⬆
moromeții. pe ce ne bazăm
Un roman și destinul său
Cu volumul doi din Moromeții nu m-am împrietenit. Dar l-am citit pînă la sfîrșit. Cred că i-am și spus profesorului meu că pare scris de altcineva.
Moromete să ne judece
Preda a făcut din el colportorul cel mai credibil al adevărului și al moralei printr-un complicat transfer identitar care a funcționat în toată cultura sub totalitarism. Ceea ce scriitorul nu putea spune în nume propriu atribuia unui personaj privilegiat,
Istoria unui film cult
Stere Gulea și-a asumat riscul („Pesemne că există un orgoliu al originii țărănești comune care m-a făcut să am curajul acesta“) atunci cînd a propus scenariul la Casa de Filme 3 și cînd își imagina un Ilie Moromete cu chipul și temperamentul lui Gheorghe Dinică
„M-am despărțit de Moromeții 1 în mintea asta“
Mi-aș dori ca Moromeții 2 să facă corp comun cu primul. Să fie un destin al unei lumi, al unei familii de țărani, așa cum erau ei și care nu mai e. Asta aș vrea să fie. Filmul meu precedent se termina cu o întrebare. Timp de 30 de ani de la realizarea filmului,
„Romanele triste nu aduc notă bună“
Nu mi-ar plăcea ca romanul Moromeții să fie inclus în subiectele de Bac, întrucît consider că este o operă tradițională care ilustrează un univers rural fără impact asupra cititorului prin perspectivă obiectivă caracteristică.
„Cea mai tensionată relație tată-fiu din literatura studiată“
„– Fă! Fă! Fă, n-auzi? mormăi Moromete. Pune, fa, mîncarea și mai trage-te pe fălcile alea că te-or fi durînd de cînd vorbești!“ – apare replica asta în roman, atît de neşlefuită, ca o înjurătură? Apare, cum să nu, şi e firesc, pentru că aşa vorbesc ţăranii şi oamenii obişnuiţi.
După douăzeci + 1 de ani
Nimic nu omoară mai duios un roman ca un curs serios de literatură, cu toate acele comentarii mustind de citate docte din critici iluștri. Cred că într-a X-a am luat hotărîrea de-a fi cu un pas înaintea manualului, lucru care oricum se pot
„Casa lui Preda va cădea în curînd“ – trei întrebări pentru Dan LUNGU
Deocamdată nu am primit nici un răspuns de la Ministerul Culturii și Identității Naționale, însă sper din toată inima că cei de acolo nu au rămas insensibili. Știu că mijloacele de intervenție de care dispun sînt puține, dar măcar pe acelea să le folosească.
Nepoții
Părinții noștri nu știau că le strîngeam mărunțișul de prin buzunare ca să ieșim duminica la cofetărie, să cumpărăm tutun sau Tanita. Eram singuri, noi și copiii de vîrsta noastră, generații care, doar pentru că aveau lumină în casă și nu mergeau cu Bisisica, trebuiau să fie recunoscătoare și supuse.