După douăzeci + 1 de ani

Mircea PRICĂJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
După douăzeci + 1 de ani jpeg

Acum știu ce-am înțeles din cartea asta la 21 avr. 1997, cînd și cum spune ștampila pe care-am aplicat-o mîndru pe ediția Gramar, „100+1 Capodopere ale romanului românesc“, că am terminat-o de citit.

Aveam 17 ani neîmpliniți, eram într-a XI-a și țineam morțiș să citesc toate cărțile din programă înainte să ajungem cu clasa la ele. Știam din experiența primului an de liceu că nimic nu omoară mai duios un roman ca un curs serios de literatură, cu toate acele comentarii mustind de citate docte din critici iluștri. Cred că într-a X-a am luat hotărîrea de-a fi cu un pas înaintea manualului, lucru care oricum se potrivea de minune spiritului anarhic pe care începusem să-l manifest în tot și-n toate. Parcă nimic nu mergea mai bine pe Holier Than Thou ca o lectură furată viitorului convențional din Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu sau, iată, Preda. Citeam de capul meu opera, pricepeam ce pricepeam, după care aruncam un ochi pe fugă-n Călinescu (aveam Istoria… lui trasă la xerox și legată profesionist la Imprimeria de Vest Oradea – originalul era greu de procurat), îmi făceam o idee despre cum vor arăta comentariile și abia așteptam să vină lecția despre autorul acela, pentru a-l putea contra pe profesor cu argumente solide, contrazicîndu l în argumentația mea, vai, chiar pe Călinescu. Așa, pentru că puteam. Aveam întotdeauna la-ndemînă fișa de lectură conținînd detalii-cheie, astfel că mergeam la confruntare blindat. Anarhie pe pîine. Literară.

În cazul Moromeților, pregătirea a fost cu atît mai palpitantă, cu cît puteam avea arma secretă a celui de-al doilea volum, neinclus în programă și, cel mai probabil, necitit nici chiar de profesor – ori, măcar, nerecitit de curînd. Mi-amintesc perfect că am trecut prin ea dintr-un suflu, înghițind pagini de text monobloc pe nemestecate, vînînd întruna aparițiile lui Niculae, căci Niculae era flăcăul idealist care citea mult, citea tot ce apuca, citea, îmi dau seama acum, fără exces de discernămînt, adică exact așa cum făceam și eu atunci. Niculae era în răspăr cu tot ce-l înconjura în lumea aceea sătească de care simțea că nu aparține, din care fugea în cărțile lui. La fel cum aș fi spus și eu, Niculae îi spunea bătrînului Moromete că își caută eul și se înfierbînta cînd acesta îl întreba la ce-i mai trebuie carte dacă trăiește bine. Presupun că-l citeam pe Niculae în cheia unui Conte de Monte Cristo, ca pe omul fără putere care se-narmează prin cunoaștere pentru marea demonstrație a unei dreptăți sigure, a adevărului său, unicul. Nu-mi amintesc să mă fi jenat prea tare fenomenul colectivizării forțate și distrugerea brutală a „lumii strămoșești“ sau „moartea țăranului român“. Ouăbei, Mantaroșie, Isosică și toți ceilalți venetici semidocți, apostoli ai unei apocalipse pe care n-o înțelegeam, erau doar personaje secundare, pălind în comparație cu Niculae al meu, un suflet revoluționar arondat ideologiei celei mai pernicioase. Însă nici ideologia asta n-o înțelegeam pe deplin, altfel aș fi percutat cu siguranță la detaliile pe care Preda le-a pus în carte, simboluri poate prea diafane, poate prea lipsite de curaj pentru cititorii care sîntem acum, la peste o jumătate de secol de la prima publicare. Mi se părea extraordinar că, după lumea patriarhală (și destul de exotică pentru un ardelean) din primul volum, în sfîrșit mi se oferea un personaj cu care rezonam.

Cînd a venit momentul, am susținut cauza lui în clasă. I-am făcut un portret idealizat, așa cum îl decupasem eu din ambele volume. Și, cum era de așteptat, nimeni n-a avut argumente împotriva mea. Prin cunoaștere (trunchiată, cum era fatalmente) am reușit să dărîm vechea orînduire didactică.

Acum, înainte de lansarea ecranizării, am reluat romanul. În parte din aceeași dorință de a mă prezenta la „clasă“ cu propriul comentariu, în parte pentru că-n cei 21 de ani scurși de la prima lectură m-a sîcîit un lucru: contrastul flagrant dintre impresia mea exuberantă și părerea cvasi-unanim proastă despre al doilea Moromeții.

Ei bine, cu ocazia asta am descoperit din nou, dar parcă cu mai multă amărăciune, ce-nseamnă cu adevărat vîrstele lecturii. M-am trezit, după primele zeci de pagini, într-un text descentrat, scăpat de sub control, condus în prea multe direcții, indecis, cu personaje care-l îngroapă pe eroul meu Niculae, aproape banalizîndu-i existența. Bătrînul Moromete însuși, resemnat definitiv, dispare și el treptat în vălmășagul de prefaceri despicate la firul ierbii, parcă intenționat așa, pentru ca liniile călăuzitoare să se piardă.

Resemnat și eu astfel, moromețian, am plecat la premiera absolută a filmului, la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea. Am mai prins loc la balcon, sub cupolă. De la acea înălțime am văzut cu ochii mei, ca prin lunetă, la distanță de 21 de ani, cartea pe care o citisem prima dată, cartea pe care Marin Preda ar fi trebuit s-o scrie, așa cum ar fi trebuit s-o scrie. Cea pe care, la vîrsta potrivită, reușisem oricum s-o citesc, înțelegînd din ea exact ce trebuia. Și nimic mai mult. 

Mircea Pricăjan este scriitor.

Foto: Vlad Cioplea, la filmările Moromeții 2

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.