Cine este Fethullah Gülen?

Fatma YILMAZ
Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Cine este Fethullah Gülen? jpeg

Întrebarea a agitat mult opinia publică internațională, dar mai ales pe cea turcă. Pentru cei mai mulți turci, în special pentru adoratorii președintelui Recep Tayyip Erdogan, Fethullah Gülen rămîne o figură misterioasă, un amalgam între servicii secrete, apartenența la sionism și, evident, omul din umbră care orchestrează „statul paralel“. Conform propriei sale declarații, Gülen este un străin în propria sa țară, un exilat politic și spiritual în propriul loc de naștere. Contrar multor opinii, Gülen nu este un activist radical care ar căuta să distrugă ceea ce există deja pentru a crea o lume nouă. Dimpotrivă, el este un conservator, iar conservatorismul său îl determină să prețuiască instituțiile și normele existente pe care, în același timp, paradoxal, și le-ar dori reformate. 

Ideile lui Gülen nu pot fi separate de transformările socio-economice și de dezbaterile intelectuale care au transformat statul și societatea turcă în ultimii 30 de ani. Gülen s-a născut într-un sat din provincia anatoliană Erzurum în 1941. Personalitatea lui a fost marcată în mare măsură de cultura regională a estului Anatoliei. Identitatea islamică bazată pe comunitate în Erzurum nu exista într-o formă doctrinară sacră, fiind mai degrabă marcată de cadența vieții cotidiene în care Gülen era socializat.

Pentru a înțelege pe deplin gîndirea și mișcarea lansată de Gülen, trebuie să fim conștienți de marele atașament intelectual față de reformistul otomano-kurd musulman Bediuzzam Said Nursi, din secolul XX. Apropierea lui Gülen de scrierile lui Said Nursi are loc în anii 1957 58. Această evoluție a fost crucială pentru a schimba viziunea sa asupra lumii, de la o identitate și o comunitate islamică de frontieră particularizată și localizată, la o înțelegere mai cosmopolită a islamului. În timp ce asemănările spirituale și intelectuale sînt clare, există și diferențe majore între Nursi și Gülen. În primul rînd, Gülen și cei care îl urmează măsoară succesul lor spiritual, într-o oarecare măsură, în ceea ce privește consecințele lumești ale acțiunilor lor. Gülen încearcă să revigoreze credința și civilizația islamică prin intermediul turcilor anatolieni, o populație de intelectuali și comercianți recent urbanizați, care cred că succesul lor material este o dovadă a credinței lor. Exigențele religioase sînt realizate prin acțiuni lumești, mai degrabă decît prin gesturi de pietate. Principalul accent al lui Nursi a fost mîntuirea în viața de apoi, în timp ce pentru Gülen, dorința mîntuirii în viața de apoi și renunțarea la preocupările lumești reprezintă o eschivare și un „instrument“ de frică folosit pentru a insufla supunerea și pasivitatea credincioșilor de către elitele socio-economice și politice. Principala sarcină a lui Nursi a fost să servească și să promoveze mesajul Coranului, în timp ce Gülen dorește să servească și să promoveze bunăstarea comunităților musulmane. Există diferențe și în ceea ce privește abordările strategice. Nursi a subliniat conceptul de credință și conștiința islamică, Gülen pune accentul pe muncă, disciplină, realizarea și adaptarea la condițiile moderne. Nursi critică orice mișcare care subliniază puterea, interesul și lupta pentru a controla procesele sociale. La Gülen, lupta este înlocuită de solidaritate și de caritate.

Un reper important în biografia sa îl reprezintă lovitura de stat din 1971, eveniment în urma căruia a fost condamnat la șapte luni de închisoare pentru „instituirea unei asociații religioase clandestine și de încercarea de a schimba natura seculară a Republicii Turce“. Această perioadă de închisoare l-a făcut pe Gülen să se concentreze exclusiv asupra educației. În plus, arestarea și experiența sa cu autoritarismul și persecuția l-au determinat pe Gülen să se retragă din atenția publicului și să-și urmărească obiectivele într-un mod mai tăcut, chiar secret. De la înălțimea autoritarismului kemalist, cetățenii turci au fost obligați să poarte o „mască“, mărturisind ascultarea unei ideologii care căuta să denigreze credința, identitatea și moștenirea otomană. Gülen, ca mulți alții, a decis să se retragă în sfera spirituală interioară a contemplației, unde a început să se exprime într-un limbaj de o ambivalență foarte codificată.

În a doua jumătate a anilor ’70, aproape toate universitățile turcești erau zone de conflict intens, iar țara se afla la marginea unui război civil între doi poli de tip ideologic. Viața unor intelectuali și politicieni proeminenți a fost amenințată, numărul mare de oameni uciși în fiecare zi în campusurile universitare devenise îngrijorător. În această perioadă violentă și haotică, mișcarea lui Gülen a subliniat importanța puterii statului. El a cerut forțelor de securitate să fie mai asertive în stabilirea legii și ordinii. În această conjunctură critică în istoria turcă modernă, Gülen a susținut partidele politice de centru-dreapta și pe cele naționaliste împotriva Partidului Popular Republican Kemalist, care era perceput a fi surogatul mișcărilor militare de stînga, cunoscut pentru a avea o antipatie reflexivă față de religie.

Liberalizarea sistemului politic în anii ’80 a permis, pentru prima oară, asociaților și adepților lui Gülen să cîștige slujbe la stat și să se manifeste deschis ca fiind una dintre cele mai influente mișcări socio-politice din Turcia. După 1983 și după eliminarea numeroaselor mandate de arestare împotriva lui, Gülen a apărut ca una dintre figurile dominante pe scena turco-islamică. Mișcarea sa a dezvoltat legături strînse cu instituțiile de stat și s-a implicat în activități economice, culturale și mediatice. Intrarea în domeniile social, juridic, educațional, media și economic a transformat, la rîndul său, în mod decisiv mișcarea în sine. Este momentul în care școlile răspîndite pe întreg teritoriul Turciei depășesc granițele țării și adepții săi, convinși de valoarea educației, întemeiază școli, în special în teritoriile cucerite de fostul Imperiu Otoman, apoi în Europa, Canada, Statele Unite și, în mod special, în Africa.

Pe acest fundal are loc întîlnirea dintre Recep Tayyip Erdogan și Fethullah Gülen, care depășește granița unei banale simpatii și se transformă într-un sprijin reciproc. Asta, cu toate că background-ul religios al lui Erdogan este foarte diferit de cel al lui Gülen. Înțelegerea islamului de către Erdogan provine pe filieră salafistă, e un melanj între crezuri religioase și politice. La începuturile afirmării sale politice, Erdogan se prezintă mai ales ca un bun administrator al banului public, ca un lider charismatic și foarte dornic de eradicare a injustiției sociale care domina Turcia anilor ’80. Dar, mai ales, se prezintă ca un lider politic musulman, angajat în eforturi de excludere și delegitimare a statului kemalist. Acesta este un punct important în care se întîlnesc afinitățile dintre Gülen și Erdogan. Pentru o bună perioadă de timp, Erdogan rămîne liderul luminat și adulat de adepții mișcării. Un aspect important este că principala prioritate în școlile güleniste nu este să îi facă pe elevi să devină practicanți ai religiei, ci să-i învețe cum să negocieze cu valorile modernității, cum să integreze în propriile vieți valorile occidentale pe care Gülen nu le consideră a fi în contradicție cu valorile islamice.

Ruptura s-a produs la momentul loviturii de stat din 15-16 iulie 2016. Însă încă din 2010, Erdogan a acuzat mișcarea Gülen că ar conduce operațiuni cu scopul de a răsturna guvernul AKP. Acesta afirma: „Este un dar de la Dumnezeu pentru noi, deoarece acesta va fi un motiv pentru a ne curăța armata“.

Cum s-a ajuns aici? În politica in-ter-na-țio-nală post-9/11, islamul a căpătat descrieri diabolice. Promovarea de către Gülen a unui islam umanist și moderat a fost salutată de Washington. Acesta nu se oprește doar la a promova crezul său u-m-anist învățat în casele sufi din Anatolia profundă, ci condamnă aspru atacurile teroriste și orice încercare de violență împotriva „oamenilor Cărții“ (expresie coranică folosită pentru a-i desemna pe evrei și creștini). Mai mult, îndeamnă lumea musulmană la reflecție și autoreflecție, la revizuirea atitudinii față de Occident fără a-și părăsi valorile musulmane și adoptă o critică fățișă a islamului redus la arabitate. Acesta a fost, de asemenea, un moment de cotitură în politica turcă, care a oscilat între statul secular și societatea tradițional musulmană. Jumătate din societatea turcă și-a găsit glasul în discursurile populiste ale AKP din 2002. Noul său lider, Erdogan, a cîștigat popularitate ca urmare a faptului că a fost victimizat în numele secularismului.

Deși Gülen și Erdogan nu s-au întîlnit niciodată în persoană înainte ca Erdogan să devină prim-ministru în 2003, ei se admirau și împărtășeau o pietate care s-a opus atît secularismului, cît și rolului armatei în politică. Amenințarea puternicei și intransigentei armatei turcești față de AKP l-a transformat pe Gülen într-un aliat-cheie al lui Erdogan timp de un deceniu.

Adepții lui Gülen au oferit un sprijin crucial pentru AKP, asigurîndu-i trei victorii electorale. În schimb, Erdogan a oferit protecție comunității Gülen, care, între timp, s-a transformat într-o rețea globală care cuprindea școli, companii de media și organizatii caritabile.

Cazul turc oferă o concluzie mai largă, dar foarte subtilă: arată modul în care politizarea islamului degenerează necontenit într-o luptă pentru putere între culte și secte rivale. Dacă această concluzie va consolida forțele din Turcia, care pledează pentru păstrarea separată dintre religie și politică, rămîne de văzut. Pînă una-alta, Erdogan a devenit autocratul necontestat în detrimentul instituțiilor politice instituite cu mult timp în urmă pentru o republică democratică. Printre consecințele cele mai largi ale actualei schimbări spre autoritarism se numără eșecul intelectual și moral al mișcărilor islamice. Acțiunile mișcărilor islamice turcești, mișcarea Gülen și partidul AK, vorbesc mult mai tare decît retorica lor. Deciziile lui Erdogan au folosit orice mijloc pentru a controla aproape fiecare instituție din guvernul turc și acțiunile indică faptul că are toleranță zero față de orice provocare sau opoziție față de autoritatea lui. Eroziunea încrederii și încrederea publicului în funcționarea instituțiilor statului s-a accelerat, pentru ca mai apoi să se estompeze vizibil. Doar cu ocazia unor comemorări istorice, precum Ziua Independenței Turciei, sau ultimele alegeri mai amintesc despre efervescența republicană și despre idealurile unei Turcii cu parfum de Occident. Dacă a existat sau nu, știm că statul paralel a fost decimat. Pe toate canalele de comunicație și de la microfoanele tuturor mihrab-urilor se aude o singură voce: autoritară, revanșardă, urîtă. Atît de urîtă încît nu poți privi Turcia de astăzi decît gîndindu-te la o dramă. O dramă a unei societăți întregi. 

Fatma Yilmaz este doctorandă la SNSPA, cu interese de cercetare ce privesc musulmanii, în special femeile musulmane din Europa. Este feministă și activează în cadrul mai multor organizații neguvernamentale împotriva fundamentalismului islamic și militează pentru drepturile omului în spațiul MENA.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.
Astronauți în spațiu  Captură video NASA png
Imagini spectaculoase publicate de NASA. Doi astronauți montează panouri solare pe Stația Spațială Internațională
NASA a publicat un scurt video cu doi astronauți americani care au instalat două panouri solare pe Stația Spațială Internațională, iar imaginile sunt spectaculoase.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.