⬆
năravuri politice
Un fenomen care se tot repetă
Slugărnicie, supunere, servilism, umilință, ploconeală, obsecviozitate, lingușire, periere, flatare, măgulire, olastiseală, tămîiere, adulație, conformism, oportunism, complicitate, compromis, complezență, idolatrizare, proslăvire, preamărire, pupincurism.
Cultul liderului, între iubire obligatorie și servilism voluntar
Se pare că a existat la Stalin (și) această obsesie legată de lider „în parametri acceptabili“. Într-un fel, și-a rîvnit și respins deopotrivă propriul cult al personalității. În plus, Moskalev, cel care scrisese în 1940 textul servil care-l enervase atît de tare, era evreu, deci aparținea unei categorii pe care Stalin o detesta. Moskalev avea să fie arestat în vîltoarea terorii antisemite postbelice, dar va supraviețui (cumva) ca istoric sovietic de top pînă prin anii 1960.
Despre răul banal şi sănătatea mintală
Mai toți oamenii obișnuiți sînt capabili să facă rău unui seamăn doar pentru că li se ordonă să o facă. Poate că nu e un mic Eichmann potenţial în fiecare dintre noi, dar putem spune că sîntem toți în stare să facem rău, din pur conformism, pasivitate sau diluare a responsabilității.
În democrație, șeful nu e infailibil – interviu cu europarlamentarul Cristian PREDA
Faptul că soții Ceaușescu au ajuns să controleze aparatul de partid – care confiscase deja statul – nu e atît de șocant ca primirea lor în Academie. Nu e clar cît de importantă a fost ambiția celor doi de a se vedea confirmați ca „savanți“ și cît a contat slugărnicia
„Mulți membri ai guvernului dvs. s-au transformat deja în rinoceri“ – interviu cu scriitorul Éric VUILLARD
Nici măcar nu își cereau dreptul de a se căsători. Nu era o chestiune iminentă. E un caz clasic de cinema prost care costă și foarte mult. E exact opusul unui act curajos, o minoritate care oricum nu punea probleme.
De ce slugărnicia este o formă de necunoaștere
Dacă în America sau în Europa civilizată există criterii profesionale puternice de selecție pentru cei care ajung să facă agenda publică, în România funcționează numai contraselecția. La nivel de performanțe profesionale, care ar fi corespondentul românesc al jurnalistului de la Washington Post, Bob Woodward, specilizat din anii ’70 în culisele Casei Albe, indiferent de profilul președintelui? Să cultivi o viață surse în jurul Administrației Prezidențiale, care îți deschid ușile i
Cazul Mihai Ralea sau „virtuţile“ oportunismului în politică şi cultură
Problema oportunismului politic şi a cedării intelectualilor sub dictatură s-a pus cu acuitate imediat după decembrie 1989. A urmat o dezbatere aprinsă referitoare la controversata biografie politică a unor reputaţi savanţi umanişti sau scriitori, încadraţi de unii istoric
În apărarea partidelor politice. O misiune imposibilă?
Neîncrederea în partidele politice nu e însă o caracteristică a timpului prezent și nici nu e ceva specific spațiului românesc. Curentele extremiste și populismele de azi, ca și de ieri (mă gîndesc mai ales la anii 1930), se hrănesc tocmai din denunțarea politicienilor și a partidelor, cu scopul de a șubrezi democrația.