În apărarea partidelor politice. O misiune imposibilă?

Silvia MARTON
Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
În apărarea partidelor politice  O misiune imposibilă? jpeg

Este greu să aperi azi partidele politice în România și să explici motivele pentru care ele sînt niște actori-cheie ai oricărei democrații consolidate.

Sîntem iritați cînd auzim că liderul unui partid cere creșterea coeziunii grupului parlamentar. Sau cînd denunță lipsa de disciplină a parlamentarilor în momentul unui vot important într-una dintre cele două Camere. Sau zîmbim, jenați și cu subînțeles, cînd auzim, într-un oraș, consilierii locali ai diferitelor partide au bătut palma și au mai votat concesionarea unei părți importante dintr-o rezervație naturală, în scop turistic. Și sîntem de-a dreptul enervați cînd auzim că s-a votat o lege prin care aleșii locali vor primi pensii speciale la încetarea mandatului. Lista nemulțumirilor și a criticilor ar putea continua.

Și, dintr-un anumit punct de vedere, pe drept cuvînt. Anchetele recente conduse de procurori, soldate și cu condamnări destul de numeroase, au arătat opiniei publice cît de frecventă este coluziunea dintre partide, oameni politici, mediul de afaceri, sfera economică și instituțiile statului. Anchetele recente ale DNA scot în evidență practica atît de răspîndită a contractelor preferențiale cu statul și cu resursele sale la nivel central, nu numai la nivel local. Scandaluri recente și numeroase ne arată, de asemenea, cît de frecvente sînt numirile făcute de partide în funcții publice. Numirile politice nu se limitează la România. Ele sînt o practică obișnuită în toate democrațiile consolidate: schimbarea unui guvern necesită schimbări majore în principalele instituții. Problema însă, în România, este anvergura numirilor politice și, prea adesea, lipsa de preocupare pentru expertiza profesională a celor care sînt numiți. Comportamentul partidelor politice din România și clientelismul pe care ele îl practică fac ca pozițiile care ar trebui să fie obținute în mod normal ca urmare a unor proceduri de selecție competitive (în conformitate cu ceea ce se numește de obicei „birocrație clasică“) să fie influențate sau chiar controlate de partide.

Integritatea morală a oamenilor politici este și ea în prim-planul dezbaterilor publice. Partidele și „oamenii de partid“ par să își fi pierdut atît de mult credibilitatea azi, încît de curînd, să nu uităm, un candidat la alegerile locale din 2016 a mers pînă la a invita alegătorii să salveze Bucureștiul de politicieni.

Cultura organizațională a partidelor este un alt aspect demn de discutat. Există un stigmat al originilor, am putea spune. În sensul în care, încă din primăvara lui 1990, s-a impus un model de partid politic de succes. Succes care se măsoară în funcție de capacitatea de a mobiliza și de a „controla“ (adică de a anticipa) votul, precum și de capacitatea de a-și păstra aceste rețele în opoziție. Este unul din motivele principale care explică faptul că toate partidele importante urmează modelul Partidului Social Democrat (PSD), moștenitorul resurselor teritoriale, structurale și umane ale fostului Partid Comunist, și se consideră un partid-stat sau aspiră să devină un astfel de partid. Toate partidele mari din România au devenit în timp mai mult sau mai puțin copii exacte ale PSD și sînt foarte asemănătoare în ceea ce privește structura lor organizatorică, practicile lor clientelare și relația cu circumscripțiile și baza lor teritorială și electorală.

Nu e, deci, de mirare că o mare parte din efortul de a reforma clasa politică se concentrează pe reducerea importanței partidelor la nivel național și local. Să ne amintim că a fost unul din motivele principale pentru a justifica schimbarea legii electorale (faimosul uninominal) și pentru a cere reducerea numărului parlamentarilor, dar și pentru noua lege a partidelor politice.

Cu toate aceste derive și practici demne de criticat, partidele rămîn actori vitali ai oricărei democrații solide și instrumente legitime pentru a guverna. Ele sînt structuri de organizare și de încadrare a vieții parlamentare, ele sînt mașinării electorale și ele structurează competiția politică și carierele politice. Trebuie să avem în vedere și faptul că partidele sînt niște organizații în care se regăsesc persoane cu strategii, idei și ambiții diferite. Și rolul lor esențial este de a fi niște relee, dinspre societate spre actul guvernării: partidele reușesc să structureze opiniile și așteptările divergente și numeroase din societate. În acest sens, partidele au o funcție de organizare a societății, fără ca ele să fie singurele canale de expresie, desigur. De aici și importanța programelor lor politice și a doctrinelor lor.

Dubla funcție a partidelor – de a reprezenta și de a guverna – este complexă și lasă loc unor derive și produce aproape structural nemulțumiri. Însă, în același timp, nu s-a inventat încă un instrument democratic mai bun. Guvernarea directă a cetățenilor, tehnocrația (adică guvernarea experților) sau liderul salvator care pretinde că se identifică cu adevăratele nevoi ale cetățenilor sînt, toate, experiențe aparent mai spectaculoase decît guvernarea prin partide, dar istoria recentă ne asigură că soluțiile mai plictisitoare și mai iritante (adică partidele politice) sînt mai puțin periculoase. Reforma partidelor e o temă majoră, obiectivul este însă să le păstrăm și nu să scăpăm de acestea.

Este adevărat, guvernarea reprezentativă modernă s-a dezvoltat în absența partidelor politice. Acestea se impun treptat, spre sfîrșitul secolului al XIX lea, cînd s a simțit nevoia de a încadra instituțional voturile alegătorilor, în contextul lărgirii participării politice. Introducerea votului universal transformă partidele în instrumente de încadrare a activității electorale în era democrației de masă. Tot atunci, parlamentarul diletant, întruchipat de marele proprietar de pămînt, este treptat înlocuit de politicianul profesionist, care își dedică toată energia pentru exercitarea mandatului său. Iar generalizarea sistemului parlamentar face ca partidele să fie necesare pentru o organizare mai structurată a deliberării colective. De atunci și pînă azi, ele sînt un element esențial al regimurilor democratice și pluraliste.

Neîncrederea în partidele politice nu e însă o caracteristică a timpului prezent și nici nu e ceva specific spațiului românesc. Curentele extremiste și populismele de azi, ca și de ieri (mă gîndesc mai ales la anii 1930), se hrănesc tocmai din denunțarea politicienilor și a partidelor, cu scopul de a șubrezi democrația. 

Silvia Marton este profesoară de științe politice la Universitatea din București și profesor invitat la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, și la Universitatea din Avignon. A primit ordinul Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques al guvernului francez, iar printre altele a publicat Republica de la Ploiești și începuturile parlamentarismului în România (Editura Humanitas, 2016).

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.