Statu-Palmă-Barbă-Cot-Paralel

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Statu Palmă Barbă Cot Paralel jpeg

„Care e diferența dintre o găină? Are ambele picioare paralele, dar mai ales stîngul.“ 

A început cu „agenturili“, în Decembrie 1989. Mă gîndesc acum ce tare ar fi fost ca și Ceaușescu să țipe că în România funcționează un stat paralel, cu care el, Întîiul Între Eroi, se luptă din răsputeri!

Nu i-a dat prin cap. Ori nu i-a covenit. Ar fi ciobit imaginea de „strîns uniți“. S a mulțumit cu „agenturili străine“ și cu „huliganii“ din Timișoara, care au spart vitrinele librăriilor și au furat Operele complete ale Cîrmaciului sau cam așa ceva.

Încă din acest moment al istoriei putem răspunde deja la întrebarea „De ce recurge Puterea la tipul ăsta de discurs despre forțe oculte care i se opun deși ea e blîndă și bună și vrea să ducă poporul pe noi și noi culmi de civilizație, bunăstare și progres?“ Deși, sigur, mai înainte ar trebui să ne întrebăm ce fel de Puteri recurg la așa ceva. Oricum, răspunsul e simplu: pentru că refuză să accepte că n ar mai fi Multiubită și Multcrezută.

O altă întrebare ridică două degete: Chiar nu crede sau doar vrea să falsifice realitatea? Adevărul e probabil la mijloc. Ceaușescu, în mod cert, era convins că poporul îl adoră. În filmul așa-zisului proces e un moment în care este întrebat de ce e lumea în stradă; răspunde fără ezitare că oamenii au ieșit să-l apere. Chiar credea asta.

Sigur, azi lucrurile sînt ceva mai echilibrate, ba chiar balanța înclină spre a doua variantă, cea a încercării de a falsifica realitatea, deși nu poți să nu-ți pui problema în ochii cui: electoratul Puterii votează oricum cu ea, cu sau fără stat paralel, iar restul – invers. Cît despre cancelariile occidentale, probabil că pe-acolo oamenii nu se mai opresc din rîs. Drept care socotesc că aceia care umblă cu statu’ paralel în gură chiar cred, măcar parțial, că se luptă eroic cu un balaur înspăimîntător.

Dar să ne întoarcem pe firul istoriei… Noua (?) putere instalată în Decembrie 1989 a ezitat să reia tema agenturilor străine, în schimb, foarte repede, prin vocea sa cea mai autorizată („Vocea României“ avant la lettre!) n-a avut taine să-i reboteze „golani“ pe foștii „huligani“. Dar, cum ar fi fost discreditant să te declari deranjat de niște golani, le-a pus în spate celelalte partide, care, cum știm, tipăreau pe bandă rulantă dolari falși și se finanțau din droguri.

După ce-a trecut Piața Universității, lăsînd brazde adînci în imaginea externă a României, o vreme Puterea s-a făcut că se bate cu marile centrale sindicale, drept care susținătorii ei au creat o lozincă la fel de măreață ca „Boșorogii fără dinți vor s-ajungă președinți!“, „IMGB face ordine!“ sau „Iliescu și Roman – Muncitorii din Vulcan!“ (cu accentul pe a în al doilea nume, o licență poetică), și anume „Lăsați guvernul să lucreze!“

Și, ce-i drept, a lucrat!

A lucrat atît de bine încît multă vreme n-a mai avut nevoie de balauri – în afară de „ungurii care vor să ne ia Ardealul“ și „greaua moștenire“.

Cu ungurii a funcționat conform planificării în 15 martie 1990, dovadă că 11 zile mai tîrziu nimeni n-a mîrîit cînd s-a înființat SRI. „Trebuia, domn’le, n-ați văzut ce încearcă ăștia să facă!?“ Numai că, ulterior, n-a prea mai mișcat nimic pe zona asta. Ceva plăcuțe bilingve, facultăți, organizații culturale și, e drept, din cînd în cînd, declarații din categoria „László Tökés/Viktor Orbán spune lucruri trăsnite“. Prea puțin. Românii, în majoritatea lor, au ajuns la concluzia că ungurii nu se-nghesuie să ne ia Ardealul. Bag seama că au alte probleme.

„Greaua moștenire“ a fost inițial ceaușistă (atenție, nu comunistă!), apoi CDR-istă, în final băsesciană, cu diferite sub-grele-moșteniri, cum ar fi celebra gaură de 10 miliarde, din care s-a ales praful, că te și-ntrebi: Cum se numește absența unei găuri?

S-a ivit însă o situație: guvernele PSD au început să se succeadă guvernelor PSD (iertare că nu pomenesc și de -ALDE; nu cred că există) și devenea dificil să invoci greaua moștenire, chiar și în cazul lui Sorin Grindeanu, care „a făcut o boacănă mare, care ne-ar fi putut costa foarte mult“ și „Nu mai e el, e o unealtă“ – drept care l-au pus șef la -ANCOM, un fleac, l au ciuruit, răspunde de comunicații, probabil pentru că, pe vremea cînd era premier, se invocase lipsa de comunicare între guvern și partid.

OK, dacă mai ușor cu raptul teritorial și greaua moștenire, atunci care e hidra cu care Puterea luptă cu pieptul gol? Așa au (re)apărut pe rînd:

– George Soros, care plătește, la casierii special amenajate în gurile de metrou, nu doar manifestanții, ci și cîinii lor (cîinos, se pare că Soros nu dă nici un sfanț numeroșilor copii din Piață);

– ambasadele occidentale, care-și permit cu neobrăzare să-și exprime îngrijorarea (Ceaușescu spunea mult mai frumos, invocînd „neamestecul în treburili interne“);

– corporațiile străine care sug sîngele acestui popor și, pe deasupra, își trimit angajații să protesteze;

– serviciile secrete (create, se pare, de extratereștri, și populate tot de ei);

– DNA;

– Parchetul de pe lîngă ÎCCJ;

– cetățenii care se plictisesc acasă și atunci se duc în Piață, mai ales că le ies și niște bănuți;

– diaspora, care, în loc să stea pe fundul ei acolo unde e și unde știm noi ce face – prostituție și spălat babe și moși la fund –, vine să protesteze aici, că acolo nu i-ar lăsa;

– bunicii (copii ai bătrînelelor care în Decembrie 1989 au fost prinse cu gloanțe vidia ascunse printre cepe și pătrunjei), copiii (n-aveau lecții de vacanță?!), femeile (la cratiță!) și bărbații (în loc să fie la table, în maiou, la poalele blocurilor, ca orice om serios) care au agresat bestial jandarmii în 10 august.

Și, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un sigur nume, li s-a spus „statul paralel“.

Statul paralel e un concept ideal. Dacă spui „Vasilescu“, te pomenești cu cine știe ce replică de la Vasilescu sau chiar cu un proces de calomnie; dacă spui „americanii“, vine o scrisorică de la Ambasada SUA și poate nici nu-ți mai dau viză; dacă spui „DNA“ – pușchea pe limbă! Dar dacă spui „statul paralel“ e fix ca și cînd ai spune „oculta mondială“ sau „ștrmpfghjk“. Cine-o să te contrazică? Statul paralel? Păi, atunci recunoaște că există! S-au demascat! S-au demascat! Iar!!

OK. Parafrazînd o zicere consacrată, avem un stat paralel – cum procedăm?

O idee ar fi să-l expunem, nu? Să zicem, cu subiect și predicat: „Statul paralel este format din X, Y, Z“. Dar cine s-o facă? Păi – vă aud zicînd –, cei care și-au folosit inteligența, curajul, banii, cultura, intuiția și relațiile ca să-l descopere. Sînt de acord.

Al doilea pas ar fi să-i cerem socoteală. „Ce făceați în seara zilei de 13 iunie 2012, la orele 20,45, unde, cu cine și în ce scop?“ Lucru de care ar trebui să se ocupe Justiția, desigur, numai că, în acest delicat moment, în România, Justiția e work in progress, nimeni n-are habar după ce legi, statute, regulamente, OUG, CP și CPP va funcționa mîine ori peste o lună, necum peste un an – și mai ales cine o să aplice acele legi și o să conducă anchetele.

În fine, al treilea pas ar fi eradicarea. Ăsta e cel mai simplu și pentru asta avem cea mai bogată experiență, drept care e foarte posibil – și foarte pragmatic – ca întreaga lucrare să înceapă cu sfîrșitul: întîi radem de pe fața plaiurilor străbune statul paralel, pe urmă îl condamnăm, după care îl anchetăm și la urmă, finit coronat opus, îl identificăm. 

P.S. Scuze, uitam: acest text este un pamflet. 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist și scriitor.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.