Tema săptămînii

Unde sînt miile de absolvenți de științe politice ai Universității din București? Răspunsul, care la rîndul lui creează o altă dilemă, mi-a fost dat în urmă cu două săptămîni de un student din anul II (el însuși coordonator de programe la Freedom

Immanuel Kant, într-un scurt eseu intitulat Spre pacea eternă, încerca să contureze un proiect filozofic care să aducă laolaltă statele europene într-un aranjament care să oprească vărsarea de sînge pentru eternitate. Pentru Kant, pacea

Dincolo de istoria cuvîntului şi de vecinătăţile lui lingvistice, se află Pax Romana sau Pax Augusta, un răstimp de două secole – de la Augustus pînă la moartea lui Marcus Aurelius – în care Imperiul Roman s-a bucurat de pace. Sau de lipsa războaielor.

Ceaușescu și-a găsit un refugiu în retorica luptei pentru pace. Un ultim gest a constat în organizarea, la 23 noiembrie 1986, a unui referendum prin care România anunța că își reduce cu 5% cheltuielile destinate armamentelor și efectivelor militare.

Dacă pacea ar deveni un criteriu de clasificare a religiilor și spiritualităților, atunci multe dintre ele ar avea pretenția de superioritate și din acest punct de vedere. Unde se situează creștinismul într-un astfel de tablou imaginar al unei anchete despre pace, și mai cu seamă creștinismul ortodox? Ce spun despre pace liniile mari de gîndire ale spiritualității considerate Sfîntă Tradiție, cea care înglobează și explicitează pentr

Bunica, fără vreun demers conştient de dobîndire a păcii interioare, a trăit-o din plin în ultimii ani, nefiind deloc o persoană „liniştită“ sau calmă de-a lungul vieţii. Secretul ei? A reuşit să se „debaraseze“ de propriul ego (cel care este permanent nemulţumit şi neliniştit pentru că judecă, compară, evaluează, controlează). Prin iubire necondiţionată (mai ales pentru noi două, nepoatele ei, care eram, la propriu, „lumina ochilor ei“ şi raţiunea ei de a fi). A plecat dintre noi la 102 ani lin

Neagu Djuvara a intuit adevărul atunci cînd a vorbit despre „Războiul de 77 de ani“, cel din 1914 pînă în 1991, anul în care cei doi mari, George Bush și Mihail Gorbaciov, au proclamat sfîrșitul Războiului Rece. De data aceasta, nu s-a mai semnat nici un tratat internațional de pace. Nici nu mai era nevoie, deoarece părțile consimțiseră de bunăvoie și nesilite de nimeni. Nu că s-ar fi iubit sincer, dar pînă și interesele strategice ale celor două superputeri trebuiau să se supună realității.

În cele cîteva apariții în presă sau ocazii de a fi fotografiat, Sențov pare să aibă un tic în fața camerei, anume să facă semnul păcii. Ca să fiu mai exact, dacă tastezi numele lui Sențov pe Google Images vor apărea cinci fotografii de genul ăsta cu el în primele nouă rînduri.

De ce devine atît de greu să ne (re)găsim pe noi înșine în acea stare binecuvîntată de serenitate, mulțumire și pace sufletească? Ce greșim sau ce nu înțelegem să facem corect pentru a găsi acea stare de liniște interioară? Căci, pînă la urmă, asta ne dorim cu toții, chiar dacă nu reușim întotdeauna să ajungem să trăim în această mare îmbătătoare.

Urmărind stupefiat cum preşedintele Franţei şi cel al SUA au ales celebrarea armistiţiului care a pus capăt Primului Război Mondial pentru a se încontra „bărbăteşte“ pe Twitter în numele naţiunilor lor, probabil pe tema alegerii modului de joc multiplayer pentru un nou RPG,

Preda a făcut din el colportorul cel mai credibil al adevărului și al moralei printr-un complicat transfer identitar care a funcționat în toată cultura sub totalitarism. Ceea ce scriitorul nu putea spune în nume propriu atribuia unui personaj privilegiat,

Stere Gulea și-a asumat riscul („Pesemne că există un orgoliu al originii țărănești comune care m-a făcut să am curajul acesta“) atunci cînd a propus scenariul la Casa de Filme 3 și cînd își imagina un Ilie Moromete cu chipul și temperamentul lui Gheorghe Dinică

Mi-aș dori ca Moromeții 2 să facă corp comun cu primul. Să fie un destin al unei lumi, al unei familii de țărani, așa cum erau ei și care nu mai e. Asta aș vrea să fie. Filmul meu precedent se termina cu o întrebare. Timp de 30 de ani de la realizarea filmului,

Nu mi-ar plăcea ca romanul Moromeții să fie inclus în subiectele de Bac, întrucît consider că este o operă tradițională care ilustrează un univers rural fără impact asupra cititorului prin perspectivă obiectivă caracteristică.

„– Fă! Fă! Fă, n-auzi? mormăi Moromete. Pune, fa, mîncarea și mai trage-te pe fălcile alea că te-or fi durînd de cînd vorbești!“ – apare replica asta în roman, atît de neşlefuită, ca o înjurătură? Apare, cum să nu, şi e firesc, pentru că aşa vorbesc ţăranii şi oamenii obişnuiţi.

Nimic nu omoară mai duios un roman ca un curs serios de literatură, cu toate acele comentarii mustind de citate docte din critici iluștri. Cred că într-a X-a am luat hotărîrea de-a fi cu un pas înaintea manualului, lucru care oricum se pot

Părinții noștri nu știau că le strîngeam mărunțișul de prin buzunare ca să ieșim duminica la cofetărie, să cumpărăm tutun sau Tanita. Eram singuri, noi și copiii de vîrsta noastră, generații care, doar pentru că aveau lumină în casă și nu mergeau cu Bisisica, trebuiau să fie recunoscătoare și supuse.

Mă drogam cu fiecare like primit sau, mai nou, cu love, că nu dau 100 de like-uri pe un love de la cine trebuie. Lupta a fost grea, dar balaurul e mort deocamdată, și centrii plăcerii din creierul meu se hrănesc cu altfel de stimuli.

Operatorii de telegraf petreceau prea mult timp „pe fir“, bîrfeau toată ziua, flirtau etc. Dar transmiteau și informațiile instantaneu, și nu cu viteza calului, ca pînă atunci. La fel a fost și cazul radioului, care „corupea tineretul“ cu ajutorul rock’n’roll-ului pe care îl difuza.

Față de anii ’80 sau ’90, astăzi cumpărăm calculatoare „de-a gata“ fără să ajungem ne uităm vreodată sub capota lor, fără să ne intereseze ce face fiecare circuit. Ar fi, însă, o suprasimplificare. Cultura maker e încă puternică,

Cam 200.000 de informații vizuale vin zilnic spre noi din ecrane. Fără ordine sau coerență, fără legătură între ele. Publicitate agresivă, texte „bolduite“, imagini, clipuri video care mai de care, pe Internet totul e haotic. Informația e plus quam abundentă.