„Romanele triste nu aduc notă bună“
I-am rugat pe cîțiva elevi de la Colegiul Național „Mihai Viteazul“ din Ploiești (clasele a X-a și a XII-a) și pe cei de la Colegiul „Mihai Eminescu“ din Buzău (clasa a XII-a, real) să răspundă la următoarele întrebări: Ați vrea să vă pice Moromeții la Bac? De ce? Ați văzut filmul Moromeții 1? Veți merge la Moromeții 2?
● Maria STROESCU
Mi-ar plăcea să pice Moromeții la Bac, deoarece nu este un roman greu de înțeles. Nu am văzut filmul.
Vreau să văd filmul, deoarece m-ar ajuta să văd și o altă viziunea asupra volumului II al Moromeților și aș înțelege mai bine mesajul lui Marin Preda, cu atît mai mult cu cît acest volum nu are o acțiune foarte dezvoltată ca primul volum, ci este mai mult o monografie a satului „comunist“.
● Andreea Diana MARIN
Nu mi-ar plăcea ca romanul Moromeții să fie inclus în subiectele de Bac, întrucît consider că este o operă tradițională care ilustrează un univers rural fără impact asupra cititorului prin perspectivă obiectivă caracteristică.
Nu am vizionat primul film realizat după această operă, dar nu cred că întreaga acțiune a unui roman poate fi comprimată în cîteva ore. De asemenea, consider că viziunea autorului asupra personajelor și asupra desfășurării evenimentelor este deformată, deoarece regizorul poate modifica firul narativ. Din acest motiv nu vreau să urmăresc nici cel de-al doilea film.
● Delia POPESCU
Știu că lansarea filmului Moromeții 2 în noiembrie 2018 este un eveniment cinematografic în România, și mai știu că el a fost precedat de Moromeții din 1987, ambele în regia lui Stere Gulea. Recunosc că dacă există ecranizarea vreunui roman, prefer să îl citesc mai întîi și apoi să văd filmul. Mi se pare interesant să mi creez o imagine personală a personajelor, locurilor și evenimentelor, și să le descopăr mai apoi în viziunea unui regizor. Așadar, următoarea carte citită va fi Moromeții, pentru că îmi doresc foarte mult să văd ambele ecranizări ale romanului. Aș face acest lucru nu pentru că este un roman din bibliografia pentru Bac, ci pentru că știu că reprezintă o operă de referință a literaturii române și că Ilie Moromete este unul dintre cele mai îndrăgite personaje. Într-adevăr, genul epic și, de ce nu, romanul lui Preda ar fi de preferat ca subiect de bacalaureat pentru mine.
● Ana ZETT
Aș lua în considerare ca romanul Moromeții să pice la Bac. Da, Am văzut filmul Moromeții, din 1987, în regia lui Stere Gulea, și aș fi încîntată să îl vizio-nez pe următorul, mai ales din curiozitate pentru abordarea temei și jocul actorilor.
● Romina TĂNASE
Aș dori ca romanul Moromeții de Marin Preda să îmi pice la Bac, deoarece consider că este un roman de actualitate, care abordează o problematică a societății din zilele noastre, și anume dorința de avuție, egocentrismul etc. Nu am avut însă plăcerea să urmăresc filmul, dar aș fi încîntată și cel mai probabil că m-ar tenta și vizionarea celui de-al doilea film, deoarece mi se pare un subiect interesant, care trebuie abordat și dezbătut, și cred că m-ar face mai atentă la conținutul și la semnificația romanului, urmărind ecranizarea acestuia.
● Andrei MIHALCEA
Dacă aş avea la Bac Moromeţii, m-aş simţi ca atunci cînd mă întîlnesc cu un unchi foarte îndepărtat – aş simţi bucuria revederii, o mică reacţie de respingere şi un sentiment vag de nesiguranţă. Admir inteligenţa lui Moromete, dar îl şi compătimesc, pentru că nu reuşeşte să se facă înţeles, nici de ai lui, nici în sat. Guica mă înfurie, fiindcă este cea care îi întoarce pe băieţii mai mari împotriva celorlalţi.
● Violeta OLTEANU
Mi-ar bate inima, iniţial, dar s-ar linişti apoi. Cred că m-aş descurca, sînt de la ţară şi, chiar dacă lumea s-a modernizat, auzi şi la noi multe poveşti de genul ăsta. Am avut şi eu un salcîm în curte sau încă mai am… nu ştiu. Eu îl tai, dar, spre deosebire de cel al lui Moromete, al meu răsare din nou, în fiecare an.
● Ana Maria ILEA
Este asemănător cu alte opere studiate de noi: în prim-plan apar relaţiile dintre membrii unei familii de ţărani. Soţ şi soţie, părinţi şi copii, chiar şi relaţiile dintre fraţi. Apoi, se conturează o problemă existenţială: banii sau viaţa. Averea nu-i desparte pe soţi, ci pe copii. Găsesc nişte asemănări cu familia mea. O regăsesc pe Catrina în mama, care vorbeşte mai apăsat şi, uneori, spune nespuse. Tata munceşte doar pentru noi. Eu, fratele şi sora mea ne plîngem de ce nu avem. Nici o „comedie“ jucată de părinţii noştri nu ne impresionează.
● Bianca GAVRILĂ
Moromeţii ar fi un subiect minunat pentru examen, deoarece este prezentată atît de divers şi de complex firea umană. Ritmul vieţii de familie era stabilit de tată, care împărţea mîncarea şi hotăra cine şi ce va face. Cred că istorisirile din Moromeţii pot fi mai uşor înţelese decît faptele dintr-un manual de istorie.
● Irina LEFTER
Mi-ar plăcea să pice Moromeţii la Bac, materie de clasa a XII-a. Toată responsabilitatea familiei este pe umerii lui Ilie Moromete. Îmi imaginez un tată supărat, învinovăţindu-se pentru greşelile copiilor săi. Aştept cu nerăbdare să văd filmul Moromeţii 2, cred că aş avea o imagine mai clară a unei lumi despre care ştiu mai mult din auzite.
● Călin ALEXANDRU
Aş fi pus într-o situaţie dificilă. Totuşi, îmi e mai uşor să vorbesc despre calmul lui Moromete (decît despre genul liric), despre felul în care încearcă el să păstreze pămîntul pentru a-l lăsa moştenire copiilor. Îmi place Moromete pentru că, aşa cum este, cu bune şi cu rele, încearcă să fie un tată bun.
● Andreea CONSTANTIN
Filmele te ajută să înţelegi mai bine acţiunea, mai ales dacă nu ai citit romanul. Personajul meu preferat este Achim, care își doreşte mai mult decît ceilalţi membri ai familiei. Vrea să plece la Bucureşti cu oile, aparent, pentru a-şi ajuta familia. De fapt, se ajută pe el.
● Andreea IACOV
Nu cred că m-aş bucura. Am citit prima dată romanul prin clasa a şasea. Nimic impresionant, pe atunci. Limbajul mi s-a părut greoi, iar acţiunea, complicată. Îmi amintesc scena cu brînza mîncată de Duţulache şi faptul că fetele se duseseră la scăldat. Niculae ştie ce vrea: să meargă la şcoală, doar că are parte de Bisisica. Este un roman trist, iar romanele triste nu aduc notă bună.
● Diana BANU
Aş fi destul de mulţumită, deoarece romanul a fost studiat anul acesta, am văzut şi filmul, prima parte, şi am relativ proaspătă în minte acţiunea. Majoritatea avem rude la ţară, deci ştim cam ce probleme sînt acolo. Plecarea lui Achim la Bucureşti este asemenea unei plecări, astăzi, în străinătate, familia trebuind să se obişnuiască repede cu lipsa lui şi, în acelaşi timp, să îl susţină.
● Cosmin BALTAG
Textul face referire la relaţia dintre părinţi şi copii („Moromete, tatăl“), dar şi la disperarea de a avea pămînt, de a nu vinde din el. Ştiu, de la bunicii mei, de ce era pămîntul aşa de important pentru ţărani. La ţară, bărbatul are autoritate în faţa femeii. La rîndul ei, Catrinei îi place să vorbească mult, pe cînd Moromete este mai liniştit. N-ar fi rău să avem Moromeţii la Bac.
● Ştefan FRĂȚILĂ
Aş reuşi mai uşor să fac un comentariu, fiindcă Moromeţii este un roman complex, din care ai ce să-ţi aduci aminte – temperamentul lui Moromete, calmul său, replicile. Putea să se dărîme totul în jurul său, şi el tot găsea puterea de a fi pozitiv. Aş merge să văd filmul Moromeţii 2, pentru că m-ar ajuta să scriu mai uşor un eseu, chiar dacă am citit şi romanul.
● Ana-Maria ALDEA
Dacă ar pica Moromeţii la examenul de bacalaureat, pentru mine subiectul ar fi accesibil, deoarece face parte din materia învăţată recent. Nu mi-aş dori să confund perioada în care a fost publicat (1955) cu timpul despre care este vorba în roman (înainte de izbucnirea războiului), ca elevii din anii precedenţi. Am înţeles că este un roman postbelic.
● Florin RÎCIOG
Mi-ar conveni, fiindcă am văzut filmul şi am citit cartea. Ar fi uşor, mai ales că şi în Moromeţii, şi în Ion se vorbeşte despre viaţa la ţară, despre pămînt şi avere. Cele două romane seamănă. Au fost ani cînd, în copilărie, am stat la ţară. La fel ca în romanul lui Marin Preda, animalele erau de bază, mai ales oile. Nu aveam salcîmi, aveam nuci.
anchetă realizată de Ana Maria SANDU
Foto: Vlad Cioplea, la filmările Moromeții 2