocent ca atunci, astfel încît să spunem că sîntem din nou copii. Dacă este vorba despre momente neplăcute, se instalează amnezia pentru a le reprima conștient sau inconștient. Poziționați în rolul de adult, considerăm că acele evenimente s-au întîmplat de mult, drept urmare, au luat sfîrșit.

Fie că este vorba de o transformare, de o schimbare a stării de fapt la un moment dat sau de dispariția unei persoane din cîmpul conștiinței colective, de o amnezie, voluntară sau nu, ori de marcarea finalului unei povești, semnificația Sfîrșitului rezidă în ochii celui care îl privește. 

Gabriela Paula Florea este medic generalist, specialist în terapie CranioSacrală și Eliberare SomatoEmoțională.