Toate sînt relative

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Toate sînt relative jpeg

Vorba americanului, „Two things are certain în life: death and taxes“. Nu ştiu taxele cum sînt, căci prea variază şi ele în ultima vreme, dar cu siguranţă moartea e relativă. Nu că nu va să vină, nu, asta e cert, ci că e relativă ca moarte, ca sfîrşit al vieţii, teza textului de faţă fiind exact aceasta – că sfîrşitul este întotdeauna relativ. El e relativ la un anumit sistem de referinţă şi astfel e relativ ca sfîrşit.

Revenind la moarte, la implacabila moarte, pentru creştini cel puţin, dar nu numai, ea nu este decît un alt început, e o trecere la viaţa veşnică. După cum, paradoxal, şi naşterea noastră nu e şi ea decît un alt sfîrşit: sfîrşitul vieţii intrauterine. Generalizînd, orice sfîrşit nu e decît un alt început şi invers. Asta pentru că totul se transformă… Vorba cîntecului lui Mărgineanu: „Nu mai plînge, Jeane, / Plînsul e de formă, / Jeana nu e moartă, / Jeana se transformă“.

Ştim că frumuseţea (un alt lucru sigur, dar relativ) nu e obiectivă, e relativă la privitor, rezidă de fapt în ochiul privitorului. Tot aşa e şi cu sfîrşitul, ține de noi, el rezidă în mintea noastră. De exemplu, una dintre cele mai traumatice experienţe umane (cotată ca a doua după pierderea copilului) este divorţul. El e un sfîrşit, e sfîrşitul căsătoriei. Dar căsătoria e o convenţie socială, deci ceva relativ. Fiind sfîrşitul a ceva relativ, şi divorţul e relativ la rîndul lui. El marchează încetarea unor relaţii sociale cu persoana în cauză. Dar relaţiile se nasc, pier şi uneori dormitează. Astfel se ajunge, de exemplu, ca acelaşi cuplu să divorţeze şi să se recăsătorească de mai multe ori. Vorba celor de la Celelalte Cuvinte: „Un sfîrşit e un început“… Sigur, pentru unii e chiar sfîrşitul şi chiar nu mai pot trece peste acest lucru. Asta pentru că acest sfîrşit e perceput ca sfîrşit în mintea persoanei respective şi nu poate trece dincolo, nu poate vedea şi nici măcar încerca să vadă că există viaţă şi după acest sfîrşit. Sigur, e un eşec, dar dacă învăţăm ceva din el poate să fie baza unei relaţii viitoare mult mai stabile şi mai împlinite.

Deci moartea individului e relativă, divorţul e relativ, dar poate toate aceste lucruri se întîmplă doar la nivelul subiectivităţii personale, dar la nivelul obiectivităţii transindividuale poate lucrurile stau altfel. E oare Universul, şi el, tot ceva relativ? Cumva da, căci nu ştim dacă e singurul, nu ştim dacă a avut un singur început (Big Bang) sau dacă nu cumva sîntem într-un şir de cicluri infinite de astfel de explozii şi implozii. Nu există nimic cert în acest sens, şi sfîrşitul Universului e incert. Nu ştim cînd va veni, dacă va veni şi sub ce formă. Nu ştim dacă, vorba lui Leibniz, nu sîntem decît un univers într-o infinitate de alte universuri. Nu ştim nimic cert, în definitiv, în acest sens. Incertitudinea aceasta ne omoară, dar – bucurie! – şi moartea e (slavă Domnului) relativă, deci mai e o meta-șansă, poate că nu ne omoară de tot, să ne mai lase să ne mai gîndim la nesfîrşit la sfîrşit, la sfîrşitul nostru, al lumii noastre, al galaxiei noastre…

Aceasta îmi pare şi marea provocare a ultimului secol: relativizarea noţiunilor-cheie din viaţă şi cunoaşterea noastră: Adevărul, Spaţiul, Timpul, Moartea, Frumuseţea, Binele etc. Toate sînt relative, toate ţin de un sistem de cunoştinţe şi valori. Mai nou avem noi provocări pentru alte concepte grele: Familia, Genul, Cetăţenia etc. Redefinim familia, introducem în paşaport, pe lîngă masculin şi feminin, şi alte categorii, dăm cetăţenie unui robot etc. În ce priveşte căsătoria, că tot e la modă acum redefinirea ei, trebuie să facem faţă la tot felul de provocări sociale, care mai de care mai năstruşnice şi amuzante: un italian s-a căsătorit cu el însuşi, o americană cu cîinele ei, după cum alţii au avut parte de căsătorii mai monumentale: cu Turnul Eiffel sau cu Zidul Berlinului. Alţii cu perna, cu o păpuşă gonflabilă sau cu o urnă. Închipuiţi-vă ce înseamnă divorţul în acest caz, care este sfîrşitul acestor „căsătorii“, cum poate răspunde „partenerul“ la cererea de divorț. Vai, nici sfîrşitul nu mai este ce a fost: ceva clar, implacabil şi absolut. 

Sorin Costreie este prorector al Universității din București și conferențiar la Facultatea de Filozofie.

Foto: Ian Sane, flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.